167 matches
-
volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Spațiul în care se petrece acțiunea din „William Wilson” este semi-autobiografic și se referă la șederea lui Poe în Anglia pe când era băiat. „Satul înnegurat din Englitera” descris în povestire este Stoke Newington, acum o suburbie din nordul Londrei. Școala este inspirată de Manor House School din Stoke Newington, unde a învățat Poe între anii 1817 și 1820. Directorul de atunci al lui Poe, reverendul
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
apoi în gura unui nou a microorganismelor s-a ridicat în care lucrasem și ale cărei reclame pacient care a avut încredere în cazul multora de la perioada le-am văzut până și pe băncile din tine, părea de neconceput atât înnegurată de dinainte de Pasteur București. În contrast, împricinuită ortodontului obișnuit cât ș i la cea avansată de astăzi. Și cum era compania noastră care abia se pacienților. Aceștia neglijau faptul ortodontul era nu numai un om de înfiripa material. Din fericire
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
mai apoi ale turcilor musulmani. La momentul cuceririi capitalei, imperiul nu mai era decât o umbră a mărețului stat care fusese cândva, fiind limitat la împrejurimile acesteia. Din chiar primul ceas al căderii așezării, zorii noi epoci au apărut extrem de înnegurați pentru creștini: acela căruia istoria ortodoxă i-a pus - poate pe nedrept - în gură vorbele "mai bine turbanul sultanului decât mitra Papei" a fost ucis, împreună cu cei doi băieți ai săi, asta după ce totuși sultanul le promisese libertatea și grația
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
Hara, Seniorul Asami și Seniorul Katsutoshi. Dacă așa e, pot să mă alătur și eu. — Ba nu, mă duc să vă anunț. — Nuva fi necesar. Genba se îmbulzi cu forța. Menju îl privi cum se îndepărta. O expresie nefericită îi înnegură chipul. Provocarea pe care o aruncase cu un moment în urmă, riscându-și propria reputație, nu era doar de dragul regulamentelor militare. De câtva timp, încerca în secret să-l facă pe Genba să reflecteze la atitudinea lui. Atitudinea demonstrată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Analectele”, Ieyasu își răsuci taburetul în loc. Cei doi țărani raportară că, în aceeași dimineață, câteva unități din armata lui Hideyoshi plecaseră din Inuyama și se îndreptau spre Mikawa. — Bravo vouă, îi felicită Ieyasu. Veți fi răsplătiți! Fruntea lui Ieyasu se înnegură. Dacă era atacat Castelul Okazaki, nu se putea face nimic. Nici chiar el nu crezuse că inamicul ar fi părăsit Muntele Komaki pentru a ataca provincia lui natală, Mikawa. — Chemați-i imediat pe Sakai, Honda și Ishikawara, ordonă el calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se adună tot felul de lume ca să bea și să se amuze. Un loc, evident, detestabil. - Asta e, i-am zis lui Luca, dacă zici tu că merită... Dar nu eram prea convins. Luca mi-a citit gândurile. - Nu te înnegura, moșule, a zis. Te-am dezamăgit eu vreodată? - Nu, am recunoscut eu. - Ei, vezi? Hai, să căutăm un maxi-taxi, ceva. Sau e cineva cu vreo mașină pe-aici? Întâmplător era - un doctor care chiar mergea în Vamă, cine știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
luni pentru a păși mai departe spre capătul anului școlar. Într-una din zile, când veni acasă, prima grijă când deschise ușa, ca de fiecare dată, fu să-și caute cu ochii băiatul. Nu se afla în încăpere. Bătrâna era înnegurată. Simona nu putea desluși, printre cuvintele plânse, ce se întâmplase de fapt. Bătrâna era atât de afectată, încât nu reușea să formuleze o singură propoziție. Simona își imagină că aceasta probabil adormise și băiețelul, coborând din pat, s-a împiedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Hoții știu mai bine când casa e bună de jefuit. Deschise yala cu grijă. Când o văzu pe Doina, se liniști, dar avu în același timp un șoc. Reuși să articuleze totuși: Sărut mâna! Doina nu-i răspunse. Supărarea ei înnegurase întreaga casă. Teo nu insistă. Găsi că e mai cuminte să aștepte verdictul, privitor la cele ce vor urma, de la aceea care avea toate drepturile să pronunțe sentința. După ce se asigură că fata se culcase, Doina reveni în sufragerie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și de-acu zece toamne! - Ține-l deoparte, bine răcit. Am, prin străinătăți, prieteni care știu cum se bea un vin bun. Promisiunea căpitanului păru a-l face fericit pe Angheluță. Dar, când Îl văzu ridicându-se de