381 matches
-
clar s-o facă cât mai bine. Unde mă aflam eu însumi la vremea aceea? Cu propria mea lucrare? Acasă, în modesta noastră locuință, Pavel se afla pe insula Malta, încă neterminat. Naufragiații care se agățau de stânci mai trebuiau înnegriți un pic. Așadar, mă apropiam de Apocalipsă. Și Strittmatter continuă: Ce au gândit soldații incendiatori din Berlin când au ars pe terenul lor de instrucție, arta modernă: Käte Kollwitz, Emil Nolde, Paul Klee, Marc Chagall, Max Beckmann, Oskar Kokoschka, Pablo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
solicitant primește din partea membrilor comisiei din sala în care se desfășoară examenul următoarele: un chestionar cu subiectele de examinare, un formular de înscriere a răspunsurilor și o ciornă. (2) Formularul de înscriere a răspunsurilor conține un colț cu spatele înnegrit, pe care fiecare candidat își scrie datele personale. (3) Chestionarul cu subiectele de examinare conține 25 de întrebări, fiecare întrebare având alocat 1 punct. Articolul 12 Durata examenului de autorizare este de o oră pentru un tip de autorizare. Articolul
REGULAMENT din 10 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270152]
-
punct. Articolul 12 Durata examenului de autorizare este de o oră pentru un tip de autorizare. Articolul 13 După încheierea probei scrise, solicitanții predau membrilor comisiei din sală toate materialele primite; aceștia verifică corectitudinea datelor înscrise în colțul cu spatele înnegrit, după care pliază și capsează colțul pentru secretizarea lucrării. Articolul 14 (1) Orice încercare de fraudă dovedită în timpul desfășurării probei scrise de examen se sancționează cu eliminarea solicitantului respectiv din examen, fără dreptul recuperării tarifului achitat la înscriere și
REGULAMENT din 10 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270152]
-
Doar în ținutul unguresc, până jos la Mureș, albul nesfârșit se întrerupea din loc în loc. În aproape toate satele se ițeau din zăpadă rămășițe de grinzi negre, carbonizate, plopi calcinați își înălțau în văzduh crengile pârjolite ca niște uriașe mături înnegrite, - ziduri fără acoperiș, cu laturile maculate de foc se încrucișau pe la colțuri de ulițe năruite, alături de pereții conacelor, castelelor părăsite, pustii, într-o tăcere fără viață. Zăpada voia parcă să cuprindă tot, a suflat peste parc, acoperindu-l, s-a
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
străzile, acum, după ninsoare, în marile orașe și în București, o capitală europeană doar cu numele. E un chin să te deplasezi dintr-un loc în altul, în mașină sau pe jos: trotuare și carosabil impracticabile sub mormanele de zăpadă înnegrită, pe care nimeni nu se sinchisește să le curățe. Aspect dezolant - Bucureștiul ne duce cu gândul nu la o metropolă civilizată, ci la o așezare dintr-o sublume, respingă toare prin murdărie, delăsare, sluțenie. Și care e cauza principală a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
versurile, ale lui sau ale altora, pe care, în tabăra de la Budila, adolescentul le declamă în momentele de singurătate. Pe de altă parte, planșele ca atare par să ascundă și ele o simptomatologie stilistică proprie. Majoritatea sunt, coloristic, întunecate. Zonele înnegrite predomină asupra celor unde contururile sunt lăsate libere. Există și ierarhii. Visele lui Victor sunt, între toate, cele mai sumbre. Ce se întâmplă acolo e atât de înfricoșător încât abia poate fi perceput cu ochiul. În funcție de gradul de realitate al
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
receptorul telefonului, rosti: - Bună ziua, tovarășe Strum. În acele secunde, se contopiră, într-o învălmășeală de gînduri, de frînturi ale unor gînduri, de frînturi ale unor sentimente, triumful, slăbiciunea, groaza că la mijloc ar putea fi vreo mistificare huliganică, paginile mărunt înnegrite ale unui manuscris, o pagină a chestionarului de cadre, clădirea din piața Lubianskaia... Deodată, i se contură un sentiment pătrunzător de limpede al împlinirii destinului și, odată cu el, se amestecă tristețea pierderii a ceva ciudat de drag, emoționant și bun
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
este înmormântat Tycho Brache, astronomul căruia i-a plesnit vezica la un prânz cu împăratul Rudolf... Noaptea, în cornișele fațadei Catedralei luminate de reflectoare se agită cu fâlfâielile lor argintii porumbeii Pieței. Cele șapte măciulii înalte de pe turnurile de calcar înnegrit ard pe cer ca niște stele fatidice. Alături se află clădirea în care tatăl lui Kafka își exercita negoțul său de textile... Și ideea mea, năstrușnică, de a întreba dacă există, notat la muzeul literaturii cehe, vreunul din itinerariile zilnice
