199 matches
-
lui Porfiri, în contrast puternic cu perciunii portocalii. Porfiri îl văzu și continuă: Te puteam auzi strigând în tot sediul. De nu l-ai fi făcut scăpat pe Govorov, poate am fi rezolvat cazul până acum. Salitov își aduse pumnul înmănușat pe marginea druzhki. ă Nu eu l-am făcut scăpat! Nu este vorba de a lăsa pe cineva să scape. Nu era în custodia noastră. Nu era partea vătămată. Cea care face reclamație. Nimeni nu se aștepta să dispară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lână, pe care, fărĂ dubiu, Îl iubeam cu adevărat, pentru că avea găuri și era bătrân ca o blană de animal. În ziua despărțirii noastre ninsese cu fulgi mari din copilărie. Țineam o mână Întinsă să prind fulgii, iar cu cealaltă, Înmănușată, Îl țineam pe el. Pe o străduță care se făcea din drumul spre gară niște copii se băteau cu zăpadă. Am luat-o Înspre acolo, mănușă În mănușă cu Dodo, știam o bodegă nu departe de colț, unde beam ceva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-l conte de Kiseleff. Acest om de stat avea un caracter pe atât de solid, pe cât îi erau purtările de blânde și de amabile. Din păcate, ilustrul domn de Kiseleff nu a lăsat nimănui moștenire aici mâna sa de fier înmănușată în catifea. Printre foștii hospodari există totuși unul a cărui domnie a lăsat amintiri adânci: e vorba de prințul Știrbei; am auzit adesea pomenindu-i-se numele. Capitolul 3 Dubla alegere a prințului Cuza Unirea Principatelor Alegerea unui singur domn
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și de sticloasă cruzime - iată un portret ce include aura crepusculară, drama timpului și spațiului, interogații, încheieri. Formal, piatra de încercare a dicteului grigurcian este hai-ku-ul, cum se știe genul liric aspirator de maximă senzorialitate pe minimă atingere: „O mână înmănușată cum/ mângie mările” (O mână) or: „Zeii n-au nici o vârstă,/ doar umbra mâinii tale/ îmbătrânește discret” Și tot astfel, în punctul în care hai-ku-ul se intersectează cu bonzai-ul: „Micile pauze dintre metafore/ se-agită aidoma unor picioare filiforme
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
îți poți închipui căldura dinăuntru. În prim plan în drum: două femei cu șaluri, botine de pâslă și lumânări, care probabil că s-au grăbit să iasă primele. Evită băltoacele și preferă să meargă prin zăpadă. Strâng în jurul lumânărilor mâinile înmănușate. Vântul mișcă flacăra lumânărilor. Sub baticurile roșii, chipurile lor prind contur pe măsură ce se apropie. Zăpada asta topită se lipește de tălpi și nu lasă săniile să alunece. Ești obligat să te întorci acasă pe jos. -Fedka, așteaptă-ne! se aude
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
deschis larg gura uriașă, galbenă pe dinăuntru, și a căscat. Am fost uimit să văd că pădurarul plângea. - Răutatea, a spus Mircea. Răutatea. - Prietene drag. Tu ești prietenul meu bun. - Răutatea. Mircea își ștergea lacrimile de pe obraji cu dosul mâinii înmănușate. - Răutatea. - Spune la revedere și mulțumește-i lui Mircea, Andrei. Dar înainte să apuc să spun ceva, pădurarul cărunt (îmi dau seama acum că Mircea era cărunt) m-a strâns cu atâta forță că abia am mai putut să respir
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
câștigat prin exemplul civic pe care-l dă această femeie determinată. Ca prin minune, un hocus-pocus, toate inechitățile sunt reglate când judecătorul bate din ciocănelul de lemn, iar spectatorii pot asista îndreptățiți, satisfăcuți la răzbunarea pe care o camuflează brațul înmănușat al legii, execuția criminalului în serie care-și pierde tonul jemanfișist în fața ștreangului, oferind spectacolul penibil necesar discreditării sale depline. Pentru a nu discredita integral o instituție precum Poliția municipală - nu, nu asta nu trebuie să se întâmple! -, regizorul lasă
Exchange office by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7438_a_8763]
-
dilatat peste muchii, iubito, tu cea cu nume, cea fără nume... Și iar am tă- cut. Fiindcă vorbele se așezau încet-încet în rînduiala cuvenită a priceperii urechii ascultătoare... Și-o să apară un alt îndrăgostit (îndrăzneț dumnealui!), la butonieră cu obligeană, înmănușat în pieliță de crin, murmurînd... Nici măcar nu-i un om, e o străfulguire... Neliniștit, va încerca să scrie despre liniște. Ba nu! Liniștit, va încerca să scrie despre neli- niște... Neliniștea, dînsa, pătrunzătoare în oase, în creieri... Este nevoie de-
Zgîrie-mi viața pe un cristal (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15318_a_16643]
-
