638 matches
-
în afară de lacrimi. Oare asta să însemne? se întrebă ea. Un moment își închipui că vede o girafă privind iscoditor printre copaci, cu trupul ei ciudat, cocoțat parcă pe catalige, camuflat de frunze; cu obrajii ei catifelați, umezi, și cu ochii înlăcrimați; și se gândi la toate frumusețile plaiurilor africane, la râsete și la iubire. Băiatul se uită la coș. — E adevărat, Mma? Mma Ramotswe îi zâmbi. Sper că da, îi răspunse ea. Hașiș în limba setswana. „Motoare rapide“ (engl.). Denumire generică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bărbatului ei. Se retrase în dormitor, își ascunse fața în pernă și începu să plângă. Poate că Noia era prost, nebun ori gelos fără măsură, dar avea o inimă sensibilă de copil orfan și el nu putu să suporte prăbușirea înlăcrimată a nevestei lui. Veni lângă ea și-i ceru asigurări că nu-l mințea. Femeia îi făcu hatârul, lipsită de puterea de-a mai interpreta gestul lui infantil. La un moment dat, Luana începu să vomite tot ce înghițea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
repezi Tâmplan. Ba da, să trăiți, bâigui el. Îl usturau ochii de când privea trupul firav al răposatului și tot nu Înțelegea cum atârna de lampă. O fi lumina prea puternică și nu văd eu funia, Își zise ștergându-și ochii Înlăcrimați. Dar domnul Ster nu se prăbuși după tipic, ci pluti câteva clipe prin cameră ca o pană de porumbel Înainte de a se lungi cuminte pe covorul de Buhara, fără să pricinuiască pagube materiale, În jur era plin de porțelanuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șopti ea, plângând ca și mine. — Te iubesc. Te-am iubit dintotdeauna. Știi asta, nu? Știu asta, spuse ea. Și mie-mi place să mă aflu în compania ta. Am râs fără nici o reținere. — Urăsc exprimarea asta. — Știu, rânji ea, înlăcrimată. Ești prea comod. Și ne-am ținut strâns în brațe, plângând, pe când ultimele fuioare de ceață se risipeau în jurul nostru. — Hei, făcu Scout, mângâindu-mă pe spate, ăla de acolo e Ian? M-am întors să mă uit. Bărcuța galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
luptele de la București, pe astea le-am tot auzit de o mie de ori pînă mi-au ieșit pe urechi, zice Bătrînul, dar ce-ai zice să mai citim puțin printre rînduri, îi propune. De exemplu pe aia cu tînărul înlăcrimat care are asupra sa buletinul de identitate însîngerat al prietenului său mort prin împușcare, aici nu mai rămîne nimic de citit printre rînduri, dom’ Colonel, doar să ți vină să-l strîngi de gît pe cel care a dat știrea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
noaptea (textul spune că „era încă întuneric”). Deși ea nu intră deloc în mormânt (rămâne mereu „afară”, de strajă), totuși, ei și numai ei i se arată Isus Cristos înviat. Nu lui Petru, nu „ucenicului iubit”, ci doar unei femei înlăcrimate, disperată la gândul că trupul Mântuitorului fusese strămutat din mormânt. Scena poate fi interpretată în două sensuri, unul nefavorabil, altul favorabil Mariei Magdalena. Favorabil: femeia ajunsă în fața mormântului descoperit își dă seama că Domnul a dispărut, dar nu pricepe taina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei învierii” tot atât de perplexă și de încețoșată ca la început. Ea nu-și dă seama, plecând de la indiciile din mormânt, că Isus a înviat din morți. Stăruința ei înlăcrimată va fi însă recompensată: Isus Însuși i Se arată pentru a o consola și pentru a-i spulbera îndoielile. În această cheie de lectură, Maria Magdalena face pereche fără doar și poate cu Toma Necredinciosul, care devine protagonistul părții a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu adevărat emoționantă. Fetița cea mare i s-a aruncat în brațe și l-a îmbrățișat cu căldură, iar cea mică l-a respins ca pe ceva de prisos și și-a încolăcit mânuțele de gâtul mamei, ascunzându-și ochii înlăcrimați... S-a discutat despre Laponia cu întinderile ei nesfârșite de zăpadă, despre renul de rezervă al Moșului, despre năluci și criză, dar și despre cumințenie și ascultare ce s-au constituit în tot atâtea momente de încântare și mulțumire pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
