410 matches
-
zgomotos nasul, mârâind: Acu' poate și răcesc..." Intră în odaie și aprinse becul ce lumina cât de cât curtea interioară. Aruncă o privire asiguratorie în jur, pregătindu-se să se culce din nou. Abia atunci zări bidoanele răsturnate lângă canal. Înlemni cu ochii holbați la ele. Când își mai reveni cât de cât spuse înspăimântat: "Am rupt-o-n fericire! Să-nlemnesc, dă n-am rupt-o". Porni cu pași nu tocmai siguri spre canal și privi recipientele răsturnate. Își dădu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o privire asiguratorie în jur, pregătindu-se să se culce din nou. Abia atunci zări bidoanele răsturnate lângă canal. Înlemni cu ochii holbați la ele. Când își mai reveni cât de cât spuse înspăimântat: "Am rupt-o-n fericire! Să-nlemnesc, dă n-am rupt-o". Porni cu pași nu tocmai siguri spre canal și privi recipientele răsturnate. Își dădu doi pumni zdraveni în cap și scrâșni, pe jumătate furios, pe jumătate tânguitor: "Bă, da' dobitoc sunt! Dobitoc dă dobitoc, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
resturile de lumânări și se uita lung la omul-femeie-de-serviciu: "Tăsică, Tăsică, s-au adunat cam puținele, tată!". Astea e toate, părinte!", se dezvinovățea împricinatul în fața privirilor acuzatoare ale preotului paroh. "Mă, băiatule, toate-toate?", insista cu subînțeles popa. "Toate-toate, părinte! Să-nlemnesc!" "Ai grijă, Tăsică, tată, să nu spui vorbă mincinoasă, că tare greu atârnă ea în talgerul păcatelor. Cu atât mai mult cu cât ai putea cădea în ispita de a-l minți chiar pe părintele tău cel duhovnicesc, care îndreptățit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu mă-înnebuni! E și nuntă dă machidoni?" Nu una, frate, două!", spuse cu ochi sclipitori Tăsică. "Ăia nici n-a apucat parohu' să dășchiză gura, că ei a și sărit cu banu'. Cinci sute dă euroi, soto!" "Hai, să-nlemnești! Pă bune, nene?" Păi, io vorbesc prostii!?", se dădu jignit amicul. Cinci sute în hârtii d-alea verzile. Noi-nouțe, cred că le avea și la serie. Și după aia face: "Părinte, dacă mai trebuie ceva, mai vorbim după slujbă". Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cum i se întâmplase toată tărășenia. La sfârșit, văzând mutra malițioasă a șoferului, oftă resemnat: "Știu că nu mă crezi. Și mie mi-ar veni greu să cred așa o treabă, da-ți spui că ăsta-i adevăru' curat, să-nlemnesc!". Virgil se feri de orice comentariu, însă îl întrebă cu o figură pe care se citea un interes real: Da' dă durut, te mai doare și acu'?". "Bă, mă doare. Și parcă din ce în ce mai al dracu'. Plus că sângele tot curge
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dând la răstimpuri aprobator din cap. La capătul examenului se arătă mulțumit: "E bine, domnule Mirică. E chiar foarte bine. Bravo!" Bolnavul se chinui să zâmbească: "Săru'mîna, domnu' doctor! Mă simt bine, nu mă mai doare nimica. Nimica-nimicuța, să-nlemnesc! Atâta că parcă am osu' ăla dă la nas dân lemn și capu-i plin dă nisip. Da-n rest, sunt ca nou." "Mă bucur să aud asta și să te văd așa gureș", surâse și medicul. "Auziți? Acu' că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aia am trecut și io p-aci, să le dau hârtiile dă medical la alea, la secretariat." " Intri în medical? Pă câte zile?" "Pă o săptămână. Uite, acu' viu derect dă la spital. Az-noapte m-a operat. Sunt termenat, să-nlemnesc!", minți el pentru impresionarea colegului. "Aoleo! Însemnează că tre' să mai aducă un om, pă tura lu' mata", cugetă cu glas tare Anton. "O trebui, io ce pot să fac în halu' în care sunt? Zi și mata!" "Asta e
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se stârni în biroul impozant. Acest fenomen generat de legile termodinamicii avu asupra lui Relu un efect devastator. Oarecum prin ricoșeu. Pierdu câteva secunde prețioase stând înțepenit în ușă. Asta nu din cauza corpolenței și nici în urma vreunui atac de lumbago. Înlemnise privind roiul de bancnote ce se zburătăceau în cadrul ferestrei, plutind apoi lin către bulevard, spre marea bucurie a trecătorilor. Câteva, urmând o mișcare turbionară de mult mai mică amploare și de sens contrar celei generale, mai planau nițeluș și prin
