1,406 matches
-
decedase, constituia o dovadă că existau mai multe maniere de distrugere a corpului uman pentru care trebuia să fi fost și cremațiunea. În ciuda faptul că evreii valorizau focului (exemplificat prin întrebuințarea sa în diverse ritualuri), aceștia au preferat după Șerboianu înhumarea tocmai pentru a se diferenția de celelalte popoare ale vremii. Dar ei continuau să creadă că "nimicirea cărnii însemna nimicirea păcatului"152 și de aceea focul era folosit la sacrificii (trimitere explicită la Moise, care preciza că, în cazul sacrificiilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
non-sens atâta timp când aceasta se opunea bunului simț, legilor Divinității și ale Progresului. Or, din nou, Șerboianu își expunea limpede, în economia discursului său, opțiunea cremaționistă, ca nefiind anti religioasă, ci una anti clericală: "Noi nu luptăm pentru înlăturarea înhumării, căci ar fi o nebunie, dar și o imposibilitate materială, ci voim să se știe numai că înaintea înhumării a existat cremațiunea; că amândouă au mers paralel în decursul veacurilor și că nici una, nici alta nu ating măreția lui Dumnezeu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
expunea limpede, în economia discursului său, opțiunea cremaționistă, ca nefiind anti religioasă, ci una anti clericală: "Noi nu luptăm pentru înlăturarea înhumării, căci ar fi o nebunie, dar și o imposibilitate materială, ci voim să se știe numai că înaintea înhumării a existat cremațiunea; că amândouă au mers paralel în decursul veacurilor și că nici una, nici alta nu ating măreția lui Dumnezeu și cu atât mai puțin legătura dintre El și om, adică Religia"164. Ultima parte a studiului 165 aruncă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să condamne o asemenea practică, iar invocarea tradiției era insuficientă în acest caz. Ca o ultimă dovadă a lipsei de temei a întregii retorici anticremaționiste a clericilor ortodocși ai vremii, el apela din nou la o demonstrație logică, invocând tradiția "înhumării" lui Iisus Hristos: îmbălsămarea și depunerea într-un mormânt săpat în piatră a Mântuitorului ar fi reclamat, în virtutea respectării ad litteram a tradiției, urmarea întrutotul, ca tipar pentru toți creștinii care ulterior au decedat. Dar o asemenea situație a fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
175. Însă superioritatea omului față de animale, dovedită prin cultul morților, își avea și reversul în incalificabila situație a profanării. Or, luarea în discuție a acesteia și trimiterea exactă la prevederile Codului Penal din 1936, care așeza pe picior de egalitate înhumarea și incinerarea, era o mutare inteligent așezată de către arhimandrit, reprezentând un argument "tacit" pro cremațiune 176. Ea îi deschidea posibilitatea de a contracara acuzele anti cremaționiștilor, incriminați de faptul că ei nu cinstesc nici măcar vechea obișnuință latină de a discuta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
natură sufletească sau ca o modă capricioasă, ca toate modele, și macabră"211. O încadra în aceeași categorie cu moda sinuciderilor sau a utilizării rochiilor scurte, arătând însă că era vremelnică, neavând nici un argument care să-i probeze superioritatea față de înhumare. Deși îi constata vechimea, el îi prevedea astfel sfârșitul, care, în opinia sa, va veni cu o siguranță "matematică". De aceea, îndruma populația să nu se neliniștească, dar atrăgea atenția că Biserica nu trebuia să rămână fără reacție, "să nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
