161 matches
-
ondulate succesiuni de vocale ?i consoane al c?ror final reîmprosp? teaz? impresia c? „versul nu s-a Încheiat Inc? ?i nu se va Încheia Inc? niciodat?, c? el I?i mai deap??? firul sonor, pierdut ?i neauzit, Într-o Înnegurat? dep?rtare" (E. Papu). De remarcat ar fi ?i faptul c? vocală „a" se afl? În toate cuvintele acestui vers, la mijloc adev?rât? ax? de simetrie În jurul c?reia poetul Înal?? catedrală să de sunete din care solemnul imn
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i" din ultimul vers deschid perspectiva „dep?rt?rii l?untrice" " ; avem astfel sentimentul c? „versul nu s-a Încheiat Inc?? ?i nu se va Încheia niciodat?, c? el I?i mai deap??? firul sonor, pierdut ?i neauzit, Într-o Înnegurat? dep?rtare" , acolo unde lini?tea cosmic? pare s? ating? ve?nicia. ??tre aceast? sublim? stare de armonie aspir? mereu sufletul chinuit al poetului. Cand nostalgia iubirii ?i cântecul dep?rt?rilor Îi Înl???uie sufletul, el cere de la lumina
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
și cu grecul, Christopher, și cu chelnerițele. Nu avea mare lucru de spus, dar râdea la orice vorbă. La ora aceea criminală dintre patru și cinci, când chiar și cei cu cele mai puține motive de grijă sunt posomorâți și înnegurați, și parcă nu le-ar veni să se scoale din somn. El din contră; vara cel puțin adora să iasă din casă cu cafeaua în față și ediția de dimineață a ziarului sub braț. Ne întorceam la magazie ca să primim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un somn normal. Când m-am dus să îmi beau cafeaua am aranjat cu cei de la local să îi trimită micul dejun. Veghea și grija m-au făcut să mă simt ca un bolovan în dimineața aceea. Vremea a rămas înnegurată, iar funinginea se așternuse ca o pânză compactă pe zăpadă. Asemeni unui interior care ar trebui închis. Era mai degrabă groaznic decât trist, chiar și pentru mine, om de-al locului care nu avea un alt termen de comparație. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
legate de această situație. Cât de mult durează depinde de cât de repede se dizolvă zahărurile sociale. Dar când în cele din urmă se dizolvă, ai un gust diferit în gură, care îți dă vești diferite, ce se înregistrează cu înnegurată uimire și ți se oglindesc în ochi. Și aceste vești diferite sunt acelea că din existența vastă te ridici într-un felul sau altul, dar că în orice clipă te poți întoarce înapoi. În orice clipă; poate chiar în următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ca oglinda. De la un timp, oamenii au prins a se uita acolo, în rotundul acela gol, când intrau și când ieșeau din biserică. Și unii plecau plini de bucurie și chipul lor strălucea ca aurul în lumina amiezii, alții plecau înnegurați, alții lăcrimau și se întorceau înăuntru, alții... fiecare, după cum vedea înăuntrul cercului. Și nu era în toți munții vreun sat cu oameni mai buni decât ai noștri. Și cum oamenii buni trăiesc cât munții, tot așa și oamenii satului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
gură, picioarele înfundându-i-se în nisip, fața șiroindu-i de lacrimi. Și-acele tălpi, în vremi străbune Călcat-au pe engleze dune? Și mielul sfânt, dumnezeiesc Păscut-a pe plai englezesc? Și chipul lui a scânteiat Pe cer englez, înnegurat? Cei patru tineri erau din nou împreună în grădina sălbatică a conacului părăsit. Tom, după cea de-a doua înfrângere, cum o socotea el, o îndemnase pe Hattie să meargă împreună în căutarea lui Pearl și a lui Emma. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
flori imortele și coroane funerare simple; nici cu tovărășia restului caselor, la fel sau poate chiar și mai puchinite, și mai răpănoase; și nici cu vecinătatea adormită, dar apăsătoare, a marilor porți de fier ale arhaicului Cimitir "Eternitatea", neliniștitoare și înnegurate, precum aripile nălucitoare menite să-i petreacă pe cei duși, dincolo de unda Styxului. Numele buticului indezirabil era (ha, ha, ha!) "La Hortensia ". Obișnuiții locului, îl re-botezaseră, însă, infinit mai realiști, " La Mizerabilii "! Aceasta, bineînțeles, fără nicio aluzie la vreun deficit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
umeri pe Mititelu așa, ca un părinte, și-l trăsese din potecă, undeva la fereală de ochii și urechile celorlalți copii. Aceștia, Însă, auziseră răstelile Înăbușite ale Directorului și zăngăitul, În câteva rânduri, al legăturii de chei. Mititelu se Întorsese Înnegurat și cu lacrimi În ochi. Nu voise cu nici un chip să spună celorlalți ce pățise și de ce. Însă Vieru altceva pricepuse din acea ieșire la pădure: că acolo cu adevărat se dăduseră lupte, căci prostănacul de Mititelu, vrând să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
