723 matches
-
Titel” de la Școala de arte din Iași, care azi poartă numele compozitorului. Mulți deapănă în volum amintiri calde, iar dintre ei a venit la lansare și Carmen Rădulescu: adolescentă fiind, venea de la Onești la pregătire cu mama ei, nu o dată înnoptând în casa mentorului său. Studentă la la acea dată fiind, la Matematică, Alina Mavrodin a fost “descoperită” târziu de Titel, colaborarea lor fiind legată de festivalul de la Mamaia. Peste ani aveau să se reîntâlnească însă la festivalul “Crizantema de aur
Moștenirea lui Titel by Ortansa Fronea () [Corola-journal/Journalistic/83136_a_84461]
-
și că "drumul lung" nu e altceva decît unul din obișnuitele sale peripluri pentru a-și vinde cărțile tipărite; nu înțelegem însă de ce autorul a plecat în lunga sa cale tocmai seara, ajungînd din mahalaua Lucaci pînă la Colentina cînd înnopta. Intrăm acum într-o logică a ficțiunii. Eroul va poposi noaptea într-un sat de la marginea capitalei, exact la momentul potrivit pentru a asista la șezătoare și pentru a înregistra ceea ce povestesc participanții. De acum încolo ne afundăm într-o
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Radu Banciu a comentat, duminică seara, vizita lui Gerard Butler în România, deși publicul îl știa despărțit de Mădălina Ghenea. „Cei doi turturei ar fi înnoptat într-un loc mizerabil, numit Cabana cu pești, și s-au ospătat cu carne de porc și cu mici. Evident că el zice acum că l-a dat pe spate mâncarea românească. Deși e un zgârcit, e posibil totuși să
Ce spune Radu Banciu despre relația Mădălinei Ghenea cu Gerard Butler by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77735_a_79060]
-
ea tot timpul bolnavă și extenuată, târându-și picioarele, cărându-și sacul de dormit în spinare, transpirând, vomitând, simțindu-și membrele ca de plumb. Într-o noapte, nu a mai rezistat și a izbucnit în plâns pentru prima dată. Grupul înnopta, de obicei, în depozite goale sau în săli de clasă. În acea noapte, dormeau cu toții într-un templu, înghesuiți pe podea. Tata era întins lângă ea. Când a început să plângă, s-a întors cu spatele la el și și-a îngropat
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
și din balalaică de adio Floricăi de pe scara vagonului: "Prasceai, prasceai.." Ea era singura care își lua rămas bun de la rușii care plecau. Era pe 21 noiembrie, o zi cu vreme pișăcioasă, după părerea lui Ion chelnerul. Cînd s-a înnoptat Costel ciocănarul de vagoane a șuierat după Florica, la ușa din spate a restaurantului. Bucătăreasa, care nu era niciodată în stare să reziste semnalelor lui Costel, prăjea cartofi într-o tigaie uriașă, pentru rușii înfometați care veniseră, și cînta pentru
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
Ionescu, olimpica dată dispărută în urmă cu câteva zile. La scurt timp după ce s-a întors acasă, adolescenta și-a luat tatăl și au mers împreună la Sihăstria Rarăului. S-a întâmplat marți când fata a revenit în locul unde a înnoptat vineri spre sâmbătă și unde s-a destăinuit că este fugită de acasă. Iulia s-a întors la mănăstire alături de tatăl ei, Daniel Ionescu, dar și de alți doi polițiști. Părintele fetei a vrut să-i mulțumească starețului de la mănăstire
Iulia și tatăl ei s-au dus să mulțumească starețului de la mănăstire () [Corola-journal/Journalistic/44874_a_46199]
-
numeros ca și primul, așezat mai într-o parte, în care oamenii erau profund revoltați de acțiunea celorlalți. Pensionari mulți, de condiție vizibil modestă, dar și oameni bine îmbrăcați strigau și aclamau, din toate puterile, „Iliescu - FSN!”. Înainte de a se înnopta, din mulțime se detașă un bărbat de statură medie, trecut binișor de prima tinerețe, cu o figură severă sau, parcă, marcată de o afecțiune fizică ori psihică, îmbrăcat impecabil, proaspăt bărbierit. Purta un costum negru și cămașă albă, asortată elegant
