178 matches
-
afișa în multe ocazii cu o coroană din aur masiv, încrustată cu pietre prețioase și cu o pelerină (capă) albă de cavaler al Ordinului de Malta, pretinzându-se că ar fi cavaler ioanit. În anul 1995, Ion Cioabă a fost "înnobilat" cavaler al Ordinului de Malta . Deoarece sediul Ordinului Suveran de Malta a negat acest lucru, "înnobilarea" sa a fost realizată de către o grupare de impostori, care i-au "înnobilat" printre alții și pe actorul Jean Constantin și pe prințul Dimitrie
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]
-
procesul intentat împotriva lordului și contesei Somerset pentru otrăvirea lui Șir Thomas Overbury. 9 iunie-este numit Privy Councillor. Intra în grațiile ducelui de Buckingham 1617 7 martie-Este numit lord păstrător al Marelui Sigiliu. 1618 Ianuarie-Este numit lord cancelar. 12 iulie-Este înnobilat baron de Verulam. Participa la procesul împotriva lui Șir Walter Ralegh, condamnat și executat. 1619 Implicat în procesul împotriva lordului Suffolk. Moare regina Anne. 1620 12 octombrie-publică "Instauratio magna" [IM], cuprinzând ""Praefation"", "Distribuțio operis" [DO], "Novum organum" [NO], "Parasceve ad
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
Ralegh, condamnat și executat. 1619 Implicat în procesul împotriva lordului Suffolk. Moare regina Anne. 1620 12 octombrie-publică "Instauratio magna" [IM], cuprinzând ""Praefation"", "Distribuțio operis" [DO], "Novum organum" [NO], "Parasceve ad historiam naturalem" [PAH] (Londini: Apud Ioannem Billium). 1621 27 ianuarie-Este înnobilat viconte de St. Albans. 3 mai: Este condamnat de Cameră Lorzilor sub învinuirea de a fi luat mită; este demis din funcția de lord cancelar și întemnițat pentru scurtă vreme în Turnul Londrei. 23 iunie: Se retrage la Gorhambury. 1622
Francis Bacon (filozof) () [Corola-website/Science/298635_a_299964]
-
atare au refuzat să primească pe cel recomandat de forurile superioare bisericești, venind cu propuneri propri. Conchistorul blăjean l-a numit pe Petru Florianu scriindu-le în același timp racovicenilor următoarea mustrare: Descendent al unei familii de preoți din Biertan,înnobilată, din rândurile căreia făcea parte și cunoscutul istoric Florian Aaron, Petru Florianu s-a născut în 1828, ca fiu al parohului Petrus Flore, care a păstorit în Biertan între anii 1842 - 1872. Bunicul său care purta același nume era născut
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Грамота). Acest act a introdus o nouă organizare a nobilimii: fiecare gubernie și uezd avea propria Adunare Nobiliară (дворянское собрание). Conducătorul acestei adunărie era Lider al dvorianstvo guberniei (uezdului) (губернский (уездный) предводитель дворянства). Dvorianstvo fără moșie (беспоместное дворянство) erau cei înnobilați câtă vreme se aflau în serviciul statului, fără a fi primit și o moșie în dar. Dvorianstvo ereditar (потомственное дворянство) era un statut social transferat soției, copiilor și mai departe descendenților pe linie masculină. În mod excepțional, împăratul putea transfera
Regalitatea și nobilimea rusă () [Corola-website/Science/302874_a_304203]
-
și veniturilor cămarei, la prestarea oricăror slujbe iobăgești sau private, la plata dreptului și a consului de munte, ci acea casă și toate averile trebuie să le considerați și să le țineți cu toate mijloacele ca scutite, ocrotite, eliberate și înnobilate. Altfel să nu faceți. S-a cetit celor prezenți și s-a restituit prezentatorului. În amintirea cărui lucru și în tăria veșnică această scrisoare a noastră întărită cu puterea sigiliului nostru atârnat a hotărât și hotărât cu milostivire să-i
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
evreu originar din Banat. s-a născut în 1865 la Timișoara, pe atunci în Imperiul Austriac, ca fiu al unor evrei cu stare din localitate. Tatăl, Eduard Gotthilf de Miskolcz era un industriaș, proprietarul unei fabrici de cherestea din Timișoara, înnobilat ulterior de împăratul Austro-Ungariei în 1885, iar mama se numea Josefine, născută Stern. Ernst Gotthilf a invatat arhitectură mai întâi la Politehnica din Zürich, unde a fost elevul lui Alfred Friedrich Bluntschli (1842-1930), apoi, cu Karl König, la Technische Hochschule
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
Arhivelor de Stat Brăila, la un loc cu o peliculă filmată conținând piesele de teatru jucate ale acestuia, în sala special amenajată. Așadar, o familie pornită din orizonturile unei insule grecești, ca-n miturile primordiale, devine prestigioasă prin urmașii ei înnobilați și prin împlinirile economice ale unui strămoș ce se va înrudi cu familiile boierești și domnitoare ale }ărilor Române. Vremurile au făcut ca ei care își cumpăraseră titlul nobiliar de la un nobil scăpătat din Italia, să aibă un final de
Conții de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8475_a_9800]
-
