193 matches
-
fost cei mai buni prieteni din câți pot fi vreodată. Gabi se îmbolnăvise, făcuse pojar și nu era vizitat de nimeni în afară de el. Nu doar că îi aducea temele zilnic dar le și rezolvau împreună rămînându-le timp de ușoară hârjoană înmănușați cu mănuși de box adevărate, sau căutând pe harta globului pământesc, până seara târziu, țări în care nu puteau ajune decât cu închipuirea. - Știi..., îmi pare rău... dar nu mă pot muta cu tine în bancă, s-ar supăra Nelu
XXX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365519_a_366848]
-
Acasa > Strofe > Creatie > PRIMĂVARA DIN TINE... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 426 din 01 martie 2012 Toate Articolele Autorului Primăvara din tine... S-au așezat în ram flori albe de cireș cu care ți-ai înmănușat brațele lungi ale șoaptelor. Șalul lor ți-acoperă umerii încărcați de enigmele vieții. Te respir, mă respiri iar plămânii ți se umplu de mireasma florilor răsturnată în aer. Te-ating și simt cum mă ucizi cu... primăvara din tine... Cornelia
PRIMĂVARA DIN TINE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365187_a_366516]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > DUO, DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Duo Pe scaun, “centru-stânga”, tanti Samara, Înmănușată, cu lorgnon și păr de vată; Cu eleganță-și scutură țigara; Vorbirea calmă, elevată, măsurată. Pe scaun, “centu-dreapta”, tanti Dida, Cu părul ca o noapte fără lună, Obrazul stacojiu cum cărămida, Cu chef de vorbă aprigă, neebună. Și scarmănă, și
DUO, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355915_a_357244]
-
vag, diluat. Abia acum simte cum se enervează, pe șine, pe lume. Cum nu are pe cine aruncă vina, îi vine în minte diagnosticul pus de medicul de familie. -Tiroida-i de vină!! Aproape că țipă, și duce mâna cu degete înmănușate până sub bărbie. Pipăie. Simte cum gușa-i palpita ... - Ca o inimă de porumbița... spune, în timp ce și-a ridicat privirea către vitraliul din care, Duhul Sfânt zboară fără aripi. Vitraliul, o lucrare de artă contemporană, în care artistul a adus
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
zeci de ochi erau ațintiți spre mâinile mele. Am început, mai precis am încercat să tai, dar din păcate discul s-a rupt în bucăți. Spre marele noroc, la turația acea mare, nu s-a rănit totuși nimeni. Cu mâinile înmănușate mi-a venit greu să schimb discul, dar am reușit până la urmă. Am reluat operația. Sângele se scurgea puțin din rană și asta strica eficienta tăierii. Am rugat să fie turnată pentru răcire apă distilată, dar am oprit procedeul, deoarece
CHIRURGUL de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369672_a_371001]
-
80 m înălțime. De câteva zeci buni de ani nimeni nu întreabă viitorul demnitar dacă știe să răspundă la salut. Îmi amintesc că tatăl meu a făcut o oră arest la garnizoană deoarece, în ținută militară, a salutat un superior înmănușat. Era rezervist și a îmbrăcat uniforma spre a plimba într-o zi de sărbătoare distincțiile luate. Unde-i Lege nu-i tocmeală. De aceea ar trebui legiferate și normele de bună purtare ale demnitarilor. Dacă nu te respecți singur nu
IMNUL ŞI MÂNA LA INIMĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357632_a_358961]
-
spuie unde e harta care duce la Luke Skywalker. Întunericimea Sa, Vader, apare din beznă și dă o înaltă apreciere faptului că rezistentul a rezistat la cazne și n-a divulgat nimic. După care face niște pase psi cu mâna înmănușată, rezistentul strânge din dinți, îi ies ochii, dar nu îl poate împiedica pe Darth Vader să-i smulgă din cap secretul. Drept care, subsemnatul, iubitor de Star Wars din ăla vechi, vin și întreb: de ce era nevoie să se mai piardă
Star Wars – Forța se scoală () [Corola-blog/BlogPost/339000_a_340329]
-
pășea înainte, privind feroce prin monoclul care îi acoperea ochiul de sticlă. Păr tuns scurt, cenușiu și țeapăn ca sîrma ghimpată, uniformă neagră, croită și călcată impecabil, o țigară cu krmml între degetele de oțel ale mîinii stîngi protezate, degetele înmănușate în negru ale mîinii drepte, protezate, zvîcnind spre marginea cozorocului într-un salut perfect, torsul discret al motorașelor din plămîni, care alimentau răcnetul brobdignagian al colonelului. „Pe loc repaus. Ascultați aici. Sînteți oameni - precum și alte lucruri - culeși bob cu bob
