150 matches
-
ți-a crescut în palmă simplu ca o îndrăgostire mâine poate voi fi doar puțin din fiecare scoarță strop oarecare uitat dintr-o viață nenăscută pădurea mea ți-a împietrit în umăr cu mâini rătăcite își caută sărutul din nemărginirea înmugurită a unei păsări pierdută-n îngustimea ochiului vor muri alți arbori Referință Bibliografică: arbori de aer / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 292, Anul I, 19 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate
ARBORI DE AER de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356585_a_357914]
-
strângere sinceră de mână sau ca un cald sărut prietenesc. Versul său de iubire luminează sufletul. Poeta se remarcă deci, ca o neobosită căutătoare de comori spirituale. Volumul scris cu pasiune și dăruire, se edifică pe patru paliere: „Printre cuvinte înmugurite”, „Prin arșița, cu dor de bine”, „Ruginiu în toamna mută” și „Fiori de gheață”, paliere aferente trăirilor ei interioare în fiecare anotimp. Iubirea este tema fundamentală a cărții, iubire exprimată în diverse forme ale poeziei, ca de exemplu iubirea anotimpului
ANOTIMPURILE RĂTĂCITE ALE GEORGETEI RESTEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355236_a_356565]
-
Articolele Autorului caut timp în albul foii ca un rotund pierdut aripi frânte pasăre rară îți iei adio de la înălțimi femeile mele sunt arbori tăcuți respiră frunze în ultimul sărut cu verdele în piele și-au dăruit rădăcini de răbdare înmugurite inimi sculptează trăitul piepturilor de lemn înflorit cu oameni de teama clipei agățată-n titanicul stigmat nevroticul fir de iarbă rătăcea răspunsurile lumii de întrebarea Întâiului nivelul profund nu are formă se orientează spre absolut mi-au încărunțit pașii drumuri
ÎN FIECARE CLIPĂ ÎNFLORESC OAMENI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355640_a_356969]
-
străpung perdeaua ceții, Cutreierând sfios tărâmuri de povești. În falduri străvezii se oglindesc părinții Cu chipuri fantomatice, nesigure; Pe-aripa gândurilor, azi, coboară sfinții, Bătând la ușa sufletelor singure. Cu mâinile cuminți îmi mângâie neliniști, Îmi răcoresc un vis abia înmugurit: În unduirea azurie-a vechii iniști Să reînviu nădejdile care-au murit. Trecutele-amintiri mă rod ca niște carii; Durerile în suflet ca o toacă bat, Căci drumul către cer mi l-au furat acarii, Atunci când acele greșit ei au schimbat
PE-ARIPA GÂNDURILOR, AZI, COBOARĂ SFINŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346078_a_347407]
-
caii, după ce i-a țesălat și periat de când cântaseră cocoșii prima oară, dând chiar cu vacs pe copite pentru a străluci. Apoi, la ora stabilită, împreună cu Marin și Costică, au tras trăsurile în fața porților deschise, împodobite cu crengi de mălini înmuguriți. Iar țiganii cu armonici, aduși de pe moșiile din Pometești și Adâncata, au început să cânte de zor la poartă, din țambal, scripcă, cimpoi și contrabas. În prima trăsură au urcat părinții, bunica băiețelului „polcovniceasaˮ Zoe, care ținea nepotul în brațe
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
prin fum... Mulți tineri morți, fără de noroc. Iar dintre cei care-au fost salvați, Pentru ei, alții, viața și-au dat... Crezând că de-i vor salva pe ei, Nu vor rămâne doar simpli eroi! România, își îngroapă tinerii, Vlăstare înmugurite mai ieri... Vom plânge-n zadar ce-a fost, Azi, România, e-ntoarsă pe dos. Apără-I Doamne, acolo-n ceruri, Îi vom purta-n inimi de-a pururi. Miluiește sufletele lor nevinovate, Dă-ne putere să trecem peste toate! București
„ZIUA ÎN CARE MURIM” de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353304_a_354633]
-
Articolele Autorului Despletite ramuri, văntul le îngenuche În metanii lungi păna la pămănt, Lacrima din frunze, dorul parcă-l plănge, Strune de viori, coarde iar vibrănd. Iarna nu mai pleacă, trenul e în gară, Calatorii așteaptă, peronul e plin, Teii- înmuguriți nu plesnesc în floare, Sunt speriați de norii negrii - fumurii. Doamna supărată iși duce valiza, Trenul se urnește, șinele trosnesc, O batistă albă de brocart sărută Un obraz în lacrimi și la drum pornesc. Primăvara vine ca o domnișoară, Parfumată
VINE PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353517_a_354846]
-
Devotament > RĂTĂCESC ÎN TINE Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Zările mele se luminează Și simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate. Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite, Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase. Cand rătăcesc în privirile tale calde Simt că brațe suave mă cheamă gingaș În încăperi nedeschise de nimeni vreodată. Aș vrea să rătăcesc prin toate, Să îți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi
RATACESC IN TINE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352933_a_354262]
-
