393 matches
-
și obsesiei de a fi star fie și numi pentru o clipă, a aruncării intimității pe piețele Facebook și Twitter în numele socializării? Între vara lui 2008 și vara 2009 cinci liceeni de la periferia Hollywoodului, patru băieți și o fată, au înjghebat un grup de mare voinicie, Bling Ring, care atacau vilele vedetelor, plecând cu sacii plini de poșete Berkins, Vuitton, pantofi Louboutin, bijuterii, ba chiar și cu câte un tablou. Dacă se nimerea să dea și peste ceva dolari lăsați pe
Cannes, 2013: Pierduți printre poșete Vuitton și pantofi Louboutin - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79359_a_80684]
-
mistrețul fusese doborît mai devreme și găsit abia după focul care-l ucisese pe vînător. "Pentru cele petrecute atunci, după năruirea mistrețului, se poate crede că acel om, cu o mare prezență de spirit, curaj, hotărîre și dibăcie, și-a înjghebat acel plan diabolic, speculînd împrejurarea: și-a trimis glonțul în vecinul din dreapta - în stînga n-avea pe nimeni -, putînd să-și justifice apoi focul prin mistrețul năruit, împușcat în goana precedentă: porcul în care trăsese moș Damian, singurul rănit și
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
socială a artiștilor săi, preocuparea lor excesivă de "tematica psihologică". Concluzia sub acest aspect e generalizatoare și gravă, dar veridică: "Imaginea Vienei unitare și surâzătoare, metropolă a culturii și a traiului nepăsător, este pur și simplu un mit, o ficțiune înjghebată de artiștii cafenelelor, rupți de frământările cotidiene." Că lucrurile stăteau într-adevăr astfel și Viena nu era doar un tărâm al Gemütlichckeit-ului și valsului, al cafenelei cu capucino și tort Sacher, o dovedesc și ultimele două eseuri ale culegerii, consacrate
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
de întâiul nostru cronicar muzical, Nicolae Filimon, Caragiale își publică impresiile stârnite de primele concerte prezentate la Ateneul Român de orchestra simfonică din București, sub bagheta dirijorului Peters. Cu câțiva ani mai înainte, Wachmann, directorul Conservatorului de Muzică din București, înjghebase o orchestră, înfruntând mari greutăți și a oferit „audițiuni clasice de mare orchestră”, trezind „la un public prea primitiv, interes intelectual înalt”10. Totuși, orchestra lui Wachmann, alcătuită „din elemente de strânsură, fără unitate și tradiție de interpretare, fără spirit
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
nereușind să devină stăpânul lumii, se consolează să fie tristul ei clovn: Nu, nu sunt eu prințul Hamlet/ nici nu era să fiu. Sunt doar un lord de rând, sunt unul/ ce-l sfătuiește numai, grijuliu,/ Pe prinț cum să înjghebe-o scenă, două,/ Găsind mereu o replică mai nouă,/ Dar cam obtuz; unealtă prea ușor/ De mânuit, dar bucuros că pot/ Să fiu meticulos, folositor,/ Iar uneori ridicol chiar, de tot/ Iar alteori s-ajung să fiu Nebunul." Chiar dacă versiunea
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
de imagini religioase din rândurile de mai sus. Era normal să fie așa, deoarece sunt convins că intelectualul român, mai tânăr sau mai puțin, trăiește, în raport cu Mircea Eliade, o experiență autentic religioasă. Cuvintele sunt puține, iar un meșteșugar le poate înjgheba mai priceput pentru a le face să sune bine. Fie-mi iertată lipsa de meșteșug: am încercat numai să exprim modalitatea trăirii unui eveniment, așa cum el se lasă transmis în mesajul verbal: Mircea Eliade împlinește 70 de ani. Trăire paradoxală
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
trăi, și îmblânzesc trauma, ajută rănii să se cicatrizeze. Am remarcat în aceste filme cu naufragiați moștenirea pe care strămoșul Robinson Crusoe o lasă tuturor naufragiaților din viitor, un spirit bricoleur, spiritul unui tâmplar talentat capabil ca din resturi să înjghebe ceva, să facă să funcționeze mașinăria gripată, să realizeze cu piese în minus același castel. Există o liniște care vine din această forță a concretului, mai ales acolo unde acesta este amenințat de imensele pustiuri siderale, de goluri galactice sau
