99 matches
-
In zori dacă aș risipi nopțile, Aș dobândi cufere cu întrebări.Pe care le-aș înșira că pe mărgele, La gâtul celor ce se ostenesc în tăceri. Dacă timpul s-ar rupe în două,Aș cere ajutor vieții să-l înnădim cu flori. Iar dacă cupă vieții s-ar varsă pe potecile mele,M-aș preface că o adun,Dar aș presară pe urmele lăsate,Doar amintiri.Și cerul dacă ar uită să mă răsplătească,Mi-aș roți privirea către stele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
ultimul pai”. Realitatea sapă însă cu târnăcopul în inima și conștiința omului comun, fapt pe care poeta îl evidențiază cu strângere de inimă: “stă într-un bloc uriaș de gunoaie cu ochii căscați / deasupra un nor de păsări / singurul cer înnădit fără sens / miroase a sărăcie și a sfârșit / un sfârșit care nu se mai termină se hrănește / cu zile (și prunci aruncați în tomberoane) / ca o pasăre rămasă fără cuib / un copil se sprijină într-o aripă răbdarea / de a
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
moartea primului născut din om și din nevorbitor, când Însuși Tu ai coborât ca moartea să o odrăslești în casele neînsemnate cu sânge ritual din Paște, dovadă c-aici locuiau cei care nu Te proslăveau. De-abia când moartea se-nnădi la egiptenii din olat și când chiar fiul de-mpărat de neființă fu luat, de-abia atunci veni poruncă să părăsim îndată țara, ca-n straițe să luăm deodată poveri și blestem laolaltă ... Împovărați cu toate cele - copii, mâncare și
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
vulcan care erupe. L-a simțit și pe el finalizând și a rămas uimită de dorința de a continua să o posede și de vitalitatea ieșită din comun. "Așa ceva nu credeam că e posibil! Fănel nu a reușit niciodată sa înnădească un număr... Nu mai rezist, dar e fantastic de plăcut!" Când au terminat, cearșaful de sub ei era ca scos din apă. Ei, asudați în întregime, suflau din greu și se îmbrățișau vlăguiți și fericiți...
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului a început întâi ca un arpegiu cu vântul care tremură prin crengi dezvăluind cum frunze cad elogiu alcătuind de iarnă grele cergi pământului ce-ngroapă rodnicia sub patul ruginiu care-o-nnădi poclăzi de fulgi ce-acopăr trăinicia oceanului de grâu spre a rodi apoi s-au ridicat în zare cornuri ce trâmbițau sosirea în rafale a hergheliilor de nori și volburi ce greu aștern omătul peste cale ajuns la noi puhoiul
COLINDĂ FULGII ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377074_a_378403]
-
În zori dacă aș risipi nopțile, Aș dobândi cufere cu întrebări. Pe care le-aș înșira că pe mărgele, La gâtul celor ce se ostenesc în tăceri. Dacă timpul s-ar rupe în două, Aș cere ajutor vieții să-l înnădim cu flori. Iar dacă cupă vieții s-ar varsă pe potecile mele, M-aș preface că o adun, Dar aș presară pe urmele lăsate, Doar amintiri. Și cerul dacă ar uită să mă răsplătească, Mi-aș roți privirea către stele
CRÂMPEIE DE VISURI PIERDUTE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372121_a_373450]
-
cine știe cum ori o „întâmplare tristă”, a cărei drojdie le otrăvește fiecare ceas. Își țin cât își țin „inima zăvorâtă”, dar compresiunea lăuntrică îi silește, odată și odată, să-și spună păsul (Cu rușii în Deltă). Astfel, pe „firul necazurilor”, se înnădește treptat „povestea”. Decorul se animă, amplificând ecoul înneguratelor mărturisiri. Alteori, natura e indiferentă, când nu își bate joc, precum marea, cu un „hohot clocotitor”. Cel mai adesea, însă, cadrul e stăpânit de o „tristețe mută”. Prin pudoarea indicibilă a simțămintelor
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
răceala istorisirii. Elaborând cu economie de mijloace, pe spații mici, autorul se dovedește meșter în a-și grada narațiunea prin acumulări infinitezimale, până la finalul deseori în răspăr. Pictura de interior pe care o caligrafiază, într-un discurs stilizat, preponderent substantival, înnădește, printr-o urzeală de ecouri și sugestii, o povestire de grad secund. Prin exilarea personajului, obiectele devin „voci” ale narațiunii, fiecare detaliu întregind o compoziție statică în aparență, cutreierată însă de un duh când șăgalnic și când elegiac (Cât ține
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
