6,541 matches
-
de această poveste rurală la asfințit, la doi pași de casă, pe ulița strâmtă care unește strada Laurier cu Augusta - asemănătoare până-n ultimul amănunt cu scurtătura care tăia drumul între școală și magazin și pe care-o luau bătrânele la înmormântări ieșind înaintea cortegiului chiar la colțul final dinspre cimitir - pe gardul din cercevele de-o parte și alta cineva întinsese snopul de cânepă, sub tufa de liliac degetele unui heruvim se pregăteau să tragă din caier pe fusul viitorului meu
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
Ioana Drăgan Și cum e să cunoști cum moare cineva, tanti Adina? - o întrebase în urmă cu niște ani buni Cristina. Se întorseseră triste de la un parastas după înmormântarea uneia dintre prietenele ei bune, Cecilia, tanti Cici, cum îi spunea asta mică și Cristina o văzuse plângând. Era tot mică și moartea cuiva nu însemna mare lucru, mai cu seamă că nu înțelegea ce-i aia să intri în
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
își meșterește acum Din lemnul unui stup străvechi O cruce. Poveste adevîratî din Apoldu de Jos Soră lobodă, frate leuștean, verișoară leurdă, cumătră ștevie, smerit cartof, tainic busuioc și văr dulce cimbrișor laolaltă viețuiți în grădina de pe deal botezuri, nunți, înmormântări pe toate le priviți egal, cu pace, dragoste și milă, sub razele bisericii de lemn a Sfântului Ioan. Roiul din stupii leliței Ana va pleca curând cununi de lumini lepădând pe capetele voastre cuminți, nicicând încoronate. De Sân Toader și
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
dar după ce a trecut pe lumea cealaltă, nu. S-a întâmplat așa: un neica nimeni, un prăpădit se strecurase în cavoul lui, se pripășise acolo ca să se ferească de vânt, de frig și de ploaie. În a treia zi de la înmormântare, noaptea, cum dormea ăla strâns covrig într-un colț, în cavou, s-a pornit să sune telefonul mobil al lui vinetu dinamo, telefon pricopsit cu care acesta fusese îngropat (că i-l lăsase nevasta-sa în buzunar, cum îi lăsase
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
derutată, chiar dacă se zvonea că negocierile sale cu magicienii, privitoare la un post privilegiat în Epoca de Aur, erau avansate. Dar nu sigure. Asemenea ei, ursuzi, posomorâți, erau și alții, care nu de o sărbătoare păreau pregătiți, ci de o înmormântare. Amestecul de date și informații, de planuri și strategii, sporite în ultimele zile în cetate, nu avea darul să aducă liniște montagnarzilor. Dimpotrivă, să-i deruteze și mai mult. Poate că și amânările numeroase contribuiseră la confuzia generală. În absența
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
etapă a operațiunii. Trezit din năuceală, Albin Negrescu hotărî să urce în prima clopotniță. Trase de frânghia celui mai mare clopot, și sunetele acestuia le acoperiră pe ale patrupedelor, ieșite la păscut. Primi răspunsuri din celelalte turnuri: sunau toate a înmormântare. Generalul de evenimente nu se mai temea de ele. Oricum trebuia să vină cândva plecarea în lumea celor drepți: cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Era mulțumit de ceea ce realizase: un platou modificat structural, montagnarzii încrezători în misiunea
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
plin, ci iarăși una îndreptată împotriva stocului simbolic, împotriva comunismului transcendent, dacă îi putem spune așa. Oștașul sovietic, Petru Groza și Lenin, dar era s-o pățească și Dobrogeanu-Gherea, au dispărut unul cîte unul, chiar cu un ceremonial parodic de înmormîntare, și se odihnesc acum împreună, abandonați și ostracizați. Pentru că, asemenea bizonului din peșteră, ei nu sînt doar imagini convenționale, chiar proaste în cazul acesta, ci forme de permanentizare a unei esențe, personajul însuși cu întreaga sa demonie. Numai că uciderea
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
România, activitatea ei ca apărătoare a intereselor românilor după Marea Unire de la 1918. Pe baza cercetărilor făcute în România, între anii 1904 și 1916, a publicat, în celebra revistă „Folklore”, studii despre ouăle de Paști, obiceiuri legate de moarte și înmormântare, deochi și antidoturile lui, strigoi, fluturi și viermi de mătase, dracul în folclorul românesc, sărbătoarea cununii de la seceriș, semne românești pe blocurile de sare. Scrisorile sale către M. Gaster abundă în solicitări de informații pe teme din cele mai diverse
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