Masca de aur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5771_a_7096]
-
treceau se uitau în direcția ei, ea nu știa însă cum să-i facă atenți. În sfârșit, o bătrână trecu prin dreptul ei - arăta foarte bolnavă, avea ochelari, mergea în baston, și, oprindu- se lângă Zinaida, îi dădu o copeică înnegrită. - Pentru Maica Domnului, zise total nepotrivit Zinaida, iar bătrâna îi răspunse cu o vorbă bine plasată: - Dumnezeu cu tine! Zinaida se bucură, se apucă să examineze copeica, era una obișnuită, primită totuși în dar. „Mama n-a vorbit în zadar
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
altă parte, pentru că mereu îi așteptăm pe alții să ne-o ia înainte pentru a ne fi și nouă, posteriori, bine. Dar! Dar, tot paradoxal, când aceștia se implică și începe să le fie bine, apare invidia, acel mausoleu afectiv înnegrit sau acea „rădăcină psihologică a comunismului" ( G. Liiceanu) unde „oamenii sunt înclinați mai degrabă să invidieze decât să admire". Astfel, moartea este cel de-al doilea nostru nume. Din acest punct de vedere, „moartea este psihanalizabilă per se. Datoria ei
EXCLUSIV. Semnalele care arată că o persoană va omorî oameni sau se va sinucide. Ce se întâmplă în prezent în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33592_a_34917]
-
unul în care voința însăși e anulată, iar individul adoptă o postură, așa zicând, minerală: „forfota portavioanelor/ pe încălțările mele de lucru/ muștele se pregătesc de decolare// oamenii vin se așază lângă mine/ lasă în urma lor mucuri de țigară/ hârtii înnegrite de cifre/ cu zerouri mari școlărești/ sume în dolari macheta marelui oraș/ o bucată de plastic tocit/ de atâtea mângâieri și atingeri// n-am niciun chef să mă ridic de aici/ mă uit în continuare la muște/ ca la un
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
vin neurochirugul e un genist zic unii un ceasornicar spun alții o moașă gîndesc eu... cleștele de fier aduce limba înapoi în gură acul înfipt în piept întoarce inima pe un furtun intră oxigen pe un dren se scurge sîngele înnegrit viața circulă prin fire subțiri din plastic vîrîte obscen în venele gîtului dintre furtune și tuburi transparente e rîndul meu să o aștept să se nască în acest salon ca un trup mai mare cu uterul rece de faianță albă
Vîntureasa de plastic by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/10718_a_12043]
-
mormanele de rucsacuri, printre păturile rulate cu sforile groase și curelele petrecute peste marginile de sus ale rucsacelor. Privește plictisit Pit lîngă Gioni șinele, traversele, macazele de cale ferată; alături de ei Mandragora trage de o oală, trage de un ceaun înnegrit pe care l-a legat, ia te uită ce interesant l-a legat de asta, cum draci îi zice?, breteaua de la buzunarul rucsacului: un buzunar, cel din stînga, în care se vede capătul unei lanterne lungi, cu baterii rotunde, trei
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
rătăcit buimacă Fără vreun rost sau țel! Grădina e pustie! Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva, Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi, Iar ciutura e ruptă! Gem rozele uscate De toamnă și de ger. Pe banca înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă? Undea-ai pierit, cărare Spre zori de primăveri? Voi rătăci de-acuma Pe drumuri pustiite; Prin nopți de neodihnă
MĂ-NTREB de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384864_a_386193]
-
MONDIALĂ A POEZIEI Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului TESTAMENT FĂRĂ REGRETE (Eminescu către unii urmași din ziua de azi) Știu, vă este foarte greu să scrieți versul lapidar... Pagini înnegriți de-a surda, cum e proză din ziar: Fără cap și fără coadă..., cin' le poate memora? Doar o strofă să rețină, va fi-n stare careva!... *Eu am timp..., căci veșnicia nu e dată orișicui, Dar citesc în altă
21 MARTIE ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384678_a_386007]
-
Ne-ntoarcem fiii ei, pierduti prin ere, Ca florile și fluturii sprințari. Și-n țărmuri arcuite de dogoare, Prin dune aurite și pustii, În locul unde pasul e lentoare Și niciodată n-ai dori să fii Stă mândră în splendoarea-i înnegrită, Altar de prosternare și mister, O piatră din tărie prăvălită, Ce leagă pe vecii pământ și cer. Și poate că-n eternă nemișcare Magnetul care-l poartă va chema Un alt asteroid pierdut în zare, Iar floarea ca o sferă
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