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aparat, că-și strică manichiura. Da' ce mă mir io, c-așa-s toate tipele azi. Vorbesc dă alea cu aspect comercial, să mai încânte ochiu', nu dă nasoale care-s bune dăcât dă muncă pă șantier, în Spania. Să-nlemnesc dă nu, da' toate muierile dă azi, cu o facultate la bază, au numa' harfe în creieri, dă te ia groaza. O femeie cumsăcade, da' mișto, nu mai vezi azi. O bunăciune care să le aibă și cu casa, și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a dat cu ochii de pieptul calului, a îngăimat: „Săracul cal! Ce nenorocire! Adu căpăstrul cu zăbală, ca să-l putem ține, pentru că trebuie să-i coasem bucățile de carne...Altfel nu se mai prind niciodată”. Când am auzit așa ceva, am înlemnit! „Cum? Să-l coase?!” „Du-te fuguța, că dacă întârziem o să-l doară mai tare” - m-a trezit mama din groaza care mă cuprinsese. Când i-a pus căpăstrul cu zăbală, spre mirarea mea calul a stat cuminte. „Acum ține
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ieșind din biroul lui Stegemann, Else nu s-a putut abține să n-o ia la Întrebări pe persoana care, evident, era responsabil pentru indispoziția fiului ei. Când l-a descris - „subțire ca un pai, cu barbișon, ținută militară“ - am Înlemnit pentru a doua oară curmându-mi pașii sau mai bine zis, curmând Înaintarea căruciorului, În mijlocul primei curți. Else Oloaga tocmai mi l-a descris pe vizitatorul de la biblioteca Fundației. Așadar, fusese chiar Hauptstein cel care a vorbit cu Osram Röser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din față, se repede în furie spre cursă un obstacol alb, confuz, care nu poate fi recunoscut în jocul nervos al fazelor farurilor. Însoțită de un buf puternic, înfundat, făcînd să-i scuture zdravăn interiorul, mașina a încremenit. Pasagerii au înlemnit și ei, ridicați de pe locuri sau numai izbiți cu piepturile de spătarul scaunelor din față. Singură, cățelușa din brațele bătrînei scoate un scheunat scurt, ascuțit, ca un ac înfipt în tăcere. Dezorientat, șoferul acționează pe rînd toate luminile. Nimic. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plecat cu pasul sigur spre baie, cunoscînd drumul din urmă cu trei ani. Cînd s-a întors, pe masă apăruseră cești cu cafea și o tavă cu prăjituri. Proastă îngrijire! a arătat el cu capul spre copil, iar femeile au înlemnit. I-am găsit pe toți uzi, murdari, iar îngrijitoarele stăteau la povești, în bucătărie... a continuat Săteanu și femeile au răsuflat ușurate, că nu despre îngrijirea dată de ele ar fi vorba. Fetița a stat tot timpul în brațele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prin camere, răsucindu-și șoldurile, cu picioarele depărtate și fesierii încordați. Se aplecă spre ușă, încercând veselă câteva croșee. Afară se auzeau roțile grele ale tomberoanelor pline cu deșeurile din Melrose Mansions huruind pe asfalt spre camionul de gunoi. Carol înlemni. Poate, se gândi ea, poate ar trebui să ies să mă vadă. Până la urmă, nu e vina mea, nu are de ce să îmi fie rușine. Și, cine știe, poate că or să mă considere atrăgătoare... Pun pariu că toți visează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
distanță În primul care ar fi Încercat să-l surprindă. Erau trei, dar chiar dacă ar fi fost treizeci, s-ar fi simțit cu toții neputincioși, pentru că prezența Iguanei era de ajuns pentru a-i teroriza, expresia lui diabolică Îi făcea să Înlemnească, și s-ar fi putut spune că ochii lui, „singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, știau dinainte ce anume le trecea prin cap. Prin urmare, Îi Îngăduiră să-i lege ca pe niște colete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe fundul mării. - Dar e de Înțeles că acela care nu are un vapor pentru a aborda altul Își folosește inteligența pentru a-l aduce pe un teren unde să-l poată Învinge fără cel mai mic efort... Căpitanul Pertiñas Înlemni, ca și cum deodată, În mintea lui, confuză În răstimpuri de cîteva săptămîni, și-ar fi croit drum ideea că fusese folosit de călăul său, care Îi storsese o informație pe care urmărea s-o folosească Într-o zi. Nu spuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