obiectivele propuse - lupta împotriva corupției reconsiderarea sistemului de pensii sau plafonarea impozitelor - au fost cauza schimbării atitudinilor electorale, ci promisiunea unor acțiuni de schimbare, deși echipa care urma să vină nu prezenta o imagine pozitivă, ba chiar avea un trecut înnegurat. Ulterior, incapacitatea de a face pași sesizabili de schimbare, dublată de interesele financiare ale noii guvernări, a făcut ca problema centrală - corupția - să părăsească treptat poziția de centralitate, alte probleme fiind avansate în poziție centrală: lupta de schimbare a președinților
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
le otrăvește fiecare ceas. Își țin cât își țin „inima zăvorâtă”, dar compresiunea lăuntrică îi silește, odată și odată, să-și spună păsul (Cu rușii în Deltă). Astfel, pe „firul necazurilor”, se înnădește treptat „povestea”. Decorul se animă, amplificând ecoul înneguratelor mărturisiri. Alteori, natura e indiferentă, când nu își bate joc, precum marea, cu un „hohot clocotitor”. Cel mai adesea, însă, cadrul e stăpânit de o „tristețe mută”. Prin pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
ca subiect de drama Năpasta a lui I.L. Caragiale, combină datele mitului justițiar cu acțiunea eroului civilizator. Romanul nu este lipsit de farmec, dar declamația și nota melodramatică destramă uneori epicul. În schițele din Taina a șasea (1905) domină fondul înnegurat al vieții de familie asupra căreia s-a abătut păcatul greu (Grăuntele, Afișul) sau în care mezalianța duce la o conviețuire insuportabilă (La jug). Odată cu Lume necăjită (1911), povestirile se concentrează asupra mediului funcționăresc și a periferiei orașului, unde personajele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
în proză beletristică”), senzația de ficțiune stăruie peste tot. Regretul pentru vremurile trecute revine mereu și Galațiul devine un fel de Arcadie pierdută. Alt volum memorialistic, Amintiri din război. 1941-1944 (1998), păstrează același timbru discret, dar aici istorisirea este mai înnegurată. Războiul este văzut ca o nenorocire ce mutilează fizic și psihic, legând în același timp oamenii sub semnul solidarității. Autorul-narator, medic pe frontul rusesc, comentează situația trupelor românești, al căror rol era să întârzie contraofensiva sovietică, și prezintă realitatea pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
Chiar dacă speranțele sunt tot mai palide și mai puține, Chiar dacă sănătatea este șubredă iar neputințele se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă culoarea cerului înnegurat, Chiar dacă doamna cu gând de scorpie îți dă târcoale, luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Străduiți-vă să le alinați suferințele, neputințele și dramele prin care trec. Aduceți în sufletele lor înnegurate, măcar din când în când, o rază de lumină și-o fărâmă de bucurie! Ajutați-i să-și scoată din minte ideea că ei sunt o povară pentru familie și societate! Acordați-le sprijinul moral pentru a-și păstra demnitatea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
cercetărilor de suprafață sau al sondajelor arheologice efectuate de Costache Buraga stau mărturie pe aceste meleaguri a unei civilizații milenare. Acestea erau întregite de piese de etnografie și numismatică. Mă macină un dor Doamne, în jurul meu totul e pustiu, trist, înnegurat și rece. M-a copleșit singurătatea. Am ajuns într-o stare de deznădejde, de nesiguranță și de teamă încât simt nevoia să vorbesc cu cineva, să mă destăinui, să-mi descarc sufletul, să cer un sprijin moral, măcar pentru o
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Corabia de plumb; După ce umblasem, zbuciumat, întreaga zi ca un câine (...)/ Spre mucegăitul meu palat murmurând mă întorceam, (...)/ Drumurile erau încâlcite, cu mlaștini înverzite/ Și multe secole am mers", Poem cerșetor). Eul poetic este dominat de imaginile unei lumi fantasmatice, înnegurate, în care cenușiul pare să fie nuanța dominantă, e o lume a lipsei de perspectivă, de salvare sau, dimpotrivă, o lume atemporală în care visătorul găsește arareori refugiu, cel mai adesea rezumându-se a fi un observator impersonal. Astfel întunericul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aproape pustiu. M-am aflat în fosta Piață a Libertății la exact ora în care se trăsese în urmă cu ani: 15.20. Târâsem după mine o fostă studentă, acum prietenă, care îmi cunoștea metehnele etice. Eram abătută și destul de înnegurată. Un domn însingurat ne privea cu atenție. M-am gândit că ar putea avea legătură cu cei care muriseră împușcați acolo în urmă cu cincisprezece ani. Așa și era: domnul respectiv era (fusese) prieten cu unul dintre cei foarte curajoși
