4,199 matches
-
care edificiile, particulare sau publice, trebuie conservate și întreținute cu sfințenie. Se fură și acolo din banul public, am fost asigurat consolator, dar nu scandalos și nu sistematic. În orice caz, cetățenii nu văd cu ochii lor consecințele și nu înjură primăria în gura mare, ca la noi. După cum nu par să se înjure nici între ei, cu voluptatea pe care o au bucureștenii de a se disprețui unii pe alții. Praghezii nu sînt cu mult mai bogați decît noi, au
Modelul praghez by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14664_a_15989]
-
și acolo din banul public, am fost asigurat consolator, dar nu scandalos și nu sistematic. În orice caz, cetățenii nu văd cu ochii lor consecințele și nu înjură primăria în gura mare, ca la noi. După cum nu par să se înjure nici între ei, cu voluptatea pe care o au bucureștenii de a se disprețui unii pe alții. Praghezii nu sînt cu mult mai bogați decît noi, au în schimb o solidaritate la care ar merita să medităm.
Modelul praghez by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14664_a_15989]
-
care trăiam atunci și poate că, în vocabularul critic cu care eram învățați să vorbim, colegii ar fi spus imediat că o asemnea compunere "nu corespunde titlului". Orașul din România anului 2003: oameni obosiți, nervoși, urît îmbrăcați. Șoferii care se înjură între ei, ca și atunci, pietonii care umblă ca drogați, dînd unii peste alții, vînzătoare la fel de acre, funcționari la fel de adormiți și de indolenți, scrisori care fac tot trei zile între două orașe aflate la 50 de kilometri distanță, șosele cu
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
ajuns, printr-o ciudățenie a sorții, ins cu "munci de răspundere" în P.S.D., întreaga tărășenie. Acolo unde eu vedeam ticăloșie, el vedea subtilitate și chiar bună-credință. În plus", a adăugat el, "noi nu suntem sârbii. Ne mai scuipăm, ne mai înjurăm, mai punem mâna pe ciomag, dar nu ajungem la asasinate politice!" Așa să fie oare? Cum rămâne cu Ceaușescu? Dar cu "mineriadele"? Dar cu Târgu-Mureșul? Cu glas tare, am întrebat: "Dar ce se întâmplă dacă ai tăi chiar vor face
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
campanii. Savuros ca întotdeauna, dl Mihai Zamfir a cules și acum zîmbete și rîsete la scenă deschisă cu digresiunea pe care a făcut-o relativ la limbajul disputelor și la specificul înjurăturii la diverse popoare. Ideea a fost că popoarele puternice înjură mai puțin și mai tern. Nu e cazul nostru, desigur. O părere diferită a exprimat dl Octavian Paler: nu avem nici polemici reușite, nici pamflet reușit, acesta din urmă fiind o specie literară extrem de dificilă și în care cei mai mulți eșuează
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
Jurnalul unui scriitor din anul 1873, Dostoievski povestește o mică întâmplare personală trăită la Petersburg. În mizeria unei veri din nordul imperial, cu mult praf, căldură și vodcă, el dă, și nu mai scapă de ei, de niște inși beți înjurând tot timpul. Exact, dar exact ca la noi. Într-o seară târzie de duminecă - povestește divinul prozator - mi-a fost dat să fac vreo cincisprezece pași împreună cu un grup de șase meșteri beți și m-am convins deodată că toate
Substantivul absent din dicționare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14226_a_15551]
-
are ceva cu poza ta din buletin, ci fiindcă a băgat de seamă că nu aperi interesul public pentru care ești plătit. Din păcate, asemenea reacții golănești venite din partea înalților funcționari care își pierd scaunul nu sînt o noutate. Cei mai mulți înjură presa care și-a permis să-i "încondeieze". Și nu puține sînt cazurile în care acești "debarcați" dau în judecată ziariști și au cîștig de cauză la tribunal, pentru că li s-au adus daune morale. Tu, ca ziarist, îți răcești
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
îngroziți de uimire ai acestora. Tineri, invadând anarhic Cișmigiul, cu lăutarii după ei, ținând-o în chiolhanuri și conturi reglate cu focuri de pistol. Tratarea femeilor adulterine și a "galanților", pedepsiți după specificul breslei. Ziarele, "unele albe, altele roșii", "unele înjură ce celelalte laudă și vice versa", verva și animația călătoriei cu poștalionul, la 1848, pe drumul dintre București și Iași. Ion Ghica se arată stăpânit de o fervoare deosebită în a surprinde climatul momentului, posedă știința dimensionării culturalului și politicului
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