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Oțel, arma sa fiind îndreptată ferm asupra siluetei în robă neagră, purtînd o cască spațială opacă. „Scoate-ți casca, sau ești mort pe loc”. Singurul răspuns fu un mîrîit bălos, plin de furie incipientă; o secundă nesfîrșit de lungă mîinile înmănușate în negru tremurară deasupra declanșatoarelor. Apoi, la fel de încet, urcară spre cască, o rotiră ușor și o ridicară... „Pe sfîntul nume al Profetului Mrddl!”, icniră la unison cei doi corpsmani, siderați de ceea ce vedeau. „Ei, acum știți și voi”, rînji Superlarșul
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
de liceu, pe care o văzusem în vară. Atunci aproape că nu schimbaserăm decât vreo două-trei vorbe. Se precipitase toată și-mi vârâse în mână, surprinzător de repede, o carte de vizită din carton argintiu. Jenat de atingerea mâinii sale înmănușate, nici nu putusem să arunc o privire la adresă, telefon etc. Am pus-o mașinal în buzunarul sacoului. Nu apucasem să mă dumiresc bine de ceea ce primisem, căci ea alunecase pe lângă mine luată de o pală de vânt stârnită subit
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
de bunătăți, ușa larg deschisă te-nștiințează de prezența covrigului în dimineața de față. Dar...Tresar și-mi frec ochii pe rând, cu precauție, pe sub lentilele ochelarilor... Nu cred ce văd... În dreptul covrigăriei, Bunul Samaritean, având sacoșa plină, cu mâinile înmănușate în două pungi de plastic împarte cui vrea câte un inel cu sare sau mac... Iar miluiții sunt de-a valma și surtucari, și necăjiți... Și, minune! Figura-i veșnic împietrită, este iluminată de rostul său în momentul ăsta! Starea
BUNUL SAMARITEAN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372485_a_373814]
-
schimbe tîlcul poveștii. Dar nu se va ivi. 20 aprilie S-o fi egalat cineva pe Marlene Dietrich în întinderea mîinii, pentru a fi sărutată? Nu știu. A existat cîndva lumea aceea? A existat. Pentru că numai în lumea aceea fermecătoare, înmănușata mînă se putea desprinde de corpul-veninoasă-liană, începea să plutească lin, ca o pasăre suverană, așteptînd lucid apropierea buzelor virile. Ce lume! Dar tot în lumea aceea, de altfel atît de sobră, de austeră, a nordului teuton, sărutatul mîinii nu prea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
societate la balurile și la curtea regelui. De gâtul unor bandiți sau a unor trădători notorii s-au atârnat semnele de onoare ale țării; corectorii gazetelor roșii au ajuns milionari; toată plebea asta politică e azi scoasă din cutie, parfumată, înmănușată, lustruită. E firesc lucru ca aceste elemente declasate ridicate din întuneric și din ocupațiuni adesea maloneste, intrate odată în atmosfera luminată de razele coroanei, să și vrea să rămâie acolo. Acești oameni vor să păstreze ce au. Nu numai averea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
presă și în Parlament și nu e mirare daca un diapazon, cultivat în curs de douăzeci și șapte de ani în coloanele unui ziar, răsună uneori, prin contagiu nervos, și în partea adversarilor. Admirabilă însă este aristocratizarea roșiilor. Cu ce înmănușat dispreț vorbește azi "Romînul" de Țicu, Pitpalac, de sfinția sa popa Tache etc.? Ca și când cine știe cine ar fi roșii? Adică ce mi-e Serurie, ce mi-e Țicu? Ce mi-e Pitpalac, ce mi-e Musceleanu? Ca și când agitatorii electorali de-o parte
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în contra unor bande fără trecut și pudoare, fără scrupul, cari s-au constituit în guvern și Parlament. Altora iar le vine a ne zice să moderăm expresiunile pe cari le adresăm acestor oameni; ni s-ar cere să fim mai înmănușați față cu cefele groase de scelerați, bune numai să le pipăie mâna călăului. Parecă această tagmă de oameni pricepe cuvânt bun și creștinesc, parec' ar fi capabilă a înțelege exact un adevăr cât de simplu. Incapabilă de adevăr, incapabilă de-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
drept ceea ce este: o omenească, prea omenească încercare de autodescriere, pe care romancierul și-o permite într-un moment când e sigur că până la căderea finală a cortinei nu mai poate fi mult: Bătrânul din scaunul scund ridicase o mână înmănușată pe deasupra curburii bastonului, îndoindu-și un deget înspre mine. Mi-am îndreptat un deget spre piept și l-am privit întrebător. A încuviințat din cap, așa că m-am îndreptat spre el. Era bătrân, într-adevăr, dar nici pe departe șubred