marcă rusească garantată, cum duceau pe umeri, niște bătrânei vajnici și îndurerați, ajutați de niște soldați cu caschetă, un sicriu împodobit mai frumos decât toate sicriele pe care le văzusem prin cartier. Ca să-mi redea bunul simț, o ninetistă mai înlăcrimată, cred că era madam Gina, a ținut să facă un rezumat al atitudinii mele: "Depravatule!" Eram pe drumul cel bun, carevasăzică: mă mențineam în piscul topului. Numai Nineta, fumând ca de obicei, calmă, nu vărsa lacrimi și se întreba care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu se văicărea. Și-n vreme ce ninetistele vorbeau despre eroul mort ca despre Făt-Frumos din lacrimă, Nineta întreba obsesiv, scrutându-i pe purtătorii de sicriu: "Care dintre ei îi va lua locul?" Și după ce ninetistele au plecat cu batistele înlăcrimate, în timp ce Nineta strângea cafelele și o afurisea pe Gina, nesimțita care iar a stins, ca o țoapă ce e, țigara în ceașca de cafea, eu am întrebat de ce vorbeau ninetistele așa de frumos despre mortul de pe umerii granzilor, oare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sfârșit, pot muri liniștit! Are cine mă moșteni!" Iar eu, care nu îndrăznisem vreodată, nici măcar în vis, să mă gândesc la faptul că i-aș putea călca pe urme, eram foarte fericit. Chiar mai fericit decât atunci când, privind către ochii înlăcrimați ai tatei, simțeam din privirile lui fericite, încă o dată, că în viitoarele săptămâni, nici chiar dacă i s-ar fi spus de la școală că am făcut mișto de luna de pe cer, nu și-ar mai fi folosit cureaua pentru a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
își pleacă, răvășit, grumazul. Așa ți-l apleci și tu, spectator inocent venit să te bucuri de hanami-ul secolului al XXI-lea, fără să știi nimic despre ceea ce te așteaptă, hoardele de niponi ieșite în frenezie la picnic sub copacii înlăcrimați, întinzând disciplinat păturică lângă păturică, coș cu mâncare lângă coș cu mâncare, navetă cu bere lângă navetă cu bere, bucuroși că au scăpat de la serviciu mai devreme, pentru că orice inimă de japonez (de la portar la șeful de companie) trebuie să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de la mimoză unde-și înmuia buzele-n polen iar caia cerea ploaie că este secetă mare-n palat. La un moment dat Magnolia și-a revenit din vis, și-a dat seama că nu este o joacă și cu ochii înlăcrimați s-a ridicat din jilțul regesc, s-a uitat peste marea adunare a populației din pădure și cu dojană Spiritului i s-a adresat: -În zadar dorești să ne căsătorim, așa ceva este imposibil. Spiritul a tresărit când a văzut-o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mei" că nu i-am învățat altceva, nu știu nici eu ce, care să le fi adus o notă mai mare la un examen atât de important pentru ei. Îmi cer iertare în fața inteligenței lor, a zâmbetului lor, a ochilor înlăcrimați cu care vor privi notele. O să-i privim și pe aceștia plecând în alte țări, care nu-i vor considera proști, ci buni de muncă. Vor fi și doctori, și ingineri... Și astea n-ar fi decât câteva probleme legate
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. Elevii de clasa a 8-a, batjocoriți la proba de limba română. Scrisoarea unei profesoare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78126_a_79451]
-
vechi, câteva biblioteci de cărți noi, 100 de scriitori și probabil câțiva tovarăși. Dar măcar era un loc aerisit, cu o sală de conferințe și public numeros. O tânără din sală a pus o întrebare în limba chineză. Avea ochii înlăcrimați și m-am oprit emoționată să văd ce zice, dar n-am reușit să aflu. Prin tot târgul plutea spiritul Hertei Müller. Multe edituri aveau postere cu portretul ei sau coperte de cărți, iar din când în când i se
Târgul de Carte de la Frankfurt 2009 by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/6813_a_8138]
-
nopții. Virginia îl aștepta în pat. Învățase să dea în cărți de la o turcoaică și le întindea pe plapumă. Iar pînă venea el acasă le citea. Cărțile ei spuneau că războiul o să mai țină, cu bărbați la drum și femei înlăcrimate. Tinerii din oraș și din satele din jur primeau ordine de încorporare, peste rînd. Veneau jandarmii la porți cu ele. Despre legionarii arestați se auzea că fuseseră trimiși pe linia întîi. Se mai zvonea că Stelian fugise în Germania. Începuseră
Noua ordine by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7609_a_8934]
-
să i se adreseze cu o vorbă, cu vocea ei... Probabil, - încerc să-mi explic, - femeia aceasta a visat să vadă cu ochii ei ce vede acum, și n-a putut din cine știe ce pricină. Nu este o emoție oarecare. Ochi înlăcrimați se mai văd. Dar aceasta nu e o turburare în fața frumosului, - aici este vorba de cu totul altceva... Această femeie, între două vârste, dă drumul unei vechi apăsări de o altă natură... Și când nici nu mă mai așteptam, când
Sixtina (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7270_a_8595]
-