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
Florile dalbe se fâțâie-n joc nuligest: Musmee, de parcă, din spațiul nopin, își scutură tandre cireșii-n acest Banatic solstițiu. EGNIN! Parapon de sezon / 1994 Moș-Ajun deja-mi trecuse Peste noaptea cea mai mare, Dar nici pentru dânsul nu se înjghebă niscai ninsoare. Bolta, chit că-i hibernală, Nici măcar un icusar n-a Scos din nouri la iveală: Semn că e falită iarna. Prin frânturi de putregai s-a înmulțit ca niciodată, Roșie ca părădaisa. Ci, habar n-avem de ce ni
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al familiei: vioară, țambal, chitară; de aceea îi lua cu el pe la nunți și alte petreceri. Prin 1910 moare tatăl. Chiar dacă Marin era cel mai mic - avea doar vreo 14 ani - preia greutățile familiei. Atenție! Porecla de Zavaidoc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lua cu el pe la nunți și alte petreceri. Prin 1910 moare tatăl. Chiar dacă Marin era cel mai mic - avea doar vreo 14 ani - preia greutățile familiei. Atenție! Porecla de Zavaidoc o primește cam pe la 25 de ani, când deja își înjghebase un taraf, cam în perioada când se află în localul „La Mărită Borțoasa”, perioada de ascensiune a artistului, fiindcă vine în cântecele sale cu acele chiuituri ce erau specifice”cazacilor (zavaidocilor) Căpătase deja porecla „Zavaidoc”. Împreună cu fratele Vasile înjghebează un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
își înjghebase un taraf, cam în perioada când se află în localul „La Mărită Borțoasa”, perioada de ascensiune a artistului, fiindcă vine în cântecele sale cu acele chiuituri ce erau specifice”cazacilor (zavaidocilor) Căpătase deja porecla „Zavaidoc”. Împreună cu fratele Vasile înjghebează un taraf, taraful Zavaidoc, care ia drumul capitalei. Tenorul operei române, Mihăilescu Toscani, a încercat să-l îndrume spre opera. În același timp era dorit și de Dimitrie Cutavas în trupa să lirico-drama țica. Ștefănescu Goanga îl dorea că un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
apă caldă și leșie! - a dat dispoziție primarului. Rubleo, tu scoate trusa să avem totul la îndemână! - i-a ordonat și unuia din colaboratori. Între timp, milițienii își făcuseră datoria și aduseseră oamenii. Tristețea și întunericul, perdelele învechite, dușumeaua jilava înjghebau încăperea tristă ce aștepta sârmanii oameni. Aburii, deasupra ligheanului, împrăștiau o putoare greu de suportat. Ușa s-a deschis. Primul în încăpere a fost Leanca. Un batran cocoșat, cu haine zdrențuite, numai petice, cu opinci și obiele ponosite. Ochii lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
să poarte; Toate bat la poarta vieței, Dar se scutur multe moarte. E ușor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale, Ce din coadă au să sune. Dar d-ra Damian nu are măcar darul de înjgheba cuvinte, care să sune din coadă. Nu. Cuvintele d-sale defel nu sună; căci cum ați voi să sune „Ca să pot să mă feresc” și altele. Roman, iulie 1 În Amintiri din copilărie și adolescență, apărute în „Adevărul literar și
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
mirositoare! - Măi băiatule, vezi-ți de treabă că ești tânăr și ai viața înainte, interveni o cucoană durdulie. - Mai degrabă te-ai înțelege bine cu ea, că sunteți vecini, să-ți facă câteva descântece ca să-ți meargă bine și să înjghebezi și tu o gospodărie ca toți oamenii. - Mai lăsați-l în pace, îl apără un bărbat cu fața dură. Așa am pornit și eu la drum, nu aveam de nici unele. Este o familie tânără și ambițioasă! - Iubitule, să mergem, îi
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
vâră în tot locul unde e de excrocat și furat până la sânge. Sunt contra sistemului care oprește liberarea popoarelor”; despre fascismul italian: „urmare a comunismului sângeros din Rusia”; referitor la conflictele de la Timișoara și Lupeni: „Nu cu morții se poate înjgheba ideea. Dezaprob acest lucru. Înțeleg libertate, dar nu cu nebunii. Orice sindicat sau asociație o văd bine atâta timp cât se lucrează pe cale pașnică, nu cu sânge”.