România, viața din căminele studențești percepută extrem de dur și într-un limbaj atât de frust și de necenzurat încât îi va intriga, cu siguranță, pe foarte mulți. Pe fiecare pagină se bea necontrolat, se fumează erburi, se vomită și se înjură la fiecare două fraze. Cartea nu-și va găsi admiratori printre critici, dar pentru tinerii, care atunci când piața drogurilor e-n criză se internează la dezintoxicare pentru a supraviețui cu substitute, Pizdeț ar putea fi o carte-cult. Căci, în fond
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
asocierii dintre ura de rasă ori de clasă și violența fizică sau doar verbală este profund neliniștitoare. Te uiți la obrazul de brută al rinocerilor actuali, bătăuși și agresivi, și auzi cît de precar vorbesc românește, dar cît de colorat înjură, și-ți spui în gînd întrebarea din finalul piesei Ucigașul plătit de E. Ionesco: "Ce se poate face?" Un răspuns, poate prea simplu, l-a dat deja un cronicar t.v. de la un cotidian: să nu-i mai lași să
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
cărțile pe care le semnalează în pagină. Absolut nimeni nu dă nici doi bani pe jurnalistul cultural (sau mai exact, cât pe șoferul unui mijloc de transport în comun, căruia nu-i mulțumește decât foarte rar cineva, dar toată lumea îl înjură), considerat de patroni o povară, tolerată pentru blazon, iar de scriitorii cu lauri, "băiatul nostru bun la toate", în obligația de subordonare a căruia intră inclusiv cărarea bagajelor de la scara vagonului de dormit la ușa taxiului din stradă. În relația
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
familia într-o zadarnică izbucnire de independență. Nu i-a iubit niciodată, doar sângele și teama de a fi singur îl legau de maică-sa și de frați. Cu vecinii a fost direct și brutal, pe don Emilio l-a înjurat de mama focului prima oară când comentariile s-au repetat. Pe vecina din casa cu etaj n-a mai salutat-o, ca și cum asta ar fi putut s-o supere. Și când se întorcea de la slujbă intra ostentativ la familia Mañara
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
trece mîna prin păr, își sprijină capul în palmă, privește în același punct, cu ochii pe jumătate deschiși, își așează tacticos banda, o înfășoară puțin cu degetele, îi dă drumul, se ascultă, mut, oprește, se înfurie, reia, oprește, plînge, se înjură, se ascultă, oprește, trage o dușcă după perdea, tușește, se șterge la gură cu dosul palmei, dă drumul, plînge, se revoltă... Nu mai e loc de cuvinte. Ci doar de senzații. După stingerea luminii pe scena de la Act, plec în
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
Cristian Teodorescu Pînă în ’89, dacă venea vreo ploaie mai zdravănă peste București și se inundau cartiere întregi, te pîrau informatorii la Securitate că ești împotriva politicii partidului dacă te auzeau înjurînd. Drept care bucureștenii și-au băgat în cap ideea că inundațiile sînt de sus. Nu le comentăm. Au trecut 13 ani de atunci și locuitorilor Capitalei li se spune în continuare același lucru. Cu deosebirea că azi li se și explică
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
comportament criminal. Și să nu uităm, reziduuri de plumb se găsesc În apă, sol și din vopselele pe bază de plumb utilizate În trecut. Să ne mai mirăm că În unele țări oamenii sunt cam tulburi la minte, fură, Înșeală, Înjură, mint, sunt neserioși etc.? În Încheiere, merită să vă povestesc În câteva cuvinte, seara de neuitat ce ne-a fost oferită de compania Toshiba, care a organizat la cunoscutul Navy Pier o ceremonie Sake (devenită tradiție la RSNA). Peste 2000
RSNA 2009. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_316]
-
ce a spus știind că reporterii îi culeg declarațiile. Nu mă interesează coeficientul lui de inteligență și nici în ce măsură a vrut să se pună bine astfel cu Miron Cozma. Dar să ne hotărîm odată unde se termină libertatea de a “înjura” Puterea, pe care e normal s-o aibă fiecare dintre noi, în limitele bunului simț, dacă pot spune așa, și de unde începe amenințarea la adresa ordinii constituționale. Dacă mai știu eu ce miner slobod la gură, venit în vizită la Miron
Miron Cozma între Romeo Beja și Ion Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13583_a_14908]
-
articol scris pe la mijlocul regimului trecut, la G. L., cum a fost conceput el pe atunci, fără să schimb nici un cuvânt: Vorbim așezați la un birou (al lui Al. Cazaban n. n.) și când o hârtie alunecă și pică pe podea, el înjură tinerește, venind la anii săi de demult. Când nu-și aduce aminte de ceva, își înfige mâna în pletele lungi, albe, puțin gălbui pe alocuri ca bilele de biliard vechi lovite prea mult cu tacul: “Măi (cu răsfăț) mi se