la masă, se Înnegură din nou. Nu acceptă nici o plată, dar Oană Îi lăsă pe tejghea doi galbeni, mai mult decât făcea masa. Încălecă, dădu pinteni spre Suceava, dar brusc coti prin codrul de brad, pe un drum mai scurt, cunoscut doar de vânătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îi strigă celălalt. Se pare că măcar domnia ta izbutești să ieși, noaptea... Dante se Întoarse dintr-o dată și făcu câțiva pași spre bărbatul acela. Sângele Începuse să Îi zvâcnească În tâmple cu vuietul unei cascade. Vederea Îi era și ea Înnegurată de oboseală și de starea de rău. Virtuțile Îi cedau, Își dădea seama de asta cu detașarea unui observator străin, În timp ce Își Întindea mâinile spre interlocutor, care se grăbi să coboare spre corpul de gardă. - Doar nu ești gelos pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Sperăm însă că cu ajutoriul onoratului public român mijloacele noastre se vor putea înmulți și noi vom putea aranja o serbare cel puțin modestă, seriozitatea și însuflețirea generală o vor face grandioasă. Nenorocirea care a lovit fondul serbării nu poate înnegura scopul care serbarea l-a avut; fatalitatea nu poate să triumfeze preste o idee! Sîntem de ferma convingere cumcă publicul român nici până azi nu au pierdut din zelul său nobil față cu cauzele mărețe! Apelăm dară la naționalismul tuturor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
unul din primele semne că Comisarul nu-l lăsase atât de apărat pe cât credea el, ci la mâna onoarei unor oameni pe care el nu-i tratase întotdeauna cum trebuie. Asta l-a făcut să se îngrijoreze și să se înnegureze din ce în ce mai tare. „A venit Arthur?“ m-a întrebat supărat. „Mâine are tren foarte devreme.“ În timp ce demola acea cameră pe vremuri minunată în care bătrânul se lăfăise în lux feminin, reflecta la fiul său, cu ochii rotunzi ca ai unei păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
hă, hă, hă! Și mi-a spus să ies afară. Clem povestea asta cu una din convulsiile lui de jenă și timiditate, înlăturată apoi de alt hohot de râs. Hă, hă, hă! Apoi se înroșea de încântare. Apoi iar se înnegura, căci își aducea aminte de propriile necazuri, căci nu fusese dăruit de mama natură. Am încercat să-i spun că n-are dreptate și că nu era cazul să încerce să se revanșeze în nici un fel. Era în toată puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de parcă aș fi făcut pe mine; nu se întâmplase asta, ci era ceva legat de venele mele. Dar m-am simțit întru totul amețit, în fiece nerv al trupului, când am văzut cu ce ne confruntam, și mi s-a înnegurat privirea. Pasărea părea a fi înrudită direct cu cea care pogora asupra lui Prometeu o dată pe zi. Sperasem că va fi o pasăre mai măruntă, și că, crescând-o de mică, avea să învețe să ne arate un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a mai trecut prin minte ? nici nu băgasem de seamă că bătrânul se întorsese și cine știe de când se tot uita la mine. Uite, ia mănâncă tu ceva, că ți s-o fi făcut foame, altfel de ce te-ai fi înnegurat așa ?! Am luat cam în silă bucățica aia de pâine uscată nu-mi era foame. Mi se făcuse frică. Am mestecat-o și am tot mestecat-o, dar parcă mi se pusese un nod în gât de frică și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în care Brandy aruncă în aer deasupra capului meu un pumn de nimic scăpărător și-n jurul meu biroul logopedei se acoperă cu aur. Brandy zice: — Ăsta-i voal de bumbac. Mai aruncă un pumn de ceață, și lumea se înnegurează în spatele auriului și verdelui. — Crep georgette, zice Brandy. Aruncă un pumn de scântei, și lumea, Brandy șezând în fața mea cu coșul ei de nuiele desfăcut în poale. Amândouă singure, încuiate în biroul logopedei. Posterul cu o pisicuță de pe peretele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fiecăruia dintre noi este unică și extrem de scurtă în comparație cu veșnicia. Dacă o transformăm într-un calvar, săvârșim o uriașă greșeală. Pentru a-și păstra liniștea și sănătatea sufletească, omul trebuie să se bucure de ceea ce are și să nu își înnegureze sufletul pentru că nu are cât au alții. Niciodată oamenii nu vor putea fi la fel de înstăriți pentru că fiecare este o entitate unică, pentru că s-au născut într-o altă zodie și fiecare își are steaua lui călăuzitoare, ursita lui. În plus
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