poezia o călugăriță în carne și oase. Dar, iată, au trecut o grămadă de ani acum sunt înălțată pe tocuri și cu urechi înțepate de cercei. De ziua morților ceva se limpezește în mine ca o ușă trântită de brațe înmănușate până la cot, poezia ca o mănăstire s-a prăbușit de pe picioroange, iar rasa mea de fostă călugăriță atârnă-n cuier. Știe cineva ce se întâmplă cu un sac plin care-i prea strâns la gât? El nu se despică într-
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
se legănau alene. La ospătăria lui Barbărasă doi băieți veseli tocmai scoteau din cuptor o tavă cu dovleac, iar mirosul se răspândi în valuri calde pe deasupra străzii tapetate cu un strat gros de zăpadă. Nane căscă gura la o mână înmănușată, în timp ce, pe lângă trupul gros al ospătarului, se strecură fața roșie a unui băiețel care părea prăbușit sub un maldăr de haine. "Hei, Nane!", strigă fața amorțită de ger, "Nănosule! Ce faci, mă, nu vii jos, la Sălcii?" Nane își dibui
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
și agitați, mirosind care a ceapă, care a usturoi, puși în fața calmului și a completului meu impecabil, bleu-gris cu puțin alb la batistă și la ghetre. Mulțumit că le-am servit o lecție, stând picior peste picior, aristocratic, ținând degetele înmănușate pe capătul bastonului inelat cu argint. De fapt, m-am înfățoșat, m-am impus haitei dintr-un instinct animalic. Și acum sunt mulțumit, socotesc ziua încheiată cu rost. Sufletul meu mic, satisfăcut cu atât de puțin! Cu doar câțiva bicisnici
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
nou, lumina învârte morișca uzată a timpului pe zidul alb se decupează umbrele nopții firișoare diafane de sânge coboară spre inelul gleznei. În zadar. Dincolo de perete cineva se preface că nu există, părul albește, ochi-s cuprinși de albeață mâna înmănușată prinde cuibul de viespi de la periferiile vârstei. Midnight Uneori e de ajuns să-i aud respirația spre a fi sigur că trage după ea desișurile nopții, că înoată încă printre smârcurile ei plină de pudoare; Oh, culegând de-atâta timp
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
acea perioadă, mesele durau ceasuri nesfârșite, într-o lume care avea timp. Tocmai această particularitate merită subliniată. Puținele filmulețe documentare din epocă ne înfățișează forfota piețelor, vălurirea mulțimii pe Calea Victoriei, la orele după-amiezii, trecătorii cu pălării de paie și cucoanele înmănușate, mașini urmate de trăsuri, în șir nervos. Pur efect optic. Orașul avea, are încă, un singur centru. Nu sunt prinse în numărătoare mahalalele, instituții precum spitalele, morga, cimitirele, abatorul, Jilava. Lipsește un întreg pitoresc patrulater de uliți, străjuite de o
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
ozon care i-ar fi însoțit toate mișcările. Și ar fi revenit astfel printre noi un Dan Merișca invulnerabil, singur și temut. Electrocavalerul. Fiecărui prieten care i-ar fi întins mâna, Dan ar fi trebuit sau să-i întindă dreapta înmănușată sau să-și scoată mănușa, prefăcându-l pe celălalt, în câteva clipe, într-o mumie calcinată. Fiecare fată care s-ar fi supus dorinței lui nemăsurate de a dărui plăcere și-ar fi dat sufletul în spasme interminabile, mime hidoase
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
devenise un unic drum de scăpare din toate punctele odată. Linii abrupte, cu unghiuri imposibile, copaci care creșteau invers, din acoperișuri de stâncă, ce se cufundau în cortine de zăpadă, sub un soare arzător. Sulițele ploii străpungeau norișori galbeni, agate înmănușate în mușchi, păducei trandafirii. Puma, iepurele sălbatic și vipera erau aristocrația munților. Caii suflau zgomotos, dădeau să se împiedice și trebuiau să facă popas; catârcile erau îndărătnice. Mărșăluiau îndelung, străjuiți de culmi din mică. Ce să faci ca asemenea panorame
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
de stradă, dar nu și de vacarmul mașinilor care o împresoară și o rănesc. „Nu putem intra, îmi spune vară- mea, au închis porțile. Dar de-aici se vede bine.” Un tramvai trece scrânșnind și îi acoperă vocea. Cu mâna înmănușată în negru îmi arată între gard și biserică un mic spațiu pe care crește o iarbă amărâtă și descopăr un cub mare de piatră galbenă pe care basoreliefurile au fost roase de vreme. Înțeleg, în sfârșit. Deci acolo l-au
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
Paleologu n-ar fi fost în stare a se transpune în pielea unui erou caragialesc, neputînd fi decît un spectator al pieselor lui Nenea Iancu. Gata a aplauda din sală, a se entuziasma, dar la o igienică distanță ireductibilă. Admirator înmănușat al lui Caragiale, pretinsul său emul e incapabil de cinism, nu numai prin ținuta scriiturii, ci și printr-un vector de "naivitate", de candoare ce-i nutrește pînă și cele mai ample gesturi polemice. Balcanismul pe care-l exaltă e