deveni faptă împlinită. Cumcă deja Ivanco putuse concepe planul de-a ucide pe Asan și că putuse afla destulă inimă pentru aceasta cată a se atribui în mare parte zgândăririlor în secret și adememitoarelor făgăduințe cu care știu să-l înnădească prizonierul sebastocrator Isaac, care-i pusese-n perspectivă între altele de-a-i da de soție pe fiică-sa Teodora; dar instigatorul tainic n-avu parte să ajungă omorârea lui Asan, căci puțin înainte muri și el în închisoare. Răscoala lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu rangul unui despot, care imediat urmează după împăratul. Căsătoria Mariei cu Lachanas. Împăratul ținea mult să se cotorosească pe cale pacinică de regina Maria, până ce ea n-ar fi apucat a face un pas hotărâtor spre îndreptarea stării ei. Deci înnădi prin soli îndemînatici tratări cu bulgarii cu scopul ca aceștia să-i estradeie pe regina și să ridice pe tron pe Ioan Asan cu soția sa împreună. Maria încleștată între două rele, se vedea la răspântia unei mari nedomeriri, încît
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
temei sale se uită pe sine însuși și se identifică cu caracterul său. Părăsirea jocului mut e așadar întotdeauna o ieșire îndrăzneață a insului individual din caracter, care proprie vorbind rumpe firul de viață a rolei sale, spre a-l înnădi apoi pe din afară prin cuvântul pe care poetul i-l pune-n gură. Firește că tema jocului mut va fi mai grea de dezlegat atuncea când în intervalul vorbirei unui altuia e să se manifeste prin acest joc o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
modernă” Chip cioplit (un fragment, inserat în „Comedia”, 1927, se numește Amantul de ghips), reprezentată în 1930 la Teatrul Național din București, proba lipsa oricărei vocații pentru genul dramatic. Ca să exalte iubirea, elan pur, patetic, de sublimă spiritualitate, neinspiratul autor înnădește, în manieră naiv-expresionistă, o tramă bizară, cu situații artificiale căzând în ridicol, de un ilogism agravat de încărcătura de patologic. Spectacolul a stârnit reacții de ilaritate. Norocos s-a arătat a fi, în schimb, parteneriatul cu Radu Gyr. Povestea pentru
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
arătă spre ambarcațiunea sfărîmată. Ă Ai ucis-o? Ă încă n-a fost făurit harponul care-ar putea s-o ucidă! răspunse căpitanul corabiei străine aruncînd o privire melancolică spre un sac rotund de pe punte, pe care niște marinari îl înnădeau în tăcere, cosîndu-i capetele desfăcute. Ă N-a fost făurit, zici? exclamă Ahab, smulgînd din furcă harponul făurit de Perth și întinzîndu-l spre străin. Ia privește, nantucketezule! în mîna asta, țin moartea Balenei Albe! Fierul acesta e călit în sînge
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
închipuiri: oameni, draci, animale, flori, făcute de Mika-Le. Așadar, vestibulul era, în adevăr, pădurea acelui Puck, cu părul ca o iască neagră și ochii aurii, pali ca monedele fără efigie, cu luciul șters ca un abur... Mini - Așa e când înnădești casa, uită la ea uimit și dete din umeri. Revăzu din ce în ce mai bine în minte pe Mika-Le. Nu era frumoasă, nu era urâtă. Nu exista decât dacă ceva sau cineva ți-o aducea dinaintea privirei, atunci chipul cam veșted, cu tenul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
erau și pe șase, pe opt! - și numai din stejar bun, de Codru (doar Mana fusese o jariște În inima Codrului Orheiului). Puțini erau stâlpii dintr-o bucată, sfârșind acolo unde se isprăvea lungimea trunchiului -șase, șapte metri - cei mai mulți erau Înnădiți. Și totului-tot: stâlpii de susținere, grinzile de Întărire, scara cu rezemătoare - ce să mai spun de „foișor”, așa-i spuneau podiștei - cu balustrada, căpriorii acoperișului, nu găseai o palmă de lemn neînflorit din daltă, din fierăstrău, din sfredel, din topor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ea vorbea de alt fel de cunoaștere, una totală, atotcuprinzătoare, hi-hi-hi, să ne încuiem pe dinăuntru să nu ne violeze cineva, hi-hi-hi, și dacă vine controlu’ mi-e că-l violăm și pă el, pă control, hi-hi-hi... Ar mai fi înnădit-o poate o lună-două după ce ar fi schimbat decorul, vizitând-o acasă. Veni însă o dimineață când auzi de la supraveghetorul căruia îi dădu copiii în primire că la Timișoara a pornit răscoala, revoluția, războiul, cu lumea ieșită pe străzi, balamuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