obsesia hotarului dintre cele două lumi (Chiparos), a curgerii heracliteene ( Vechea cărare), a permanentei pendulări între vizibile și invizibile, oscilare, de altfel, favorizată de lumina Greciei (o hesiodică atmosferă a câmpurilor cu ierburi aromind în soare, între dangătul clopotelor de înmormântare și sărutările îndrăgostiților - Toate laolaltă de-a-valma - între senzualitatea sublimată - Amurg - și atingerea de istorie - Generația noastră - , între învolburările zeilor olimpieni și surâsul iertător al Fecioarei). Poezia lui Vasilis Vitsaxis, cuprinzătoare prin echilibru și perpetua balansare, prin scala de nuanțe și
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
multe ori, că, paradoxal, starea de suspens crește, cu fiecare vizionare, cu cît știi mai exact spre ce conduce totul!(Încercați, verificați, veți vedea că așa stau lucrurile!) Pintilie “face” lumea filmului în șapte zile. Șapte zile presărate între o înmormîntare adevărată care pică de 1 aprilie și o crimă a unui colonel în rezervă care pică de Ziua Armatei (25 octombrie, pentru cultura noastră generală). Prima zi O înmormîntare și un praznic. Durerea înecată în vorbărie și în ritual ieftin
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
face” lumea filmului în șapte zile. Șapte zile presărate între o înmormîntare adevărată care pică de 1 aprilie și o crimă a unui colonel în rezervă care pică de Ziua Armatei (25 octombrie, pentru cultura noastră generală). Prima zi O înmormîntare și un praznic. Durerea înecată în vorbărie și în ritual ieftin (de cartier, nu de tragedie greacă); mortul, fiul colonelului, n-a sfîrșit eroic, ci stupid, electrocutat la o siguranță, pe cînd își monta mașina de spălat. Totul e pe
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
pe cînd își monta mașina de spălat. Totul e pe muchie între grotescul cel mai pur (țîșnind, diabolic, din fiecare detaliu) și înduioșarea cea mai dezarmată (în fața derizoriului condiției umane). Culmea grotescului: cineamatorul familiei, care se erijează în regizor al înmormîntării, filmează cu sîrg, în buza gropii, drept care, ca să prindă cît mai bine scena, capacul sicriului va fi așezat și ridicat de trei ori la rînd! (microcosmosul reproduce macrocosmosul: aceeași e relația dintre televiziune și evenimentele planetare) A doua zi Înainte de
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
este scutit nici după moarte. Motoul poeziei Răsunet (1841) („De va muri, unde-l vor îngropa? La noi nu, că e de altă lege” 12 cuprinde o stranie previziune cu privire la propriul destin, căci un incident penibil se produce cu ocazia înmormântării: enoriașii Bisericii „Sf. Treime” de pe Tocile, din Șcheii Brașovului se opun înhumării poetului în acest cimitir pentru că poetul era greco-catolic. A trebuit să i se ceară aprobarea mitropolitul Șaguna, care, vechi admirator al poetului, îi bruschează cu indignare: „Proștilor, ce
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
a unui poet celebru al națiunii noastre cel mai întâi poet laureat al națiunii române din imperiul austriac. Acesta e Andrei Mureșan. Cred că voi întâmpina consimțul opiniunii publice între români, dacă voi zice cu astă ocaziune tristă, când celebrăm înmormântarea unui distins și, prea scump bărbat al națiunii celei sărace de bărbați distinși, cum că această pierdere nu e numai o pierdere, o calamitate familială, ci e și o pierdere națională”14. La mormântul poetului, Iacob Mureșianu, prietenul și colaboratorul
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
pe harta țării a portului Constanța și cu ridicarea Galaților, vorbind cu mândrie de faptul că la începutul secolului brăilenii consumau atâta șampanie cât toată }ara Românească, în afară de București, că femeile lor erau cele mai elegante din țară, că o înmormântare se făcea cu 24 de cai înhămați la dric și că marele șic al nunților era să-ți aprinzi țigara cu o hârtie care valora 100 lei aur." Dar și feeria (pentru un copil) a Târgului din Câmpulungul natal al
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
pumni, în cauză e trist omeneasca invidie. Dar ia gândiți-vă: lipsa unui somptuos bazin în miezul curții, ba chiar a curții vă va împiedica de la acel gest nesăbuit ce nu-i mai împiedică pe preoții noștri să țină slujba înmormântării. Așa că vă veți duce crucea până la capăt... Câte un notoriu om de afaceri, cu rafinării sub mână, falimentează de câteva mii de miliarde de lei " în euro de abia câteva zeci de milioane " explicațiile pe care le oferă sunt de
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
priveam tulburată culorile luminoase, pline de optimism din "Buna Vestire", pictată de Beato Angelico pe pereții unei chilii din biserica San Marco. Aceeași profundă umanitate, explozivă și caldă, într-un spațiu al rugăciunii. Undeva, Nicu Steinhardt ținea o fotografie de la înmormîntarea lui Noica. M-am apropiat ușor, i-am recunoscut pe Liiceanu, pe Pleșu... m-am încărcat magic de puterea lui de a crede. Atît de încercat, închis între 1959 și 1964, Nicu Steinhardt trăia plenar în lumea culturii, era interesat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