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
să văd după aceea că data scrisă dedesubtul textului de urare e întîi ianuarie 1908. Acum 100 de ani. Un carton gri, sau mai degrabă grej, ștanțat pe margini. În centru, o margaretă în relief, pictată pe o codiță subțire, înmănușată, la rîndu-i, într-o panglică cu Bonne année. Scrisul pare să fi fost, odată, auriu, păstrînd, acum, urmele unui luciu șters. Dinjos de această unică figură, a cărei legătură cu Anul Nou - la romani, cu el începea, totuși, primăvară - a
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
care mi-o închipui ca pe un spațiu în formă de furtun absorbant, întunecat și datorită storurilor cu dungi roșii din fața vitrinei și tata-mare s-a aplecat peste cărțile poștale, a scos una sau alta din teanc cu degetele lui înmănușate, și-a fixat pince-nez-ul mai bine pe nas și a mormăit: Bun, o iau. Vederea strălucitoare a pieței și a străzii comerciale, ajungând cu cupolele ei până la orizont, urma să-i dea soției lui o imagine a locului care îi
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
strimt și de îngust, părînd lipit cu clei de piele, de căpătat ori făcut din sărăcie, lăsînd la vedere diferite părți intime ale trupului, burice și umeri, dar mai ales degete de la picioare și călcîie. Tînărul, obișnuit a săruta minutele înmănușate ale unei dame sau a pîndi, la coborîrea din trăsura, momentul în care gleznă unei adorate demoazele de 16 ani se arătă pentru o clipă trecătoare de sub tivul lungii rochii, și-ar da seama deodată, măi înspăimîntat că oricînd, ca
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
primul caz, expresia ei consta în aceea că ținea gura constant întredeschisă, ca într-un fel de moliciune dezabuzată, opusul exact al unei guri căscate de uimire; nu răspundea niciodată întrebărilor pe care i le puneau vînzătoarele, își lăsa mîinile înmănușate să zăbovească peste diverse articole și, pretinzînd totodată, fără nici o delicatețe, că nu se oprește la nimic, se mira în secret de absolut tot. Pentru întoarcerea la Ritz, afișa dimpotrivă o gură închisă, sau, mai bine spus, încordată, căci își
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
să mă vadă, ușurată parcă, asemene acuiva care până atunci cărase ceva greu. Mă oprisem, privind-o, iar ea, ca și cum ar fi simțit că se uită cineva la ea, înălță capul ei drag, zâmbind și făcându-mi semn cu mâna înmănușată, într-o mănușă de piele fină roșie, o știam... Atunci, când s-a apropiat, m-am gândit să-i spun ce visasem, - Babis mă înviorase... I-am povestit cu multe amănunte visul meu și cifra 8 și mai pusesem de la
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
instrui - "pe rupte!" strigase tare Brummer înveselind oarecum auditoriul înmărmurit înaintea viitorului ce-i aștepta... Vera (Praxiteea) aplaudase cel mai mult expunerea lui Axente ca o veritabilă șampioană a Utopiei din toate vremurile, continuînd să bată din palmele ei fine înmănușate în pielea de crocodil din portretul celebru, și după cei cîțiva auditori, amabili, încetaseră să mai execute gestul convențional de aprobare... Nu se știe ce pățise tînărul pictor sectant pentru prima dată invitat la cei doi soți atît de primitori
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
Paleologu n-ar fi fost în stare a se transpune în pielea unui erou caragialesc, neputînd fi decît un spectator al pieselor lui Nenea Iancu. Gata a aplauda din sală, a se entuziasma, dar la o igienică distanță ireductibilă. Admirator înmănușat al lui Caragiale, pretinsul său emul e incapabil de cinism, nu numai prin ținuta scriiturii, ci și printr-un vector de "naivitate", de candoare ce-i nutrește pînă și cele mai ample gesturi polemice. Balcanismul pe care-l exaltă e
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
în care străbăteam un labirint întunecat, maroniu, cenușiu, luminat parcă, pe dinăuntru, sub tavanul foarte scund de o lună moale. Eram condus de o persoană blândă care îmi arăta cum e când mori. Când, la capăt, am întâlnit chiar moartea, înmănușată la singura ei mână vizibilă cu o mănușă roșie, fără degete, ca de schilod, m-am repezit spre ea pofticios, ahtiat, nerăbdător. Am simțit ușurarea sufletului care începea să iasă din trup și m-am trezit (pentru orice eventualitate!) ca să
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]