1,013 matches
-
de extremism politic cititorul e de acord cu ziarul său. Dar și aici, cititorul se cuvine să fie atent, pentru a nu i se vîrî pe gît, drept extremiste de moment, partide pe care ziarul său are interes să le înnegrească. Cronicarul notează toate acestea pentru uzul unui cititor de ziare care nu vrea să se lase manevrat, dar se declară neputincios față de acei cititori care se automanipulează și care, politic, sînt de neclintit, în mai vechi opțiuni. Pentru aceștia din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
Nu s-apropiau de pământ. În spatele casei preotului se puteau zări muște uriașe ieșind parcă din pământ. Și care cum apăreau își luau zborul spre înalt depărtându-se. Și oricât de multe plecau se ridicau alți și alți monștri zburători înnegrind cerul. În oraș s-auzeau focuri de arme. Chiar și pe strada preotului, oamenii prinzând curaj, ieșeau cu tot felul de arme. Trăgeau în aer și când cădea vreuna o ciopârțeau cu topoare. Și cum puțini aveau arme de foc
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
unii, credibilitatea României ar avea de suferit la cel mai înalt nivel, cu urmări greu de calculat pentru încercările noastre de a fi integrați în NATO. Dacă Justiția o va scălda în acest caz, Puterea nu va ieși mai puțin înnegrită de aici, căci se va spune, pe bună dreptate, că Parchetul l-a acuzat de pomană pe mai marele PRM-ului. Încît nu prea văd ce soluție are Puterea în afară de a asista la mersul normal și cît mai transparent al
Problema CVTudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15686_a_17011]
-
este un imens puzzle în fața căruia își asumă cu delicatețe dificilul rol (de "Sherlock Holmes al criticii literare românești" cum bine îl caracterizează Gabriel Dimisianu) de a căuta piesele lipsă sau de a le șterge pe cele întunecate sau doar înnegrite de vreme. Neobosit și înarmat cu un entuziasm tineresc, Ștefan Cazimir caută prin documente, ia o informație de aici, alta de dincolo, citește cărți prăfuite, urmărșete urme firave și înregistrează aproape tot într-un neîntrerupt și deosebit de migălos efort de
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
pentru asta sunt în stare să bag mâna în foc. Dar micul punct negru pe care îl au pe conștiință că și-au trădat convingerile - dacă le-au avut! - pentru a putea pleca din țară, s-ar putea să le înnegrească în scurt timp toate proiectele de viitor. Fiindcă vor rămâne în România și vor avea parte de toate relele pe care au vrut să le programeze cetățenilor lor - între care, rude, prieteni, cunoscuți - ca să obțină statut de refugiați politic. Probabil
România resentimentară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16584_a_17909]
-
care a menținut zăpada. Plugurile municipalității au deschis calea mașinilor pe bulevarde și pe principalele străzi. Atât. Străzile laterale, aleile dintre blocuri, dar și majoritatea trotuoarelor au rămas impracticabile, cu enorme mormane de zăpădă înghețată. Curând, acești nămeți s-au înnegrit de mizerie, de praf, arătându-ne negru pe alb cât de poluat este orașul și ce aer respirăm zi de zi, fără să ne dăm seama. Grămezile de zăpadă murdară au dat peste cap, bineînțeles, traficul într-un oraș care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2808_a_4133]
-
olar își luă banii de pe ultima comandă de amfore. Perigeu era la capătul puterilor. Ar fi vrut să iasă pe străzi. Să închine și el de bucurie alături de oamenii aceia. Dar o sfârșeală cumplită-l țintui pe marginea unui butoi înnegrit de vreme. Sub apăsarea trupului său, lemnul cedă, sfărâmânduse. Perigen zâmbi amar. Era unul dintre primele butoaie, cu vin de Chios, din care-i plăcuse mai mult. Spera ca alături de Geea să poată gusta din nou. Îi era foame. O
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
paginile mult mai amănunțite, mai stăruitoare în care nu se trec în revistă întâmplări, ci se descrie ambianța lor, cu precădere când au loc pe teatrul de luptă. „Te ții bine de pușcă, de cuțitul al cărui metal oxidat, pătat, înnegrit de gaze, abia de mai lucește la izbucnirea de gheață a rachetelor luminoase, în aerul împuțit de caii putreziți, de putrefacția oamenilor căzuți și apoi, de partea acelora care stau încă aproape drepți în noroi, putoarea urinei, a rahatului și
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