e circulară, ca traseul tramvaiului douășase, amenințînd să se epuizeze prin repetiție. Dar nu se întîmplă așa. Un nume foarte purtat, niște vieți banale, tramvaiele care, toate, seamănă, construiesc atent o ucigătoare monotonie, de care te salvează cea mai apropiată înmormîntare familială. Bucureștiul poate fi și el, iată, un tîrg în care nu se întîmplă nimic, o vizuină, o stație pustie de tramcar. Bîntuită de vise: "Mătușa: Am auzit de unul care, adormind, a coborît visul în el, cum coboară de
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
șaizeci, scris într-o perioadă a mea mai optimistă la suprafață. De fapt, zilnica sărbătoare a poeziei poate include ... și funeralii (titlul unei cărți a mele în englezește e Cheer leader for a funeral, în traducere aproximativă "Strigături vesele la înmormântare" ...). Bucuria și durerea sunt de nedespărțit, cu dominări alternante, în binecunoscuta dialectică a vieții. Am fost binecuvântată cu nevoia și abilitatea de a exprima prin cuvinte și sunete trecerea mea pe acest pământ. Mi s-au făcut multe daruri (Să
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
nota, insinuându-mă cu o prezență nedorită. În 27 iulie 1962 - la trei luni de când îl văzusem pentru ultima oară - Țuculescu a trecut întru cele veșnice. Știrea mi-a comunicat-o telefonic văduva lui, invitându-mă totodată să particip la înmormântare. îndurerat și încă urmărit de amintirea recentelor clipe petrecute împreună, am ținut să-i port celui plecat dintre noi sicriul până la groapă, în cimitirul mânăstirii Cernica, lângă mormântul lui Gala Galaction. Nu erau de față decât familia, mulțimea de oameni
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
pădurile din lunca Dunării, face chiar rost de o armă, dar e interceptat de securiști și împușcat, împreună cu un coleg. Mai este un fiu, Vlad, fratele mai mare al celor doi, student în Capitală la Litere și poet, venit la înmormântarea lui Victor și înhățat îndată de Securitate. După bătăi și înfometare declară tot ce i se cere, ba chiar își învinuiește mama de complicitate cu celălalt fiu și de uneltiri contra regimului, drept care aceasta e arestată și torturată de bestialul
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
beletristică! Sînt mai puțini decît degetele de la două mîini, și asta dacă binevoim să numărăm reeditări din plutonul Eliade, Cioran, Panait Istrati... Iar noutăți absolute: o carte despre Dracula, scrisă de Matei Cazacu, o alta despre moroi și rituri de înmormîntare din Oltenia, semnată de Ioana Andreescu, o șarmantă carte de bucate de Radu Anton Roman, plus o antologie de poeme ale subsemnatului, într-o colecție bilingvă a Editurii La Différence. În schimb autorii unguri, croați, sîrbi, albanezi, polonezi, cehi, ca să
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
de film" Povestea începe cu ce se și sfârșește, o cutie pictată de tinichea care capătă o semnificație specială încă din copilăria personajelor: cine o are, fixează miza (urinatul în biroul directorului, distrugerea unui tort la o nuntă, întreruperea unei înmormântări, etc.) iar celălalt o capătă abia după împlinirea "poruncii". Mizele cresc exponențial cu vârsta, ca și efectele destructive pentru cei din jur; și Julien, și Sophie vor să renunțe la joc la un moment dat, doar că momentele nu coincid
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
că slujesc trupurilor și sufletelor străine, ci robilor lui Hristos; astfel, lucrul lor se arăta Domnului curat și neviclean. Când unul dintre bolnavi era chemat la Domnul, privegheau toată noaptea lângă trupul acestuia, în rugăciune necontenită, până în ceasul slujbei de înmormântare. Scriitorul bisericesc Paladie ne istorisește că „un anume Apoloniu după nume, negustor de meserie, după ce a părăsit lumea și s-a așezat în muntele Nitriei, neputând învăța nici vreo meserie, nici să se deprindă cu scrisul, trăind douăzeci de ani
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
și tuns scurt. O femeie bătrână, de pază, și un slujitor ședeau în picioare de-o parte și de alta a patului... Anunțul decesului, un carton de 0,18 pe 0,15 m. Vă rugăm să asistați la serviciul de înmormântare a Domnului Honoré de Balzac, decedat pe ziua de 18 august 1850 la vârsta de 51 de ani la domiciliul său din strada Norocului... (rue de la Chance?)...nr. 14 și care va avea loc miercuri, 21, curent, la orele unsprezece
O completare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11499_a_12824]