față de biserica creștină, pe toate fețele, într-un stil care să nu jicnească nici biserica și nici credința, dar care să dovedească greșeala în care se află clericii, nedând asistență religioasă creștinilor cari acceptă arderea rapidă incinerarea în locul arderii lente înhumarea pentru a face să dispară stârvul lor părăsit de suflet. Până atunci cititorii și cei interesați de citatele din Eclesiast Cap. I 8-9 și III 20-21: Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune: ochiul nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pământul, care servește de temelie lumii văzute și care de veacuri înghite ceia ce străduința oamenilor creează cu atâta pasiune. Mai uită opozanții incinerării și axioma chimică: Totul se transformă, nimic nu se pierde". În incinerarea deci, ca și-n înhumare, nu se pierde nimic din om, ci numai se transformă materia în diverse elemente, așa cum din două molecule de hidrogen și una de oxigen se naște apa, iar aceasta supusă diferitelor reacțiuni ne dă gheața, vaporii etc. cari în esența
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fundul casei: "Mai este cineva cu tine?" acela va răspunde: Nimeni..." iar celălalt va zice "Tăcere!" căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!" Rezultă deci din aceste citate și rămâne bine stabilit. Că Evreii întrebuințau, de la Avram încoace, atât înhumarea, cât și incinerațiunea. Când vom trata despre "Diverse feluri de nimicire ale trupului omenesc după moarte se va vedea de ce sf. Scriptură tace, când e vorba de intervalul de la Adam până la Avram, care cel dintâi întrebuințează "înhumarea". (Flacăra Sacră, II
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Avram încoace, atât înhumarea, cât și incinerațiunea. Când vom trata despre "Diverse feluri de nimicire ale trupului omenesc după moarte se va vedea de ce sf. Scriptură tace, când e vorba de intervalul de la Adam până la Avram, care cel dintâi întrebuințează "înhumarea". (Flacăra Sacră, II, 10, 1935, p. 3). Cremațiunea și religia creștină. Diferite feluri de nimicire ale trupului omenesc, după moarte (VII) Istoricește, ar fi imposibil să se stabilească în mod precis, care a fost cea dintâi metodă de distrugere a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
grație focului progresă omenirea și civilizația ei, în toate gradele. Cu ivirea focului,a cărui acțiune rapidă de descompunere întrecea lenta acțiune a aerului, soarelui, apei și pământului, începu practica incinerațiunii parțiale sau totale a cadavrelor omenești, iar îngroparea sau înhumarea este cea din urmă metodă de nimicire practicându-se după născocirea și perfecționarea uneltelor de săpat. Iată deci, în rezumat, diversele feluri de nimicire ale corpului omenesc: 1. Expunerea corpului în aer liber, acțiunii solare ori pradă fiarelor sălbatice. 2
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
după născocirea și perfecționarea uneltelor de săpat. Iată deci, în rezumat, diversele feluri de nimicire ale corpului omenesc: 1. Expunerea corpului în aer liber, acțiunii solare ori pradă fiarelor sălbatice. 2. Aruncarea în apă. 3. Incinerațiunea parțială sau totală. 4. Înhumarea sau îngroparea în pământ. Vom sublinia că toate aceste metode de nimicire a cadavrului omenesc au fost întrebuințate din necesitate și nicidecum ca aparținând unui cult oarecare. Așa numitul "Cult al morților" începe numai din momentul când nimicirea cadavrului era
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mai multe feluri de distrugere a corpului omenesc, între care natural era și cremațiunea. În capitulul V din Geneză,IX și XI întâlnim la fiecare pas expresiunea: "Toate zilele cutăruia au fost atâția ani, apoi a murit" fără a indica înhumarea, ceia ce probează că-n acest interval de timp nu era o normă statornică de distrugere, ci felurite, între care desigur cremațiunea ocupa locul de căpetenie, ca una ce preda lui Dumnezeu trupul păcătos spre înnoire și sfințire deplină, prin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
distrugere, ci felurite, între care desigur cremațiunea ocupa locul de căpetenie, ca una ce preda lui Dumnezeu trupul păcătos spre înnoire și sfințire deplină, prin mijlocirea focului. NIMICIREA CĂRNII, ÎNSEAMNĂ NIMICIREA PĂCATULUI. Dacă de la Avram încolo se-ntrebuința mai mult înhumarea, apoi aceasta a fost făcută numai și numai, ca Evreii să se deosebească de alte popoare, care nu credeau în singurul și adevăratul Dumnezeu al lor. Totuși, în sufletele lor apreciau focul, ca element purificator al trupului păcătos și mort