iar Sarmizegetusa este de fapt Suceava[20]. Dacia e Moldova medievală, cu voievozi sau cu regi shakespearieni, iar combinația aceasta insolită nu distonează deloc. Alteori, întâmplările se petrec sub bolți de biserici, între făclii de ceară și pe lângă solemne și înnegrite de fum catapetesme, cu dangăt de clopote și preoți solemni apuseni (ca în „Strigoii” ori „Veneția”)[21] sau în peșteri de sihaștri („zăhastri”), cu iz bizantino-oriental (ca în „Povestea magului călător în stele”)[22]. Apare iubirea galantă a Evului Mediu
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
în urma exploziei unei mașini, băiețelul din Mureș ne învață cum să fim, din nou, oameni. Donatori din toată lumea și-au unit forțele și, împreună cu Asociația „Salvează o inimă”, i-au dat lui Alex șansa unui viitor mai bun decât cel înnegrit de arsurile suferite. Ajuns la Spitalul Acibadem din Turcia, copilul a trecut printr-o operație de 11 ore și a ieșit, și de această dată, învingător. Drumul spre recuperare e lung, după cum aflăm din interviul realizat de Gabriel Tudor cu
Interviu cu dr. Mehmet Mutaf, despre cazul lui Alexandru Botorea [Corola-blog/BlogPost/93749_a_95041]
-
le poarte În dar un loc ceresc. Dar liniștea deodată Se-ncruntă și vibrează Iar ochii triști din beznă Se văd cum lăcrimează. Dar plânsul se-ntețește Și hohotul din glas Îi tulbură adâncul Și mersul fără pas. Seninul se-nnegrește Și curge peste mare, Iar valurile-n spume Se-nalță către zare. O forfotă nebună Se rupe din lăuntru Și din adânc de mare Cutremură pământul. Începe-o vijelie Ce-aruncă-n depărtare Stropi plumburii de lacrimi Ieșiți din miez de mare
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
Ce-aruncă-n depărtare Stropi plumburii de lacrimi Ieșiți din miez de mare. Plânge în hohot cerul, Iar țărmul se desprinde Să curgă peste morții Ce își doresc morminte. E jale pretutindeni Și soarele pălește Căci lacrima din mare Lumina i-o-nnegrește. Bulbuci e marea-ntreagă Căci fierbe din străfunduri Pe rugi fierbinți și grele Din morții treji de gânduri. Căci din coșmaruri negre Căzuți fără de vină Ar vrea cu toții astăzi Un loc mai la lumină. Și bocetul din glasuri Azi a
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
Poezie > Imagini > OCTOMBRIE-ȘI CADE PLOAIA... Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Octombrie mânjit-a ceru-n gri, Iar norii grei stau tot mereu să cadă, Chipuri umane prind a se-nnegri, Orașul are-n gri a lui arcadă... Octombrie-și cade ploaia... gri în stradă ! Aer îngreunat de-atâta gri. Topirea plumbului apasă greu pe noi, Privirea noastră-ncepe-a adumbri De-atâta gri de plumb, griul de ploi... Octombrie-și
OCTOMBRIE-ŞI CADE PLOAIA... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382305_a_383634]
-
oameni zdrobiți și călcați”; Era icoana morții ce se prezenta privirei îngrozite”; ” O compătimire profundă se manifestă când fu pusă între morți o fată frumoasă nici de șaisprezece ani. Copila avea ciorapi albaștri de mătase și pantofi eleganți; hainele erau înnegrite și pe jumătate arse, dar fața [îi] era încă frumoasă, deși groaza morției [î]și imprimase urmele sale într-însa. Convoiul funebru nu mai avea capăt”, etc. Din telegrame de presă, ziaristul de la ” Timpul” realizează o descriere impresionantă, plină de
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
inel de briliant pe degetul jumătate ars, aici o damă îmbrăcată simplu. O compătimire profundă se manifestă când fu pusă între morți o fată frumoasă nici de șaisprezece ani. Copila avea ciorapi albaștri de mătase și pantofi eleganți; hainele erau înnegrite și pe jumătate arse, dar fața [îi] era încă frumoasă, deși groaza morției [î]și imprimase urmele sale într-însa. Convoiul funebru nu mai avea capăt. Iarăși și iarăși se iveau figurile funingioase ale purtătorilor și porțile curței poliției se
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
creatori, cînd de fapt toți sunt simple fantoșe, biete măști fluturînd în bătaia concursului de împrejurări. Societatea? Un mare animal care își convertește impulsurile sociale în expresii literare - așa arată organismul comunitar în concepția lui Bourdieu. Dar să nu-l înnegrim pe Bourdieu mai mult decît merită: sociologul e bine pregătit și are putere de persuasiune, chiar și atunci cînd, cu grijă contabilicească, întocmește grafice în care prezintă veniturile editurilor franceze, amintind izbitor de tabelele cu cifre manufacturiere din Capitalul. Și
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
mai cunoscut de mult/ dragostea adevărată/ dragostea care face frescele vechilor biserici/ să transpire mirt/ (...) azi m-am simțit prima oară bătrân/ cu creierul vlăguit și uscat/ cochilie albicioasă de melc/ tocurile ascuțite pe care se leagănă trecătoarele/ mi-au înnegrit pielea ca șocurile electrice// am ieșit apoi pe balcon am fumat mult sub prelata înserării/ aș fi vrut să plâng ori să sar în gol ca/ un personaj din hamsun/ care nu mai reușea dracului să se înece/ în săculețul