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
cimitirele, uitate și ele prin satele vasluiene, ocupă un spațiu considerabil în aceste pagini. Apoi, veacul a fost frânt de întâmplări și mai tragice pentru nenumărate destine de români, iar rândurile cărții aleargă năvalnic, căci este desfășurată cronica acelei perioade înnegurate, începută la sfârșitul celui De-al Doilea Război și culminată cu instaurarea regimului proletar și urmările sale nocive. Multiple ipostaze apar înaintea noastră, ilustrând vremuri de tristă amintire, precum crâmpeie veridice din viața evreilor din Vaslui și Huși și contribuția
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
mai dificil!) și de a mă simți (după vreme!) nu știu exact cum mă voi comporta. Dacă aș spune că sper să fie bine, aș apărea în ipostază de optimist și, ciudat, optimist nu prea mai pot să fiu. Destul de înnegurat și sceptic, da. Ai să rîzi, dar de cîtva timp mă încearcă un gînd: să mă las de publicistică, chiar de scris (în afară de prelegeri). Asta, pentru vreo doi - trei - patru ani. Ce crezi? Problema, pentru mine, este foarte serioasă. Nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vroia să întrebe pentru ultima oară de cererea sa), dar văru-său, directorul, era acum departe, se urcase în mașina lui, dispăruse parcă pentru totdeauna în noaptea adâncă. Ion privi cerul plumburiu, într-un tardiv gest de a-și limpezi gândurile înnegurate. Văzu luna încercănată cum se ascundea după nori groși. Și, iarăși, îl cuprinse tristețea, pe care și-o spunea rareori: că întâmplările trec pe lângă el fără să-l ajungă, fără să-l ia în seamă. Apoi, cu pași greoi, ocolind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
toți îmbrăcați cu haine de sărbătoare și având chipurile îmbujorate de emoții. Cu sufletul răvășit de aduceri aminte și nemulțumit de actualul său statut de privitor, după ce o viață întreagă a fost actor în astfel de spectacole, Dumitru Dascălu privește înnegurat la ceea ce li se oferă privirilor sale obosite. Atenția îi este atrasă de un grup original, un adevărat alai. În fruntea grupului pășește țanțoș un cățel de talie mică, având blana de culoarea castanelor coapte, cu codița îmbârligată. În urma lui
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nu îl așteaptă nimeni și în care își duce povara anilor și crucea singurătății. Scrisorile și fotografiile primite de la copii și nepoți, aflați peste mări și țări, sunt puținele raze de bucurie care îi luminează, din când în când, sufletul înnegurat. O dragoste cât o viață Așa poate fi definită dragostea lui Dumitru Dascălu pentru Mărioara, adolescenta zveltă și zglobie al cărei chip frumos îi cucerise definitiv inima. Aflat la început de adolescență și de elev normalist, era preocupat, ca și
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
acces neîngrădit la amintirile noastre și suntem convinși că orice instanță morală, căreia ne-am adresa, ne-ar da câștig de cauză. Gânduri îndoliate În anul care s-a scurs de la trecerea în neființă a poetului Mihai Munteanu, gândurile mi înnegurate s-au îndreptat în flux continuu spre Cordăreni, acolo unde, în colțul de rai pământean, amicul meu își trăia singurătatea și își scria cărțile. Mi-e dor, frate Mihai, de taifasurile noastre susținute în înconjurul de verde sănătos al curții
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dobândim noi forțe prin bunătate, adevăr și dreptate. Suntem antrenați Într-o misterioasă metamorfoză a vieții, care devine cu adevărat valoroasă. Simțim că trăim cu adevărat prin participarea la această solidaritate cosmică. Dușmanii ne devin prieteni, spaimele vechi dispar, trecutul Înnegurat este aureolat, viitorul ne face să fremătăm și să ne luăm zborul spre noi orizonturi. Sărbătoarea scoate din noi tot ceea ce este mai bun, pune la treabă scânteia de dumnezeire pe care o purtăm și cu care suntem Înzestrați. Divinul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]