amintire... I-a lăsat ș un covor persian tocit, unu mare, de l-a pus în sală. Și cămăși vechi de-a lu Daniel i-a lăsat, era gras Daniel, da tot nu era namilă ca omu ei, le-a înnădit ea, le-a cârpit, a mai tras omu ei de ele, da mult n-a ținut. Vezi că tot era putrede ; nu s-a-ndurat madam Daniel să-i dea ce-avea mai bun, acu e-n Israel amândoi, și ea, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-o pune jigodia de motan ghiara pe voi ! Vezi că s-a cuibărit și ei pe un’ s-a putut, că cin’ să le mai puie la geam mâncare ? Pe vremuri, le punea madam Ioaniu, ea era care-i înnădise. Ea le punea și grăunțe, ea le punea și fărâmituri de pâine : Muti parc-ar fi Sfânta Vineri, se miorlăia Ivona cu vocea aia a ei prefăcută. Prefăcută, da și zgârcită. De la ea nicio vietate n-are ce s-apuce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oglindă, făcea așa, făcea așa... — Ha-ha-ha ! Ce vrei dumneata ! încerca în ce fel îi stă mai bine... — Las’ că și ce mi-a adus la lucru ! Ce putrejiciuni ! Toate coapte, că numa ce le-ntindeai și pârâia ! Că am tot înnădit și am tot peticit, da la primu spălat crez c-a pleznit toate ! Păcat numa de muncă ! Eee, am zis io, agâp ! Că nu mai pui tu mâna pe mine ! Mâncare tot pe sponci, și-ncolo, vorbă și vorbă ! C-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tot cu demiul de i l-am întors io și i-am făcut eșarfă, că ce m-a-nebunit de cap, fă-mi și fă-mi, madam Delcă, eșarfă, că ce bine mi-a venit mie cu cravate și cu eșarfe ! Hai, înnădește, ia de colo, pune colo, fă ce știi dumneata, numa mie să mi scoți la demiu eșarfă ! Și i-am scos-o, că altfel mai scăpam de Nebună ? Tot cu eșarfa, tot cu pălăria cât roata carului, tot cu hanțile-alea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui era mult prea preocupată de alte gânduri. Nu prevăzuse deloc întorsătura subită pe care o luaseră lucrurile în seara de joi, și cu atât mai puțin dramaticul ei deznodământ. Numai în momentul când începuse să pună întrebări i se înnădiseră ideile în minte, iar familiarele lui instincte socratice îl împinseseră să constrângă și să urmărească dezvăluiri, orientându-i gândurile îndurerate spre extreme pline de cruzime. Îl ațâțase experiența neașteptată și total inedită de a se vedea nevoit s-o dojenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pulpa piciorului stâng și mi se pare că nu-i o glumă. Nu mă mai ascultă deloc. Scoate centura și dă-o încoace! Toaibă s-a executat, gemând de durere. Trestie și-a scos și el centura și le-a înnădit. Ține tu un capăt și eu am să apuc de celălalt, pentru a te putea trage. Așa te vei putea târî mai ușor, până scăpăm de sub focul rușilor. Să ne ridicăm nu-i chip! Gemând de durere, Toaibă a urmat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aveam loc de dat Înapoi. I-am luat pe Runa și pe Unu din tabăra răzvrătiților și ne-am grăbit să venim Încoace, În pădurea de lângă sat. De acum, eram În mâinile Tatălui și totul avea să se petreacă după cum Înnădise el firele. Între timp, sosiseră și vânătorii lui Scept, iar Dupna, Îndemnat de Logon cu care se Întâlnea În ascuns de câteva seri bune, i-a pitit În desișul de pe malul apei care curge mereu. Vânătorii s-au pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu litere străvezii, ronde, un singur cuvânt: Nobunu Limpede, în văzduhul limpede: Nobunu În limba sticleților și a țâncilor acest cuvânt înseamnă ferește, păzea, fii cu ochii în patru! Te afli într-o lume plină de primejdii, rămâi treaz. Ești înnădit într-un farmec puternic. Ai grijă! Ai grijă! Maică-ta e o mare farmazoană, iar chipul ăsta urât cu găuri și țepi care se rânjește la tine vrea să-ți înșface napolitana. Păzea! Un vis plin de viclenii, ține minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Scuză-mă un moment. Nu știu ce are etajul de amplificare. Câtuși de puțin nu pot fi un erou..." Și Bărbatul de Ceață, înclinîndu-se tot mai riscant (dar păstrând în echilibru, pe genunchi, cele două difuzoare), deșurubă o plăcuță laterală a pick-up-ului, înnădi două-trei cabluri secționate, inspectă contactele a șapte-opt tranzistoare. - "Bună seara! bubui, de data aceasta, cu claritate de cleștar, vocea lui, după un răgaz de câteva zeci de secunde. Bine v-am găsit!... Sânt impresionat că m-ați poftit la călduroasa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]