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
Amintesc, în acest sens, vânătoarea de oameni din convoaiele mânate spre lagărele transnistrene ale morții, povestită de domnul Guță: "La un moment dat, îi surprinsesem pe doi dintre ei cu privirile ațintite asupra mea. Unul rânjea cu dinții lui știrbi, înnegriți de tutun. Altul râdea cu dinți de-mprumut, din tinichea ruginită și, pe alocuri, spartă. Sila mi se transformase în groază. Fruntea mi se umpluse cu stropi înghețați de sudoare. Dacă le plăcuse bluzonul meu? Așa murdar și terfelit cum
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
pe care s-a insistat în aproape toate comentariile. Imaginile dure, halucinante, ușor terifiante, destructurarea, apelul la o mitologie a locului nu se leagă de crochiurile subțiri ale simboliștilor, ci de pânza grea, păstoasă a expresioniștilor. Imaginea turmelor de porci înnegriți în noroiul bălților răscolește fantezia poetului, legând-o de viziunea începutului de lume, de haos: „Trec porcii, cei cu suflet de baltă, spre noroi,/ trec porci urâți, să doarmă stupid într-o băltoacă -/ ca haosul pe lume din nou să
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
văzută de sus - din Donauturm, din roata mare a parcului de distracții, de la ferestre de palate, de pe colinele din preajma urbei, din turle de biserici și de domuri. Dantelăria așezămintelor gotice, proiectată pe cer în zvâcnet ascuțit de turle. Piatra lăcașurilor, înnegrită de ani. Palate. Sobrietate imperială. Eleganță austeră. Muzici: în saloane cu candelabre din cristaluri zornăitoare, ori în biserici, ori pe străzi. În piața de vechituri, delicatele melodii ale harpistei stafidite, cu mâini schimonosite de artrită. Tropotele cailor de la caleștile care
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
de tip led, care sunt preferate pentru economia de energie electrică, este dăunătoare unora din picturile aflate în muzee. Ea degradează anumiți pigmenți, cum ar fi, de pildă, pigmentul galben folosit de Van Gogh în picturile lui cu floarea-soarelui. Ledul înnegrește pigmenții pe bază de crom. Și unele tablouri de Cézanne și Gauguin ar fi în pericol. Se știe mai demult că nuanțele de negru din pictura franceză a secolului XVIII nu erau, așa zicând, originale, ci rezultatul unui proces asemănător
Ledurile și pigmenții () [Corola-journal/Journalistic/3932_a_5257]
-
săptămână. Aveam nevoie să știu în ce împrejurări murise Michael. Cum anume? Prin cap îmi umblau o sumedenie de întrebări. Mi-ar putea da oare cineva un răspuns? Mă uitam la foaia albă, neliniată. În fața ochilor mi-au apărut fețe înnegrite de ger. Am auzit cum a trosnit glezna lui Michael când s-a rupt osul. Am pus din nou stiloul jos. M-am întins pe pat și am privit în tavan. Într-un colț, acolo unde doar Michael putea ajunge
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
al motorului, apoi Ileana căzând moale, parcă cu încetinitorul, în timp ce bluza albă i s-a făcut întâi roz, apoi roșie. Apoi urletele de spaimă, al meu, ale noastre. Apoi ceva ca o lumină mare și albă, care a acoperit totul, înnegrind deodată cerul albastru, și care mi-a oprit și mintea, și inima. Când mi-am revenit, eram pe patul de paie de pe prispa largă a bunicilor. — Ileana, am reușit eu să bâigui, iar tanti Felicia, sora satului pe care o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
amintindu-și de asta în stradă auzi un țipăt jalnic, ca un schelălăit de câine. Ceva negru i se puse în fața ochilor. Căzu peste-o masă. Masa peste el. Totul se-nvălmăși, se întunecă, apoi se limpezi și se legănă înnegrindu-se din nou. Urechile-i vâjâiau. Un compresor gonea în el și-un fierăstrău electric îi despica țeasta. Cu fața-n jos, zdrelit până la sânge, buimăcit, se simți apucat de mâini și de picioare, ca un buștean, și aruncat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i strângă lângă inima ei... Cârciuma arăta ca-n urma unui cutremur, măturată de-un uragan. Invalidul, căzut pe podea, părea că doarme în propria sa baltă de sânge. Pe tejghea, în locul maldărului obișnuit de ziare, o singură revistă veche, înnegrită de vreme, aproape scrumuită, cu o ilustrație mare, înfățișând un domn elegant, lungit pe-un pachet, cu o pălărie de pai de orez lângă el, îngropată-n următorul text: Era frica încarnată. Ședea pe scaunul său cu fața crispată. Broboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]