rătăcit buimacă Fără vreun rost sau țel! Grădina e pustie! Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva, Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi, Iar ciutura e ruptă! Gem rozele uscate De toamnă și de ger. Pe banca înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă? Undea-ai pierit, cărare Spre zori de primăveri? Voi rătăci de-acuma Pe drumuri pustiite; Prin nopți de neodihnă
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ziuă? Am rătăcit buimacăFără vreun rost sau țel!Grădina e pustie!Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva,Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi,Iar ciutura e ruptă!Gem rozele uscateDe toamnă și de ger.Pe banca înnegrită,Sub teiul încă verde,Cad stropi de ploaie tristă,...Durere și infern.Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă?Undea-ai pierit, cărareSpre zori de primăveri? Voi rătăci de-acumaPe drumuri pustiite;Prin nopți de neodihnă,Spre mâine
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Elbei. Ajunsesem, ca de obicei, înaintea prietenei mele la locul de întâlnire. De aici se deschide o largă priveliște asupra fluviului. La poalele terasei se află debarcaderul Flotei albe, al navelor fluviale, cu alte cuvinte. În stânga, se ridică sinistre ruinele înnegrite ale bisericii Frauenkirche, amintind de bombardamentul din februarie ’45, iar în depărtare se înalță clădirea gărzii vechii Dresde, cu frontonul central în forma unui templu ionian, monumentul preferat al Olimpiei. Vântul din ziua precedentă adusese cu sine ploaie, așa că n-
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
fi fost un ceas cu cuc. Apoi, coridorul, tencuiala căzută cu paneul dezgolit, ușa capitonată cu mușama și cu urme de praf în adânciturile făcute de cuie. Apoi, aerul închis al camerei, lampa cu gaz și, deasupra ei, pe tavanul înnegrit, o pată vie de lumină, de parcă o rază de soare se strecoară printr-o lentilă măritoare. Și plapuma din petice multicolore, umedă și grea, că părea umplută cu nisip; și un sân de femeie lăsat obosit într-o parte, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Mizericordiei și a Casei Milosteniei, nebăgînd În seamă privirile și murmurele ce șuierau dinspre portalurile Întunecate, mirosind a balegă și a cărbune. Am ajuns la colțul cu strada Fernandina. De aici, strada Joaquín Costa apărea ca o breșă de stupuri Înnegrite afundîndu-se În negurile Ravalului. Feciorul mai mare al proprietarei pensiunii ne aștepta În stradă. — Ați chemat poliția? Întrebă tata. — Încă nu, răspunse băiatul. Am dat fuga pe scări În sus. Pensiunea se afla la etajul al doilea, iar scara era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
argintii, Îi contempla așezată pe o bancă, cu o carte Întredeschisă În mînă și cu un zîmbet rătăcit. Potrivit adresei, Nuria Monfort locuia Într-o clădire din capătul pieței. Data de construcție putea fi Încă citită pe arcul de piatră Înnegrită ce Încorona portalul: 1801. Antreul abia lăsa să se Întrezărească o Încăpere de umbre, de unde urca o scară răsucită Într-un soi de spirală. Am consultat mulțimea de cutii poștale din metal. Numele chiriașilor se puteau citi pe niște cartonașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ai fi putut spune că era atrăgătoare. Nu am ezitat mai mult de o clipă, dar fu destul ca să se mânieze: — Ei? La ce te holbezi? se rățoi ea, gura lărgindu-i-se într-o grimasă care îi dezvăluia dinții înnegriți și marginea a ceva mai întunecat și mai putred. Și ce oră de vizită e asta? Ce anume doriți? Îmi cer scuze că vă deranjez, i-am zis, concentrându-mă asupra părții din fața ei care nu era marcată de boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
geamgiu trebuie să fi părut o licență pentru a tipări bani și erau o grămadă de oameni afară, la privit, care demonstrau asta. În capătul nordic al Fasenenstrasse, sinagoga din apropiere de linia de S-Bahn fumega încă mocnit, o ruină înnegrită, dezmembrată, de bârne și ziduri arse până la temelie. Nu sunt clarvăzător, dar pot să spun că fiecare om cinstit care a văzut-o se gândea la același lucru ca și mine: câte alte clădiri aveau să mai sfârșească în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
când le apuci mai bine de colțuri le strângi centrul cu două degete sau cu două palme le scapi le lași să se răsfire sub pașii tăi le asculți scârțâitul tocul îl răsucești umpli asfaltul de praf de sticlă argint înnegrit și taberi pe propria-ți imagine dintr-un ciob cel mai mic mai colorat de răsăritul sau apusul soarelui în piață nimeni la fântâna arteziană nimeni nimeni în jurul tău și totuși de unde atâta tăcere Doamne se adună hârtiile de lângă zidurile
SCULPTURĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363317_a_364646]