183 matches
-
cu sete, Dând bice repezi, versurilor mele. Cu torsul lui de-un alb imaculat Apare și dispare dintre fagi Cu cornul și cu ochii lui cei dragi Vreau să-l momesc la mine în palat. Dar libertatea lui nu se înjugă Ca frâul de cuvinte să-l ajungă, Mi-ar trebui o viață să-l vânez, Însă nici viața nu-i atât de lungă, Rămâne numai Crezul meu in Crez, În marea de cuvinte când plonjez! 2014 Sonetul --------------- Sonetul, un vitraliu
SONETE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349375_a_350704]
-
spre răsărit, Îi trase una peste feșe,să vadă dacă s-a trezit. Într-o clipita-s treji cu toții,doar unul este mai căscat, -Hai mă,pământul nu așteaptă,să terminăm de secerat! Caruța-i pregătită-n curte,boii deja sunt înjugați, În traiști au pus ceva mâncare,o ceapă, brânză și câțiva cârnați. Au luat și un butoi cu apă,fiindcă stau mult la secerat, Când soarele arde mai tare,si boul trebuie adăpat. Și tot muncind se face amiază,din
SECERIS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349903_a_351232]
-
prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma de bani primită pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
lamentație înăbușită e halta asta care arde într-o sclipitoare viteză a nemișcării ațipit este gestul tău voluptos de zilele trecute dar poți să te joci de-a mușcătura lămâii ca să-i lași fără continuitate pe ceilalți cu propriul gât înjugat la inelele logicii pot să înțeleg mirosul de tutun de pe coridor și lectura ziarelor definiția timpului s-a ofilit de la sine lumina e mică ce a fost ei citesc ce va fi coaja crapă și din oglindă ei intră-n
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
cu Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de campanie de imagine personală, egolatră și nici de CV-ul nimănui Cât privește rugăciunea cu bună-umilință a vameșului: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (v. 13), însoțită de lovirea pieptului, ca sediu al păcatului, înjugând plângerea cu umilința, se arată a fi diametral opusă încrederii fariseului în dreptatea sa; totodată, aceasta arată dorința manifestă de îndreptare a vieții și de mântuire a unui om cu conștiința zdrobită de păcat. Unei atare dorințe, Dumnezeu i-a
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
cu Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de campanie de imagine personală, egolatră și nici de CV-ul nimănui Cât privește rugăciunea cu bună-umilință a vameșului: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (v. 13), însoțită de lovirea pieptului, ca sediu al păcatului, înjugând plângerea cu umilința, se arată a fi diametral opusă încrederii fariseului în dreptatea sa; totodată, aceasta arată dorința manifestă de îndreptare a vieții și de mântuire a unui om cu conștiința zdrobită de păcat. Unei atare dorințe, Dumnezeu i-a
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
zilei în zadar galben vibrează În satul de mult la mare plecat. Clipa de dat în leagăn muza Îmi iese căldura ca un nisip din oase De-am încălzit amiaza întreagă, Satul tot s-a adăpostit prin case, Eu am înjugat boii ziua spre apus s-o tragă. Sunt împrăștiat prin ogradă, Iarba din carnea țărânei crește, Mierlele au venit în zbor să vadă Cum de căldură poetul se topește. M-am adunat de jos măturându-mă cu gândul Și-am
AL.FLORIN ŢENE ARMA FRICII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370873_a_372202]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SE-NJUGĂ TOAMNA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se-njugă toamna-n fulgii care cad, ca reci sentințe peste ruginiul troian de frunze, așteptând candriul vânt să le-ascundă sub obrazul smead al cergii de ninsoare împletite, un repetabil giulgiu peste seve sleite, sub un orbitor aieve, tronând peste destine
SE-NJUGĂ TOAMNA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369916_a_371245]
-
sub un orbitor aieve, tronând peste destine împlinite. Același ritual de-ncoronare, alb miruind frunzișul ce se pierde murind spre a renaște-n noul verde, veșmânt de primăvară-n sărbătoare. *** Ciclul "Poezia necuvintelor" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Se-njugă toamna / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1786, Anul V, 21 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
SE-NJUGĂ TOAMNA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369916_a_371245]
-
cu Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de campanie de imagine personală, egolatră și nici de CV-ul nimănui Cât privește rugăciunea cu bună-umilință a vameșului: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (v. 13), însoțită de lovirea pieptului, ca sediu al păcatului, înjugând plângerea cu umilința, se arată a fi diametral opusă încrederii fariseului în dreptatea sa; totodată, aceasta arată dorința manifestă de îndreptare a vieții și de mântuire a unui om cu conștiința zdrobită de păcat. Unei atare dorințe, Dumnezeu i-a
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
teritoriale, provinciale, în migrațiile barbare distrugătoare, în iredentismul grotesc, în falsificarea istoriei și a culturii, în maghiarizarea forțată a populației ocupate, în interzicerea vorbirii limbii române în teritoriul sfâșiat și controlat de invadatori, în șerbia aproape milenară cu care a înjugat poporul român din Ardeal, în „aranjarea” diferitelor tratate internaționale, în obținerea garanției marilor bancheri internaționali sau a lobbismul anumitor congresmeni întru șovinism pentru liderii diferitelor organisme ale societății deschise, ci în misiunea spirituală și jertfelnică pe care o aduc lui
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