de miel, vițel sau capră) și au dimensiuni variabile. De obicei, reprezentarea blazonului se făcea în colțul stâng sus al documentului, imediat sub numele emitentului, într-un pătrat sau dreptunghi. Blazonul reprezenta o scenă unică, irepetabilă, concepută numai pentru cel înnobilat, simbolizând faptele pentru care a fost înnobilat. Diplomele erau validate cu sigiliul mare, atârnat, în ceară naturală sau introdus într-o cutie din lemn și legat de pergament printr-un șnur. Pentru scris s-au folosit cernelurile pe bază de
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
au folosit cernelurile pe bază de substanțe vegetale extrase din frunze, fructe, scoarță de arbori și unele substanțe chimice (funingine amestecată cu ulei vegetal si cu țuică). Se întrebuințau următoarele culori de cerneală: brună, neagră, verde, galbenă și roșie. Cel înnobilat plătea scribilor cancelariei princiare transcrierea textului în latină pe pergament, apoi comanda la desenatorii cancelariei desenarea blazonului, respectiv a ornamentelor de înfrumusețare pe margini. Lipsa blazonului sau a ornamentelor indica faptul că noul înnobilat nu dispunea de bani suficienți să
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
neagră, verde, galbenă și roșie. Cel înnobilat plătea scribilor cancelariei princiare transcrierea textului în latină pe pergament, apoi comanda la desenatorii cancelariei desenarea blazonului, respectiv a ornamentelor de înfrumusețare pe margini. Lipsa blazonului sau a ornamentelor indica faptul că noul înnobilat nu dispunea de bani suficienți să achite notele de plată ale desenatorilor. Mihai Apafi I (1632-1690) a emis cel mai mare numar de diplome de înnobilare dintre toți principii Transilvaniei (447 de diplome, dintre care 67 destinate preoților). Acest fapt
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
și bunicul meu din partea tatălui, Grigore Coposu, au fost bătuți strașnic de către oficialitățile maghiare”. „Mama era fiică de preot; tatăl ei era protopopul Iulian Anceanu, paroh și protopop în Surduc, județul Sălaj. Bunicul dinspre mamă se trăgea dintr-o familie înnobilată, care purta cu mîndrie titlul de Ciolt, deci Anceanu de Ciolt...Străbunicul meu dinspre mamă era protopopul Gavril Vaida, care purta și el titlul nobil de Glod, era văr primar cu Alexandru Vaida-Voievod și făceau parte dintre fruntașii Partidului Național
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
și doi fii (Herbert și Wilhelm). Bismarck și-a petrecut primii ani ai copilăriei la țară. Otto își va aminti cu emoție toată viața moșia de la Kniephof. La 44 ani, tatăl său era deja ofițer în retragere. Mamei lui, burgheză înnobilată, nu-i plăcea deloc viața la țară și îi lipsea viața culturală din saloanele berlineze. De la 7 la 14 ani, Otto este la Berlin în școli frecventate de copii aristocrați. Mama sa, apoi tatăl său l-au urmat în capitală
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
te umple de încredere, îți dă sens, se revarsă peste tine o inexplicabilă și cotropitoare veselie. Soluția aceasta, firește, presupune o tărie de caracter excepțională, o concepție militară a vieții, o formidabilă îndîrjire morală a trupului, o voință de oțel înnobilat și o sănătate spirituală adamantină. E probabil că presupune și un duh sportiv: să-ți placă bătălia în sine încăierarea mai mult decît succesul. E și ea salutară și absolută, deoarece e bazată pe un paradox: pe măsură ce ei te lovesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Addington după 1802 și nu l-au însoțit pe Pitt și pe susținătorii lui înapoi în birou în 1804. Pe 23 ianuarie 1806, cănd Pitt a murit, noul Minister a fost creat de Grenville. Au fost incluși Fox și Addington ( înnobilat că primul viconte Sidmouth) precum și alte figuri politice ale zilei. Nu ar fi inclus George Canning care a preluat conducerea fracțiunii lui Pitt în Camera Comunelor sau Ducelui de Portland în Camera Lorzilor. Acest Minister a fost recunoscut că: Ministerul
Alegeri legislative în Regatul Unit, 1806 () [Corola-website/Science/319712_a_321041]
-
suprafață. Tot ce se întâmpla mi se părea în afara realității. Poate chiar era. Nu mai știam dacă trebuie să-i vorbesc la plural ca până atunci sau la singular - pluralul cu care-i vorbisem se transformase, brusc, într-un singular înnobilat, pe care fixitatea privirii ei îl reclama; o altfel de supralume decât cea a lui Keti, sau poate nu mai știam eu să gândesc. Ce să mai gândești în asemenea împrejurări abisale în care ființa își caută propria identitate fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dura de la plită pe care, copil, o Învârteam pe uliță cu un cârlig de fier, poveștile auzite de la mama, centura de ostaș a tatei cu care În chip pedagogic mă altoia, lacrimile, primul meu abecedar, hârtiile mele de măiastre poeme Înnobilate, viața strămoșilor mei, viața mea, totul. Însă nici o