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
datină transmisă din tată în fiu, este buna s-o ții și pe aceasta, dar să nu lași pe aceia pe care ți-o impune bunul simț, Legea divină sau progresul societății în care trăiești. Noi nu luptăm pentru înlăturarea înhumării, căci ar fi o nebunie, dar și o imposibilitate materială, ci voim să se știe numai că înaintea înhumării a existat cremațiunea; că amândouă au mers paralel în decursul veacurilor și că nici una, nici alta nu ating măreția lui Dumnezeu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aceia pe care ți-o impune bunul simț, Legea divină sau progresul societății în care trăiești. Noi nu luptăm pentru înlăturarea înhumării, căci ar fi o nebunie, dar și o imposibilitate materială, ci voim să se știe numai că înaintea înhumării a existat cremațiunea; că amândouă au mers paralel în decursul veacurilor și că nici una, nici alta nu ating măreția lui Dumnezeu și cu atât mai puțin legătura dintre El și om, adică Religia. Dacă gândim și activăm în altfel, ne
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Râmnicului Noului Severin, Râmnicu Vâlcea, 1931. Articol din Flacăra Sacră omagiind figura lui Calinic I Popp Șerboianu (jos, stânga), după decesul acestuia, alături de alți cremaționiști români (David Emmanuel și Grigore Trancu Iași) Necrolog publicat în ziarul Universul anunțând decesul și înhumarea în cimitirul Bellu a lui Calinic I. Popp Șerboianu (anunțul mortuar a fost dat de către tatăl și fratele arhimandritului) Calinic I. Popp Șerboianu, Les Tsiganes. Histoire. Ethnographie. Linguistique. Grammaire. Dictionnaire, Payot, Paris, 1930. Calinic I. Popp Șerboianu, Les Tsiganes. Histoire
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Sacră, II, 5, 1935, pp. 4-5. 139 Ibidem, p. 5. 140 Ibidem, p. 5. 141 Idem, "Cremațiunea și religia creștină. "Țărână ești și în țărână vei merge", în Flacăra Sacră, II, 7-8, 1935, pp. 1-2, 4. 142 Mitropolitul Andrei Andreicuț: "Înhumare sau incinerare ?", în Mesagerul, 28 octombrie 2011, http://www.mesagerul.ro/2011/10/28/mitropolitul-andrei-andreicut-inhumare-sau-incinerare accesat la 13 noiembrie 2011. 143 Calinic I. Popp Șerboianu, op. cit., p. 4. 144 Ibidem. 145 Ibidem. 146 Idem, "Cremațiunea și religia creștină (VI)", în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Păsulii era bun de trimis la mititica sau își bătea joc de el, de Ioanea Păsulii, sau își bătea joc de el, generalul Trandafir, superiorul său, totuși!... Spunându-i că-i este foame și n-o să mai poată zăbovi, după înhumarea soldatului, la pomana aferentă, generalul Trandafir crezuse că Ioanea Păsulii o să-i dea, acolo, din ce mânca el de obicei, o felie de pâine cu!... Aș, Ioanea Păsulii dispăruse câteva minute și revenise, călare pe bicicleta sa din dotare, cu
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
comitetelor executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București cu respectarea schițelor de sistematizare. Articolul 3 Întreținerea cimitirelor și crematoriilor aflate în administrarea comitetelor sau birourilor executive ale consiliilor populare municipale și orășenești, atribuirea în folosință a locurilor de înhumare și a nișelor, asigurarea lucrărilor și obiectivelor necesare ceremoniilor funerare, precum și a unor servicii specifice, revin administrațiilor cimitirelor din cadrul unităților de gospodărie comunala. Activitățile prevăzute la alin. 1, se asigură de birourile executive ale consiliilor populare comunale, pentru cimitirele aflate
ORDIN Nr. 261 din 25 iunie 1982 pentru aprobarea Regulamentului tip privind administrarea cimitirelor şi crematoriilor localităţilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106605_a_107934]