concentrare. Moldova, China, SUA - Pe unde a mai plâns Băsescu După faimosul episod din 2004, când a izbucnit în lacrimi la retragerea din cursa prezidențială a lui Theodor Stolojan, Traian Băsescu a mai avut o serie de astfel de momente înlăcrimate. Unul dintre acestea s-a consumat în vara anului 2008. Atunci, șeful statului a plâns la inaugurarea Casei României de la Beijing, când le-a spus sportivilor că poporul român e cel mai important suporter pe care îl au. La începutul
La Washington a plâns. Va plânge Băsescu şi la Strasbourg? () [Corola-journal/Journalistic/49181_a_50506]
-
dureroase pe care a suferit-o. „Pentru mine, a face aceste fotografii reprezintă cea mai bună modalitate de a înfrunta experiența-propriile mele forme de catharsis”, a declarat el pentru Irish Times. Imaginile sale puternice îi surprinde și pe fiii săi, înlăcrimați, luându-și la revdere și, de asemenea, o fotografie cu el, întins pe masa de operații, luată de la distanță. A cerut să fie lăsat, astfel, să își vadă dificila experiență, dintr-un unghi diferit. Seria de fotografii a fost premiată
Şi-a filmat propria operaţie pe cord, chiar de pe masa de intervenţii chirurgicale () [Corola-journal/Journalistic/60198_a_61523]
-
și Memorii și mai ales după semnele de acceptare calmă a realității istorice pe care le-a notat în Jurnalul portughez, care, nefiind revizuit de autor, trebuie crezut în sinceritatea lui; după toate aceste semne, Eliade și-a luat un înlăcrimat adio de la personalitatea sa politică și de la trecut” (pp. 385 - 386). Se observă, chiar din rândurile acestea, cu câtă delicatețe tratează Marta Petreu întreaga problemă. Obiect întâi al adulației, apoi al scepticismului cu accente morale, Mircea Eliade trebuie înțeles, pe cât
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]
-
adăugat că medicul Radu Zamfir a izbucnit în plâns de nenumărate ori în timpul vizitei. După ce le-a oferit părinților Aurei detaliile pe care aceștia le așteptau și pe care doar el le putea oferi, medicul a plecat la fel de trist și înlăcrimat precum a venit.
Radu Zamfir, întâlnire dureroasă. Medicul a izbucnit în plâns () [Corola-journal/Journalistic/47435_a_48760]
-
o plastilină, asumat, în cele din urmă, și inclus în inventarul propriu. Astfel, Laia e o Mioriță respusă în grai bănățean. Laie Hâncu, unul din cei trei ciobani, e victima lecturilor obligatorii, aș zice. Când Laia, mioara lui, îl privește înlăcrimată și behăie sfâșietor, iar câinele Dolca „scheaună îndelung, a moarte”, baciul „se simți năpădit de neliniște și orbit de furie («- Cin’ să moară?... Hâmm?! Cine?...»)”. Sunt semne care îi sugerează singure reacția, el cunoaște precedentul și nu vrea să i
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
300.000 de orfani ai țării în timpul regimului dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu. "Șocant. Imaginile filmate, care arată copii legați de pătuțurile lor într-un spital de pediatrie din România, au provocat indignare.", scrie The Sun. The Sun adaugă " Copiii înlăcrimați sunt văzuți cu mâinile și picioarele legate de pătuț, în timp ce personalul de la instituția din România ignoră strigătele lor. Scandalul a apărut după ce mamele au chemat reporterii locali pentru a arăta condițiile din Spitalul de Urgență Buzău. Imaginile amintesc de tratamentul
The Sun: Copiii legați de paturi amintesc de regimul Ceaușescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56889_a_58214]
-
teroare, ascuns în mașină. Gradarea emoției - pentru verosimilitate ea nu trebuie să izbucnească spontan -, spațiul acordat descărcărilor nervoase ale celorlalți, dubla acțiune exercitată atât asupra mamei copilului ucis, vorba aceea, ca de la mamă la mamă, banii strecurați cu umilință, privirea înlăcrimată și apoi plânsul care le descarcă pe ambele femei și pe Traian Angheliu (Adrian Titieni), tatăl îndurerat. Nimic nu rezistă regiei imbatabile și instinctului de carnasier al Mamei-lupoaică, deopotrivă odioasă și sublimă în acest teatru abject destinat salvării propriului său
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
și nimic. 2564. Adevărul este stânca de care se lovește valul cunoașterii, pulverizându-se în infinitul eternității. 2565. Adevărul este amintirea nemuririi. 2566. Adevărul este calea speranței ce poate regăsi Moartea. 2567. Adevărul este visul uitat de Dumnezeu în ochii înlăcrimați ai unei mari iubiri. 2568. Adevărul este liniștea mormântală a cuvântului creației ce nu mai suportă minciuna existenței de a fi. 2569. Adevărul va fi mereu, cel care va pierde primul trenul oricărei iubiri. 2570. Adevărul este lacrima speranței de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]