această veste m-a încântat. Urma să vorbim. După câteva zile îmi spune, puțin iritat, că la magazin venise miliția și casieriței i se confiscase agenda de telefoane, iar în agendă se afla și numărul lui de telefon. Nimic nu înnegura acțiunea, dar din prudență, când vom discuta la telefon, îmi spusese el, va trebui să vorbim codificat. Dar nu stabilisem în nici un fel cum vom proceda. Am decis să-i telefonez de la sora mea, care și ea dorea să cumpere
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
inexistent. A lucra după asemănare, adică în liberă colaborare a voinței cu harul supranatural înseamnă a lucra „după fire”. Adam a lucrat însă „împotriva firii”: păcatul și moartea. Păcatul a întunecat și chipul lui Dumnezeu din om, adică spiritul. Spiritul înnegurat de păcat nu mai posedă cunoașterea adevărului absolut, ci facultatea de a-l ghici, de a-l descifra, fragmentar, din enigmele lucrurilor acestei lumi. Fragmentar întrezărim binele; fragmentar frumusețea. Adică lucrăm după chipul lui Dumnezeu înnegurat în ființa noastră spirituală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
om, adică spiritul. Spiritul înnegurat de păcat nu mai posedă cunoașterea adevărului absolut, ci facultatea de a-l ghici, de a-l descifra, fragmentar, din enigmele lucrurilor acestei lumi. Fragmentar întrezărim binele; fragmentar frumusețea. Adică lucrăm după chipul lui Dumnezeu înnegurat în ființa noastră spirituală Nu se poate zice că, în această stare de păcat. Dumnezeu și-a părăsit făptura. Căci, după Ioan Evanghelistul, Logosul era în lume, dar lumea nu l-a cunoscut. Toate râvnele și toate impulsurile de înălțare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
moldovenii, ci se exprimă scurt, aforistic, prin parabole și simboluri. El este opus Meșterului Manole pentru că nu adaugă pietrelor o ființă omenească, ci scoate din piatră, lemn sau metal ființa pură, luminoasă, geometrică. Deasupra timpului istoric, individual, care poate fi înnegurat tragic, în spiritualitatea românească lumina e viață, e o modalitate de integrare în univers. Spiritualitatea acestui popor e solară, deschisă bucuriei, misterului, realităților exterioare, dar mai ales realităților interioare. Nevoia de lumină e o permanență în cultura românească, justificându-ne
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
era încins cu o cureacu cataramă albă. 2. Transformă substantivele următoare, după model: abur - aburi - aburii premiant premiant premianții băiat băieți băieții învățător învățători învățătorii 3. Grupează verbele în funcție de imaginea ce poate fi sugerată de conținutul lor: risipește, vâjâie, se înnegurează, ciripesc, accelerează, scânteiază, se topesc, răpăie, s-au ivit, bolborosesc, înconjoară, s au îngălbenit, șoșoteau, se strecoară, poleiesc, hohotesc. Imagini vizuale, Imagini auditive, Imagini de mișcare Se innegurează, vâjâie, risipește 4. Transformă propozițiile următoare în titluri fără predicat: Elevii traversează
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
tinerețe, pe când “se credea pelican”, cel mai scurt poem din literatura română: “Un om din Tecuci avea un motor Dar nu i-a folosit la nimic”. Tecuciul, orașul copilăriei și adolescenței mele, a avut o atmosferă aureolată de mister dar înnegurată de urmările războiului și ale instalării regimului așa-zis „de democrație populară”. Pot spune acest lucru în ciuda faptului că acest oraș a fost luat în batjocură pentru banalitatea lui de poetul Mihai Ursachi sau de scriitorul și ziaristul Stelian Tănase
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Nu bănuiam că-i măcinat de cancer încă de pe atunci oricum, se străduia să nu arate și să nu se comporte altfel decât îl știam. Acum, în biserica în care a trecut, fie odihnindu-se în raclă, fie ca martori înnegurați din întristata adunare, jumătate din istoria culturii române, lume puțină. Scriitorii n-au catadicsit să vină. Cei de la Teatrul unde Cusin a fost ani buni secretar literar, așijderea. S-a împărțit doar un sfert din snopul de lumânări cu batiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
grădina părăginită. Munca fizică și expunerea zile de-a rândul la soare i-au redat puțin câte puțin starea de bine a organismului, o mai mare mobilitate în mișcări și l-au distras de la gândurile și trăirile ce i-au înnegurat sufletul în ultima vreme. În clipele de răgaz, în zilele de sărbătoare și în cele cu vreme nefavorabilă citea și își făcea însemnări. Cine știe? Poate vor folosi cândva. De câțiva ani i-a încolțit ideea de a încredința hârtiei
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]