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din același lanț al morții, ce-i lega pe politicienii care decideau războaiele de bravul instructor care ținea prelegeri asupra modului în care trebuiau purtate, de soldații care aveau să moară sau să se înfățișeze goi sub forfota mâinilor noastre înmănușate. Iar eu n-aveam scuza firavă a umanistului de serviciu, căci adesea îngrijeam doar pentru a trimite înapoi, în același lanț. Ideea de a da năvală în sală și de a-i tăia beregata militarului în fața auditoriului său îmi trecea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vorbești prea mult. — Of, și ce căcat? Tre’ să ne mai și distrăm. Da’ vorbești prea mult, oricum, spuse Al ieșind din bucătărie. Țeava retezată a puștii Îi umfla ușor sub talie pardesiul prea strâmt. Își netezi haina cu mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi ieșiră. George Îi urmări prin vitrină cum traversară, trecând pe sub felinar. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Doctorul Lal se gândea la hamei și sfeclă de zahăr. Sammler se gândi: Nu ăsta e modul de a scăpa din temnița spațio-temporală. Îndepărtat Încă Înseamnă finit. Finit Încă Înseamnă pipăitul prin văl, examinarea realității lăuntrice dezgolite cu o mână Înmănușată. Cu toate astea, se pot vedea avantajele plecării de aici, construind igluuri de plastic În vid, sălășuind În colonii liniștite, În mod necesar austere, bând apele fosile, punând numai problemele de bază. Fără nici o Îndoială. Shula-Slawa Îi adusese de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu pot să spun data exactă, dar se pare că la începutul lui martie - Connolly a venit la ea din nou. Ea tocmai pleca din atelier, când el a alergat înspre ea și i-a strecurat un bilețel în mâna înmănușată. Fără să scoată o vorbă, a luat-o la fugă înapoi. Înăuntru foii de hârtie împăturite, Sheba a găsit o rugăminte laconică să se întâlnească cu el pe Hampstead Heath în seara următoare, la ora șapte. A studiat biletul mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-și îndulcească pe cât putea asprimea obrazului. —Sărutăm dreapta, stăpână... grăi el cu sfială, și întinse spre domniță laba-i neagră. Dă-i mâna, să ți-o sărute... șopti Avrămeanu tot în franțuzește. Faliboga ridică ochii spre el. Apoi sărută mânuța înmănușată. — Toate merg bine, Sandule? întrebă iar boierul cu bunătate. Toate, ca-n toți anii, răspunse liniștit Faliboga. Oi veni la curte ș-oi da samă. Acuma n-avem vreme, Sandule, zise Avrămeanu. Suntem numai în trecere... Plecăm mâne dimineață... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toată dreptatea ei, tot a costat-o ceva. Probabil că a mai făcut chestia asta de câteva ori, totuși, nu prea des. Acum, ochii ei larg deschiși îmi cântăreau caracterul și întrebarea ei se transformase în întrebări. Ridică un deget înmănușat. — Atunci, de ce? De ce? Fără voi nu ar exista ele. Uită-te la ea. Ne-am uitat iar în jos. Gagicuța era aproape întoarsă pe dos. — Ce îți spune asta? Nu știu. Bani. Se întoarse și pomi mitraliindu-și tocurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tactici agresive, fără comportament de vedetă. Nu avea cum să raporteze ceea ce descoperise. Și probabilitatea ca ucigașul să-l aducă aici pe numărul patru era infimă. Danny bău apă de la robinet, se stropi pe față, își lăsă mânecile și mâinile înmănușate sub jetul de apă. Se gândi să cotrobăie prin casă după o sticlă de băutură. Stomacul i se zvârcoli. Ridică telefonul și sună la secție. Îi răspunse Karen Hiltscher: — Departamentul Șerifului, secția West Hollywood. Cu ce vă pot ajuta? Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și pe lunganul, savantul Rim, soțul ei catolic și mai ales iezuit. . . Surâzând în aerul care șfichiuia, surâzând luminos în promoroacă, Mini se uită la casa din față, pe care n-o vedea desigur, și la birjar, care, frecîndu-și labele înmănușate cu colțuni de lână cafenie, privea hodinit la ea ca și cum ar fi văzut străvezind ceva soare prin gerul afurisit... și Mini surâdea mereu mai destins, încălzind mai tare clipa ridigă. ... Da! tot atunci se împrietenise cu buna Lina ... și enigma
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
asta am tot învățat. Nu avea grija mea, ăsta-i secretul, nesimțirea. Tolea părea dezgustat de ceea ce spunea, scuipa cuvintele, bucuros că sunt doar câteva, că nu are de spus mai mult. A rămas cu privirea spre dulap, dar mâna înmănușată scotocea în buzunarele elegantului pardesiu, să găsească pastilele. Apoi și-a pipăit cu mănușa barba crescută. De câteva zile, nu se mai bărbierise și nici nu ieșise din cameră. Se tot pregătise pentru momentul decisiv. În sfârșit, să tot privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]