-
și obiectivelor necesare ceremoniilor funerare, precum și a unor servicii specifice, revin administrațiilor cimitirelor din cadrul unităților de gospodărie comunala. Activitățile prevăzute la alin. 1, se asigură de birourile executive ale consiliilor populare comunale, pentru cimitirele aflate în administrarea acestora. Articolul 4 Înhumările și reinhumarile se fac numai în cimitirele administrate de comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare municipale, orășenești și comunale sau a altor organe de stat, precum și în cimitirele aflate în proprietatea organizațiilor de cult, recunoscute potrivit legii. Capitolul 2
ORDIN Nr. 261 din 25 iunie 1982 pentru aprobarea Regulamentului tip privind administrarea cimitirelor şi crematoriilor localităţilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106605_a_107934]
-
de comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare municipale, orășenești și comunale sau a altor organe de stat, precum și în cimitirele aflate în proprietatea organizațiilor de cult, recunoscute potrivit legii. Capitolul 2 Atribuirea în folosință, amenajarea și întreținerea locurilor de înhumare din cimitire Articolul 5 Locurile de înhumare din cimitirele aflate în administrarea comitetelor sau birourilor executive ale consiliilor populare vor putea fi atribuite numai în folosință - la cererea cetățenilor - în condițiile stabilite prin prezentul regulament. Articolul 6 Locurile de înhumare
ORDIN Nr. 261 din 25 iunie 1982 pentru aprobarea Regulamentului tip privind administrarea cimitirelor şi crematoriilor localităţilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106605_a_107934]
-
populare municipale, orășenești și comunale sau a altor organe de stat, precum și în cimitirele aflate în proprietatea organizațiilor de cult, recunoscute potrivit legii. Capitolul 2 Atribuirea în folosință, amenajarea și întreținerea locurilor de înhumare din cimitire Articolul 5 Locurile de înhumare din cimitirele aflate în administrarea comitetelor sau birourilor executive ale consiliilor populare vor putea fi atribuite numai în folosință - la cererea cetățenilor - în condițiile stabilite prin prezentul regulament. Articolul 6 Locurile de înhumare vor avea dimensiunile de 2,50 x
ORDIN Nr. 261 din 25 iunie 1982 pentru aprobarea Regulamentului tip privind administrarea cimitirelor şi crematoriilor localităţilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106605_a_107934]
-
înhumare din cimitire Articolul 5 Locurile de înhumare din cimitirele aflate în administrarea comitetelor sau birourilor executive ale consiliilor populare vor putea fi atribuite numai în folosință - la cererea cetățenilor - în condițiile stabilite prin prezentul regulament. Articolul 6 Locurile de înhumare vor avea dimensiunile de 2,50 x 1,20 m cu intervale între acestea de 0,5 m. Locurile de înhumare vor fi numerotate și grupate pe figuri, între acestea urmînd să fie amenajate căile de acces necesare. Articolul 7
ORDIN Nr. 261 din 25 iunie 1982 pentru aprobarea Regulamentului tip privind administrarea cimitirelor şi crematoriilor localităţilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106605_a_107934]
-
putea fi atribuite numai în folosință - la cererea cetățenilor - în condițiile stabilite prin prezentul regulament. Articolul 6 Locurile de înhumare vor avea dimensiunile de 2,50 x 1,20 m cu intervale între acestea de 0,5 m. Locurile de înhumare vor fi numerotate și grupate pe figuri, între acestea urmînd să fie amenajate căile de acces necesare. Articolul 7 Locurile de înhumare vor putea fi atribuite în folosință numai după decesul unei persoane, pe durata de 7 ani sau 25
ORDIN Nr. 261 din 25 iunie 1982 pentru aprobarea Regulamentului tip privind administrarea cimitirelor şi crematoriilor localităţilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106605_a_107934]