tăcere pentru care regii au devenit cerșetori. Am lăsat furnicile să se retragă în adânciturile din scoarța stejarului, mi-am așezat încă o dată palma pe mușchiul verde, ca semn de bun rămas și am mai rătăcit câteva vieți printre copacii înmuguriți. Dincolo de nașterea oricărui gând, un lujer de stejar creștea pentru a-mi fi cruce. -------------------------------- Maria IEVA Timișoara 1 februarie 2015 Referință Bibliografică: Maria IEVA - PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI / Maria Ieva : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1498, Anul V, 06 februarie
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
toamnei, spre citire. Și cum toamna revarsă după paleta sa, tone de culori flamande, prusace, sau venețiene peste tot ceea ce a înmugurit primăvara și a înflorit vara, în aceiași măsură poeta, revarsă de pe paleta sufletului său, mii de sentimente pure: înmugurite apoi înflorite însă neatinse poate, înspre toamnă. Toamna, își adună cu supunere și în subtilă tăcere, toate întrebările care rămân fără răspuns. Pe cât este ea înfrumusețată de sfintele culori plăcute ochiului - tot astfel toamna - arată și bolțile sufletului Emiliei: o
PALETĂ DE POEZII, TOAMNEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354701_a_356030]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOAPTEA DE SÂNZAIENE Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 541 din 24 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Noaptea de Sânzaiene Să crezi în dragoste Chiar dacă te îndurerează! Ramuri înmugurite noul dor Mâinile se caută prinse-n adorare Petrecere, Trecere Sevă pulsând spre desăvârșire Vecină cu imperceptibila trecere A secundei ce bate insistent La poarta timpului prezent. Respirul egal, ochiul piedut În imensitatea înstelată, albastră Timpul abandonat spre gloria gândului
NOAPTEA DE SÂNZAIENE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357653_a_358982]
-
iubit de poeți și scriitori precum: Șt.O. Iosif, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Alexandru Macedonski, Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu. În poezia lui Alexandru Macedonski “Stuful de liliac” înflorirea liliacului este asociată cu apariția sentimentului de iubire. Stuful de liliac abia înmugurit, plăpând este îndurerat și nemulțumit, deoarece a crescut într-un loc neprilenic. Apariția perechii de îndrăgostiți sub el face ca liliacul să înflorească, iar dispariția iubitei atrage după sine și uscarea liliacului. În poezia “Primăvară” sub liliac are loc concertul
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
ce-avea să vină curând Măcar să fi putut invita pentru ultimoa oară Iubitele, logodnicele, soțiile, chiar mamele ori surorile Rămase să țeasă la alte războaie decât ale lor Din fire de bumbac, de in, de cânepă Povestirile unor iubiri abia înmugurite Cele mai multe neîmpărtășite Oricum nici una din ele împlinite Pentru un ultim dans tainic și cu speranța Unor imaginare reîntâlniri pe tărâmul celălalt Pentru un adio pe care n-au mai apucat Să și-l rostească sau nu l-ar fi Pronunțat
CARNAGIU LA GETTYSBURG (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359633_a_360962]
-
năucul Când privesc sosind lăstunii În zboruri întortochiate, Îngân doina ca străbunii, Pierdut în imensitate Așteptând glasul tăcerii Ce-l ascult și zi, și noapte Deslușesc în pragul serii Șiruri lungi de-aprinse șoapte. Când zefi rul primăverii Mișcă crengi înmugurite Descriu clipa re-nvierii Prin imagini insolite În buchetul de mimoze Adunat în nopți cu lună Slăvesc în apoteoză Muza-mi luată de furtună ÎN POIANA CU NARCISE În poiana cu narcise Albe, galbene, aprinse Regăsesc neîmplinite Visele încremenite În
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
fi un lan de fasole, dar erau în același timp vreo trei, patru stadii de evoluție a acesteia: cu păstaia goală, neagră, una cu pământul, cu păstaia numai bună de cules, cu păstaia verde, fasole în plină floare, fasole abia înmugurită. Toate acestea din cauza deselor revărsări ale Tazlăului. Lanul acesta buclucaș era acoperit în întegime de o altă ,,recoltă”, de lobodă sălbatică, înaltă, stufoasă, cărnoasă, fericită că a putut fura tot soarele de la amărâta de fasole. Buruienile acestea erau atât de
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
că am sabotat producția de fasole de pe tarlaua din Slobozia. Nu eu, nu noi profesorii și elevii am sabotat-o. Vinovați sunt cei care au hotărât să semene acolo fasole. Pe tarla erau tufe corespunzătoare tuturor etapelor: coapte, verzi, înflorite, înmugurite și asta din cauza revărsărilor Tazlăului. Acolo este sabotajul. - Găsești repede răspuns la orice ți se spune. Trebuia să-i supravegheați mai bine pe copii. - I-am supravegheat foatre bine. Nu știu ce v-a raportat tovarășul secretar, dar noi știm cum se
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