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
soție pentru care nu (mai) simte nimic, el trăiește o angoasă perpetuă: „Nu mai cred în nimeni. E îngrozitor să nu mai crezi în cineva. Lumea din jurul meu e blazată, indiferentă, nici măcar nu mai discută ce se întîmplă. Dacă nu înjură, fiecare se gîndește mai mult la el. Să obțină pentru el ceva, să smulgă un post mai bun, un salariu mai bun, să-l tragă pe sfoară pe cel de alături, dacă îi merge. Încet-încet, în doi ani s-a
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
s-a șters pe bot: ajunge în rîndul terminaților, care se agață degeaba de partid. Iar dacă un membru de încredere e văzut cumpărînd sau, mai rău, citind Evenimentul zilei, s-a ars în ochii șefului. Citește ziarul care îl înjură pe liderul local? Nu mai poate fi considerat om de încredere. La Cluj, mi s-a povestit, exista un membru al PRM care se lăuda că are oricînd linie deschisă la CVTudor. Folosea linia prin cîrciumi, cînd n-avea cu
Politica în provincie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13631_a_14956]
-
un profesionist, o plăcere; l-au scos. L-am avut pe Iosif Sava; i-au dat în cap. Eugenia Vodă care este una din puținele noastre profesioniste are emisiunile ei la 11.30 noaptea! {i Pruteanu, săracul, pe care-l înjură toată lumea, făcea acele trei minute geniale. - Cum vi se pare viața fără Grigore Moisil? - Viața mea e tot cu dânsul. {tii că mi-a umplut viața asta, viața pe care o duc acum, și la 90 de ani? Ce-aș
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
îi plăcea să fie lingușit și dacă acceptă ficțiunea, în general. Confratele, jucând rolul lui Iliescu, se clătinase dubitativ ca acesta, cum face dumnealui când nu prea este hotărât, așa-și-așa... Dar dacă, făcuse sudamericanul, un poet tânăr vă înjură cu talent, cu un talent formidabil, cu artă, dar ce artă.... îl chemați, așa, la dvs., să-i spuneți că l-ați citit și să-l lăudați ce talentat e, eventual, genial, - vă place, vă interesează, obișnuiți, adică să treceți
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
și intuiția, Eliade și-a exersat și simțul critic. Mă refer la cazul Arghezi. Dacă are dreptate atunci când contestă mitizarea unui poet care nu debutase încă în volum, ce se mai poate spune despre rânduri ca acestea: "Un zeu care înjură mult, face poezie pură, urăște editorii și visează o vilă la Sinaia. Un zeu fecund în fantezii și pornografie"? Eliade suferă evident de "daltonism estetic" și, asemenea lui N. Iorga, nu găsește suficient spațiu de rezonanță pentru lirismul arghezian. Nici
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
întârzii într-o sală de spectacol și întrebi dacă piesa a început de mult, și ce act. Digul se umpluse de lume. Totul se încâlcise. Firele se încurcau între ele, nimeni nu mai știa a cui era prada, și toți înjurau urât. Lângă maiorul de infanterie, în spatele lui, între servieta străvezie de plastic plină de guvizi înțepeniți și găletușa roșie fără mâner, goală, un chefal mic, un băiețel, probabil, zăcea într-o spărtură practicată în betonul digului cu apa, mică de
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
prin înșelăciune loturile de pădure ale sătenilor și folosindu-se de munca țăranilor săraci. Din relatările supraviețuitorilor reiese imaginea unui veritabil psihopat: Șușman se distra obligându-i pe oameni să-l care în spate, plătindu-i pe cei care îl înjurau mai bine (considera că înjurăturile îi poartă noroc) și declarând că după moarte vrea să fie aruncat într-o râpă. După fuga sa în munți, fostul primar devine un infractor periculos, care îi silește pe țărani să-i ofere provizii
O altă față a luptei împotriva comunismului by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10408_a_11733]
-
cotă de risc, la un moment dat, ca un mare scriitor ajuns în manuale să intre ca material la un examen de bacalaureat, de exemplu Animale bolnave sau Vocile nopții, copiii ăia să obțină câte-un 4 și să-l înjure pe Breban sau pe Buzura că, din cauza lui, n-au obținut examenul de bacalaureat; iar pe fondul ăsta aș fi curios să știu dacă v-ați gândit vreodată: dacă Nicolae Breban, acum, ar da bacalaureatul din Animale bolnave sau Augustin
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]