sumă nu poate compensa Îndeajuns izgonirea Muzei din cotlonul ei albastru. Nu mai pot scrie poezie desăvârșită, nu mai pot picta cu har zeiesc. Ar fi fost de bun-simț să mă omorâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să spun de ce stăteam pe capul ei: În afară de sânii mari care, după cum am avut cinstea să-ți spun, mă fascinau și-mi luau răsuflarea Încă de mic copil, nu avea nimic atrăgător la prima vedere. O figură oarecare, chiar cenușie, Înnobilată misterios de o tristețe ascunsă. Am dansat de câteva ori Împreună, n-a făcut mofturi când am lipit-o strâns de mine și nici când am rugat-o să mergem la ea - locuia Într-o garsonieră două etaje mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i-au pus într-un raport singular cu balcanitatea - ca dat istoric și, nu mai puțin, ca fenomen moral și cultural -, modelând, în ultimă instanță, o paradigmă inconfundabilă, de sentiment și conștiință: b. românesc, categorie care, când folosită polemic, când înnobilată moral și estetic, astfel repusă ciclic în discuție, reinterpretată și reevaluată, dovedește, prin chiar aceasta, că ea contează cu adevărat în existența noastră (istorică, dar și în cea cotidiană) și în devenirea culturii naționale. Nu fără unele prezențe și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
nivel central, feudalitatea românilor a rămas, ca nobilime mică și mijlocie, în cadrul vechilor "țări" românești locale, cărora, împreună cu poporul de rând, le-a conservat autonomia prin diferite mijloace, între care menținerea adunărilor locale controlate inițial de cneji, apoi de cnejii înnobilați, a constituit o modalitate de primă importanță 719. Bazate pe tradiția vechilor adunări întrunite de "oamenii buni și bătrâni" și pe tendința feudalității românești incipiente de a acorda consilium et auxilium cneazului ce fusese ales voievod, aceste adunări au adoptat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
privilegiu, măcar o capacitate de a emite monede? În anii treizeci, într-o Americă marcată de imagine și de depresiunea economică, administrația New Deal ordonase, printr-un secretariat pentru probleme agrare, o vastă anchetă fotografică despre sărăcia țării profunde, dar înnobilată, eroizată. Documentare "menită să se adreseze, între alții, agricultorilor, cărora trebuia să le transmită un mesaj prin care se anunța chiar dispariția lor. Ea amestecă figurile modernității și ale tradiției, legând astfel vizual ideea progresului ineluctabil și esența unei Americi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Christian Krohg sau tristețea severă și îndoliată la Ernst Josephson, cearcănele trandafirii ale bolnavei învelite în pled la Carl Larsson, nimic din trăsăturile interioare ale acestui convoi pictural al tăcutei tristeți scandinave nu pare evident în instantaneul acestei fotografii înnobilate de o prezență elegantă. Dar și paloarea sau cearcănele, și epuizarea ori îndolierea s-au resorbit în privirea pierdută, în gestul mâinii drepte care își așază degetul arătător de-a lungul buzelor. Muțenie și absență, cum tăcut și rătăcit a
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
volum retrospectiv al carierei din România, intitulat Nebunie și lu mină. Au torul locuia în Iași, România, unde preda la universitate și era secretar al Uniunii Scriitorilor. în 2001, a fost candidatul propus de România pentru Premiul Nobel pentru Literatură. înnobilat cu titlul de „Magistrul”, Uniunea Scriitorilor din Iași a denumit Casa de cultură a Municipiului Iași cu numele de „Mihai Ursachi.” Redăm una din poeziile sale publicată de acad.Valeriu Cotea în „Podgoria Cotnari” : La pescuit Stare ca un bursuc
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de mânuitori ai condeiului muiat în zeama euforică a celui mai de nădejde uitător de rele și aducător de pace sufletească: Vinul de Cotnari. Și dacă atâta lume scriitoricească și-a ales din mulțimea soiurilor de pe pământul românesc această viță, înnobilată și cu olecuțică de fior istoric și vechime milenară, înseamnă că și merită piedestalul pe care a fost înăl țată. Aducem, așadar, în lumina tiparului, încă un scriitor din secolul XIX care-și tipărește odele sale închinate vinului, de o
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
o construiește "noul umanism" postmodern. Despre consecințele ei, să se vadă capitolul următor. Dar iată ce zice Părintele Stăniloae: Destinația trupului este ca spiritul uman să lucreze prin el la transfigurarea sau spiritualizarea întregului cosmos, a întregii naturi. El trebuie înnobilat și transfigurat sau spiritualizat în simțurile lui, pentru ca prin el să transfigurăm lumea. Pilda și puterea aceasta ne-o dă Hristos"64. Numai un trup perfect sănătos spiritualicește, ca al lui Iisus, putea să suporte supraumanele chinuri de pe Golgota. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]