a muri de foame - / Pâinea-i produs de lux, în țara mea - / Produs de lux - și țâțele de mame - // Maternitatea este un păcat, / Este păcat, și-a zăbovi în rugă, / Păcatul cere bani, de consumat,/ Și banii la păcate, te înjugă - // Virtuțile, de mai încap în școli, / Pe piața prețioaselor păcate, / Nu merită - o viață - nici doi poli - / Și sunt produse nestandardizate - // Avem păcatul de-a ne fi și frig, / Păcătuim când prea bolnavi, ne doare - / Produs de lux e astăzi
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
popor, a înființat cămine culturale și a mobilizat preoții, alături de învățători, la răspândirea învățăturilor folositoare. A înființat Universități populare în cadrul acestor cămine. A reorganizat Societatea "Ajutorul" a clerului din Mitropolie, a cărei activitate lâncezise, și a chemat preoții să se înjuge la munca de folos obștesc și la dobândirea de mijloace pentru refacerea satelor și orașelor pustiite de boli, de secetă și de foamete. Seceta cumplită din anii 1946-1947, care pârjolise ogoarele Moldovei, adăugându-se mizeriei lăsate de război, pusese la
1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357836_a_359165]
-
cu Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de campanie de imagine personală, egolatră și nici de CV-ul nimănui Cât privește rugăciunea cu bună-umilință a vameșului: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (v. 13), însoțită de lovirea pieptului, ca sediu al păcatului, înjugând plângerea cu umilința, se arată a fi diametral opusă încrederii fariseului în dreptatea sa; totodată, aceasta arată dorința manifestă de îndreptare a vieții și de mântuire a unui om cu conștiința zdrobită de păcat. Unei atare dorințe, Dumnezeu i-a
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
uriașe, acum și pururea...!)... Sigur că da! prășitorii scutură sapele ultima dată, opresc și închid cântecele în tainele și în scutecele și în hainele iubirii!... Iată, se mai vede numai un colț din bucata de soare rămasă pa deal! mătușile înjugă boii, punem desagii și sapele și ierburile și toate celelalte în căruță, ne suim și noi, claie peste grămadă, ne facem semnul crucii, zicem Doamne-ajută!... și, hăis! cea!... hăis! cea!... către casă, încet, ascultând roțile cum scârțâie și boii cum
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
când s-a întors, cel rămas să aibă grijă de car l-a confundat cu pădurarul, a tras cu pușca-n el și l-a ucis pe loc...apoi, fără nici o remușcare, l-a lăsat cu tot cu căruță și cu boii înjugați într-o pădure de salcâmi și în viscol, aproape de sat...(cum tragic și clar zugrăvește prozatorul Ion Avram în romanul său de căpătâi, “Așteaptă-ne, Lazăre!”)...și cum Vasile al lui Cutare, a fost îmbătat criță și legat cu capul
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
m-am găsit fără suflare sub genunchii mei” („nu mă pot ruga decât cutremurat de oroare”, „Porcec”), „du-te să-l ajuți să te ridice/de trei zile zaci acolo fără suflare” („nu știu ce l-a apucat pe tatăl meu să-njuge boii la car”, „Porcec”). Eul liric se dedublează și supraviețuiește propriei morți. Omul de noapte „vede întunericul” și lucrează la dulceața și răceala propriului somn. Pentru el, trezirea ar însemna reluarea calvarului lucidității, adică amplificarea minimalității ființei, ieșirea din sine
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
a muri de foame - / Pâinea-i produs de lux, în țara mea - / Produs de lux - și țâțele de mame - // Maternitatea este un păcat, / Este păcat, și-a zăbovi în rugă, / Păcatul cere bani, de consumat,/ Și banii la păcate, te înjugă - // Virtuțile, de mai încap în școli, / Pe piața prețioaselor păcate, / Nu merită - o viață - nici doi poli - / Și sunt produse nestandardizate - // Avem păcatul de-a ne fi și frig, / Păcătuim când prea bolnavi, ne doare - / Produs de lux e astăzi
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
mai cu spor, lungindu-și din când în când gâturile către apa Băiașului, care clipocea îmbietor. Teșcuțoaia i-a lăsat să bea apă numai după ce au mâncat tot fânul și când erau complet uscați și suflau normal. Apoi i-a înjugat la loc și a pornit din nou la drum, de data asta - la pas de voie... Dincolo de Poiana, fugara a fost ajunsă din urmă de o coloană de soldați germani, al cărei comandant a vrut să-i ia vaca și
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
el apoi, / Perechea lui mândră de boi. Precum porumbul se vădeau, / La păr, acești boi că erau. Erau înalți și ciolănoși, / Țepoși la coarne și frumoși. Cudalbi fuseseră și-apoi / Țintați în frunte cei doi boi. Deci erau buni de înjugat / Și puși la treabă de îndat’. Dar omul n-avea plug, nici grapă, / Teleagă, car, sanie, sapă, Tânjeală, hrepcă sau țăpoi / Greblă, cârceie, coasă-apoi Și multe altele pe care / Omul cel gospodar le are La casa lui, ca să muncească / Și
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
Prea mult de Țeghea m-am legat Să uit nu voi putea Că primul șanț noi l-am săpat Și, iată, azi e mănăstirea. Prea mult de Țeghea m-am legat Dorind a face-un Sfânt Locaș Măicuțele le-am înjugat La munca grea ca de ocnaș. Prea mult de Țeghea m-am legat Dar n-a fost bine-așa Și Dumnezeu a observat Că-mi pierd mântuirea. Mai mult de Țeghea m-am legat Decât de Dumnezeu Acuma văd cu-
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
cu Dumnezeu. Dumnezeu nu are nevoie de campanie de imagine personală, egolatră și nici de CV-ul nimănui Cât privește rugăciunea cu bună-umilință a vameșului: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (v. 13), însoțită de lovirea pieptului, ca sediu al păcatului, înjugând plângerea cu umilința, se arată a fi diametral opusă încrederii fariseului în dreptatea sa; totodată, aceasta arată dorința manifestă de îndreptare a vieții și de mântuire a unui om cu conștiința zdrobită de păcat. Unei atare dorințe, Dumnezeu i-a
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]