Agenda2005-38-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284215_a_285544]
-
drum de o depresiune naturală, unde se înregistrau în fiecare an cele mai ridicate temperaturi de pe glob. Acela era ținutul cel mai dezolant și de nelocuit pe care vreo ființă umană l-ar fi putut alege vreodată pentru a-și înjgheba un cămin, dar împrejurările făcuseră ca acolo să se oprească familia lui Gacel Sayah, cel mort înainte de vreme. Prin urmare, nu era de mirare că erau pe punctul să moară. Vulturii veneau acum în stoluri. Sângele se îngroșa în vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
acolo. Căuta bârlogul ucigașului. Trebuia să dea ocol vârfului în formă de piramidă ca să vadă dacă nu cumva acesta se ascundea acolo. Bă nuia că pe partea cealaltă ar putea fi o peșteră ori vreun adăpost pe care și-l înjghebase acesta, ferit de privirile tuturor. Din acest motiv plecase dimineață cu fiica lui Pop. Dintr-o dată, memoria îi reveni și se simți iarăși stăpân pe el. Respiră ușurat, se simțea din nou el însuși. În inimă începu să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de aur. Ne gândeam că își încărcase avuția în samarele catârilor și s-a dus la el acasă. Probabil că făcuse lucrul acesta într-o noapte, de frica hoților. Tata mi-a arătat cabana de lemn pe care și-o înjghebase Müller ca să se adăpostească. Era acolo, lângă noi, ceva mai sus pe malul pârâ iașului. Coșmelia aceea pe care ai văzut-o și tu ieri, când am fost la peșteră. Catârii pășteau liniștiți sub copaci, numai cu căpăstrul pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
terminată într-o farfurioară de lut ars, ce juca rol de scrumieră. Am aprins apoi felinarele și am intrat împreună în mină, spuse bătrânul întorcându-se cu fața spre Cristian. Neamțul muncise acolo, nu glumă. Întinsese niște șine și își înjghebase și un vagonet de minerit. De unde, dar mai ales, când apucase să aducă toate acele materiale, nu știu. Vom merge împreună, adică eu și cu tine și vei vedea cu ochii tăi tot ce-ți spun eu acum. Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
important în cazul acesta este radioul, Este aproape ora cinci, domnule prim-ministru, Nu e nevoie să mi-o spuneți, am ceas, Scuzați-mă, voiam să spun doar că timpul e scurt, Dacă scriitorul dumneavoastră nu e în stare să înjghebe treizeci de rânduri într-un sfert de oră, cu sau fără sintaxă, e mai bine să-l dați afară, Și ce va trebui să scrie, Orice expunere de motive care să-i convingă pe acei oameni să se întoarcă acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
V-a a liceului Lazăr (promoția 1914), încurajînd și urmărind activitatea la revistele elementare a celor mai buni din elevii săi, prin întinsa dar înțeleapta școlaritate la care ne obligase și, mai ales, prin autoritatea întregii sale înfățișări, izbutise să înjghebe un adevărat lagăr de muncă matematică, entuziastă și arzătoare. În amintirea promoției 1914 a liceelor Lazăr și Mihai, unde preda pe atunci, rămâne o figură de mare dascăl. Trecerea de la liceu la facultate determină o oarecare îndepărtare a mea de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sacrificiile măsurate în nopțile nedormite, munca încordată, deplasările prin toate colțurile țării, pe scurt, de nenumărate zile de neliniști și strădanii extreme”. Deși transfigurat în conturarea dramelor umane total și inevitabil asociate cursului naturii, directorul Administrației Bazinale de Apă Siret înjgheabă aici sâmburele dialogului om-om, om-natură, conjugat cu o opțiune necumulabilă decât de prețuire, pentru uman. Dr. ing. Emil Vamanu vede colectivul său, drept un colectiv „de Ape”, încorporând referențial natura omului și omul naturii. Nu urmează pseudo-alternative, dar urmează
APA, OPŢIUNE PENTRU DIALOGUL FILOZOFIILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363141_a_364470]
-
1904, care se țineau de 3 ori pe săptămână, fetelor li s-a vorbit despre igienă, și s-au povestit istorioare morale, li sau citit snoave și au fost inițiate în tainele alfabetului. Mai mult, cu ajutorul acestor fete, s-a înjghebat și un cor mixt, învățându-se cântece patriotice 92. Se pare că factorii culturali de la sate - în speță lumea învățătorilor. sesizaseră eficacitatea unor asemenea manifestări, încercând , și nu rareori chiar reușind , să le 198 transforme în adevărate școli de inițiere
MITE MĂNEANU, VIAŢA CULTURALĂ A MEHEDINŢIULUI ÎN SECOLELE XIX-XX de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363110_a_364439]
-
dar se îndepărtau repejor, îngăimând vreo scuză puerilă. Alt prejudiciu, poate cel mai important, era de natură socială. Obiceiul ăsta al Ioanei îi afectase puternic relațiile interumane. Mai ales pe cele afective, pe cele cu sexul opus. Practic, nu putuse înjgheba nicio relație de dragoste mai acătării pentru că nu se găseau bărbați atât de răbdători încât să ignore la nesfârșit turuitul Ioanei. Ea, săraca, era o femeie frumoasă cu trăsături mediteraneene, ca de grecoaică, dar, deși împlinise 28 de ani, rămăsese
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
dorință de parvenitism, indiferent dacă toate acestea însemnau pentru mulți autori dezamăgiri, frustrări accentuate, nemulțumire, deci vise spulberate. Noi am încercat, cu foarte mult curaj, încredere și speranță, să alinăm, pe cât a fost posibil, sufletele întristate, să oferim bucurie, să înjghebăm împreună lucruri care au avut importanță pentru fiecare dintre părți. Nu suntem măreți prin tirajele cărților noastre, dar credem că un „părinte” își iubește toți „copiii” la fel și că fiecare titlu își are importanța lui. Nu cantitatea contează, ci
GHEORGHE A. STROIA: O IDEE ZĂMISLITĂ ÎNTR-UN GÂND, UN VIS CONVERTIT ÎN CERTITUDINE (FAMILIA ARMONII CULTURALE) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363559_a_364888]