intră producătoarea cu babalâcul. — OK, cred că mergem pe Investiții video în ultimul segment... Babalâcul se uită la spilcuit cum s-ar uita la un cumpărător de supermarket care comandă jumătate de milion de bucăți, și spune: — Thomas... Blonda a înlemnit pe canapea, cu ceașca ei de cafea rece în mână. Producătoarea de platou detașează microfonul de pe cureaua bătrânului. I-l întinde spilcuitului. Și el îi spune babalâcului: — Bună dimineța, tată. Apucându-i mâna, scuturând-o, babalâcul spune: — Ce mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Îi face semn Corei să se aplece mai aproape. — Mi-a fost greu, spune directoarea, să decid dacă întreaga echipă a înnebunit, sau dacă tu ai... reacționat exagerat. Nimeni n-a simțit strângerea ei de inimă din clipa aia. A înlemnit acolo. Asta facem noi: ne transformăm pe noi înșine în obiecte. Transformăm obiectele în noi înșine. Milioanele alea de oameni din toată lumea care încă încearcă s-o salveze pe Betty Suflătoarea. Poate c-ar trebui să-și vadă de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îngăduise să i se întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la prima oră, dădu năvală în clasa Violetei, o înhăță de gât și fără un cuvânt o lipi de perete. Izbitura îi înlemni pe cei prezenți. Lividă, Luana îi șopti la ureche: Dacă-mi mai ieși vreodată în cale, te omor! Liviu Livianu o urmări zile întregi. Ca scaiul, pretutindeni. Atitudinea de gheață a fetei îl făcu, totuși, să nu se apropie prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
șopti că Nuța îi făcuse referat și că directorul dispusese luarea unor măsuri imediate. Când Radu veni s-o ia acasă, o găsi cu capul sprijinit în mâini. Ce s-a întâmplat? Îmi lipsește un document cu caracter special. Radu înlemni. Știi ce înseamnă asta? Iți pierzi pâinea. Mai mult de-atât. Dacă vor, pot să te tragă la răspundere penal. Vorbele bărbatului o dărâmară și mai tare. Trebuie să-l găsești, Luana. Caută în toate birourile, în coșul de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Toader... Rușii trăgeau mai rar și În scurtă vreme s-au liniștit... Am scos pansamentul din sacul de merinde și am Început să leg rana de la picior. În acest timp, m-am trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut să apuc automatul, dar o mână ca un clește m-a oprit... „Fii calm, frate! Te-au lovit? Unde? Te poți mișca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de multă vreme, crezându-l căzut la datorie pe unul din fronturile celui de-al doilea război mondial. Severe! Ce mai faci?... Mai trăiești, mă?... repetă funcționarul ministerial foarte volubil și se grăbi spre el cu mâna întinsă, în timp ce ochelaristul înlemnise în picioare, în spatele biroului său. Aflând ce necaz îl adusese la minister, directorul Uritescu stătu puțin pe gânduri, apoi îl pofti la el în cabinet, ca să vadă ce și cum. Mă scuzați, articulă cu glas umil secretarul, eu nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ce căutați aici ? Luați cheia studioului meu și așteptați-mă acolo !" Băiatul, pe care nici azi nu știu cum îl cheamă, nu a intervenit în nici un fel. A luat-o de mână și s-au îndepărtat de noi, râzând. Am rămas ca înlemniți pentru multă vreme în mijlocul străzii, încurcând tinerețea zgomotoasă și veselă care se îndrepta spre Universitate. Când, după o așteptare chinuitoare, a venit în studioul în care locuia și când eram din nou gata să o îmbrățișăm, ea ne-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a fost ea de lungă... Și nici la minte nu te-ai copt, fătuca mamei! Și nici nu știi măcar ce vrei... Ba da, mămucă! Eu îl vreau pe Ghiță! Îl vreau pe Gheorghiță! Am făcut și proba... Saveta a înlemnit... Vasăzică pedeapsa n-a folosit la nimic! Ba mai mult, a complicat o situație și așa destul de tulbure: Ba se poate, mama! Că cei de la Țarna Mare cum au trăit atâta vreme necununați. Când împlinim vârsta, ne cununăm și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se văd stelele difuzând, Iar sub el, pe moalele pământ, Acoperit de frunze, vezi arzând, În flăcări incolore, arome inodore. Lângă mine stă culcată o adiere, Iar sub mine e prinsă o tăcere, Pe când pe pielea-mi descoperită Jocuri electrice înlemnesc plecând, Cu aerul veșnic frecând Într-un dor de gol oprit. Frunzele-s ude, iarba e rece, Încetișor, mireasmă caldă se ridică din pământ, Apa e înțepenită în a morții simulare, Nu realizez dacă-i aievea sau visare Clipocitul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]