-n piept onorul, Îmi spune luna, Imi strigă Dorul, Că Tara-i una ...Și Tricolorul!.. Apleacă-te Spre rădăcină, Înalță-te Tot spre lumină, Plin de noroc Să-ți fie zborul, Să-ți știi originea Și- n vieci izvorul... Lăstarele Înmugurite, Sunt doinele Din dor trăite. Cu limba mamei, Din sfatul tatei, Prin foc trecute Și vânturate... Apleacă-te Spre rădăcină, Înalță-te Tot spre lumină, Plin de noroc Să-ți fie zborul, Să-ți știi originea Și- n vieci izvorul
PE ARIPILE SPERANŢEI... (DIN CULISELE ISTORIEI) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380443_a_381772]
-
Învierii Sale în infinitatea inimilor purtătoare de adevăr, libertate, dragoste, dăruire și credință. Frumusețea la Români înveșmântează plaiurile cu Dor și Bolta înstelată a obiceiurilor, a datinilor, a rostuirilor, a împlinirilor spre desăvârșirea spiritului înălțător. Frumusețea-suișul sufletului e o cărare înmugurită a inimii unde imnul bucuriei înflorește primenind revărsarea lui Dumnezeu ca o Oglindă ce ne adâncește în apele Frumuseții Sale. Neamul nostru hărăzit Cununii Carpaților înveșmântați în porfira verde a nemuririi a odrăslit pe această miraculoasă Cale a lui Hristos
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
o lumină a Învierii. Raportându-ne faptic, bineplăcut și permanent la chipul lui Dumnezeu din noi primim harul celei mai copleșitoare Taine care ne însoțește spre întâlnirea cu Ziditorul a toate. Darul recuperării Paradisului pierdut de odinioară, ni se așterne înmugurit și înflorit în Taina filiației, ancorându-ne de fenomenul trezviei prin suferință, rugă, milostenie, cruce și iubire. Se declanșează și împlinește astfel un fenomen cosmic de apropiere a Dragostei întru Dumnezeu, Care ne impune regala demnitate, empatia, alteritatea pentru aproapele
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
azuriu să te ridici stăpână pe Împărăția Cerului, fără timp, de unde, de blestem, să cazi și-n drumul tău, cu limbi de foc, balaurul să te înghită, că te-am urât, femeie blestemată și fără de noroc ! Aici, în spațiul meu, înmugurit lăuntric, mă simt puternic, liber de toate câte sunt, ... Citește mai mult BlestemTe-am ascuns în ochiul cugetării,nu știu de ce, nici când, nici cum,dar te-ai lipit ca marca pe scrisoare.Doream să te deschizi în răsăritca macii
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
și-n ’naltul azuriu să te ridicistăpână pe Împărăția Cerului,fără timp, de unde, de blestem, să caziși-n drumul tău, cu limbi de foc,balaurul să te înghită, că te-am urât,femeie blestemată și fără de noroc ! Aici, în spațiul meu, înmugurit lăuntric,mă simt puternic, liber de toate câte sunt,... XIV. NU MI-E FRICĂ DE MOARTE, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016. Nu mi-e frică de moarte În serile de iarnă, la
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Acasa > Cultural > Traditii > MĂRȚIȘOR Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 427 din 02 martie 2012 Toate Articolele Autorului Când mi-am lipit tâmpla de sufletul lumii am tresărit auzind muzica culorilor, așteptând venirea Primăverii. Privesc crengile înmugurite dantelându-le cu dorul meu de viață. Ca prin minune, mugurii se transformă în frunze și flori. Simt adierea zefirului ce poarta pe aripile sale parfumurile suave ale blândei zâne-Primăvara. Niciodată mângâierea primăverii nu mi s-a părut mai dulce
MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374555_a_375884]
-
părinții,S-ajung ... XIX. RĂTĂCESC ÎN TINE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015. Zările mele se luminează Și simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate. Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite, Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase. Când rătăcesc în privirile tale calde Simt că brațe suave mă cheamă gingaș În încăperi nedeschise de nimeni vreodată. Aș vrea să rătăcesc prin toate, Să iți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
în pulberi și mă rematerializez Când ne topim în îmbrățișări și ne contopim în dânsul nostru pătimaș. Citește mai mult Zările mele se lumineazaSi simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate.Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite,Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase.Cand rătăcesc în privirile tale caldeSimt că brațe suave mă cheamă gingasIn încăperi nedeschise de nimeni vreodata.As vrea să rătăcesc prin toate,Să îți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi,Să îți
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
universul ei a intrat o legendă a sublimului. Descătușată de propiile ei nemărginimi se va avânta toată în văzduhul dorințelor și formele ei vor fi împrumutate eternității ca un model de simboluri. O lumină romantică va pluti peste munții ei înmuguriți și pajiștile văilor îmbrăcate în florile câmpului te vor purta spre adîncurile unde și păstrează tezaurul renașterii. Fă-ți semnul crucii întâi și sărută icoana celei ce și-a închinat semnele dăruirii, dorinței de a fi un templu al iubirii
TEMPLUL IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371440_a_372769]