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Piața Mică, am comandat o vodcă. Am rămas în jur de o oră și am hotărât să mă mai plimb un pic, deși afară era frig și cenușiu. Nu mai aveam țigări de ceva timp, nici bani și trebuia să înnoptez undeva. Mi-am luat ceva de mâncare de la un chioșc, am împărțit fără cuvinte o țigară cu un vagabond în parc. Am găsit niște oase mici de pui lângă un copac, le-am luat și i-am dat pisicii să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bagajele cu ea. Bietul om, nu-i venea să creadă că așa un noroc dăduse peste ei. În mintea lui nu mai era loc decât pentru faptul, că vor locui Într-o casă și vor avea lapte pentru copii. Se Înnoptase bine când a intrat În sat, a oprit puțin bicicleta și a spus cu mâinile Împreunate: „Doamne, eu Îți mulțumesc, numai Tu l-ai făcut pe fermier să mă cheme la muncă și să aibă Încredere În mine”, dar dacă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mătușă-sa Lisaveta. Nu vă mai spun ce explicații au dat acasă, nici ce-au pățit de la mamele lor... Ce rost ar mai avea? Parcă voi nu vă închipuiți? Mai dureros decît orice era însă altceva... Cum a început să înnopteze, la poarta fiecăruia a bătut un om de la primărie. A doua zi, la orele opt fix, trebuiau să se prezinte cu toții în fața domnului Nicanor!! Neapărat, ca altfel... Asta umpluse cu desăvîrșire paharul cu venin. Nu vă mai spun nici cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o cărare, înainte de a roade torenții culmea. Eu te cred, Bărzăune, spuse Ilinca domol, cu ochii umezi. Spune mai departe! Și, ajunși acolo, turcii n-au mai știut pe unde s-o ia. Întrucît era seară, s-au hotărît să înnopteze în păduricea din vîrf. Pe domnița Oleana, ca să nu fugă, au legat-o de un copac și au dat-o în seama unui turc bătrîn. Dimineața, bătrînul a dezlegat-o ca să se poată spăla și ospăta. Domnița atîta a așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că taina universului rămâne de nepătruns. Învăț în zeci de tomuri savanții ne-au tot dat. În mână c-un opaiț scrutând pământul mut. Mai mult decât feștila nici unul n-a văzut Și-n bezna cea eternă din nou au înnoptat. "Toată știința noastră cuvinte fără sens". Nici o logică, nici o filozofie nu a pătruns misterul. "Căci neputință-i totul ce-un sân a conceput": Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i scadă rotundul și splendoarea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prietena lui și sora acesteia. Am călătorit împreună până la Tulcea și mai departe în Deltă. Lăsam în urmă problemele neplăcute care se iviseră. Vroiam să uit! Am ajuns la destinația noastră și am început să ne pregătim corturile, căci se înnopta. Era frumos, era liniște, răsărise și luna. Ne-am culcat! Dimineața am pornit cu bărcile la pescuit. Fetele se zbenguiau. Cu lăsarea serii apăreau și țânțarii. Am intrat în corturi. Eu mă odihneam liniștit, când am auzit certuri în cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Pofta-n cui", îi zise Petre, puse bunătățile "la fereală" și urcă să se întindă. După o noapte agitată, avusese în sfârșit o dimineață bună, gândind că poate și următoarele o să-i fie la fel. Se trezi când deja se înnoptase. Făcu focul în șemineu, se așeză în fotoliu, își puse alături sticla cu afinata primită de la badea Ion și începu să se gândească la ce-i propusese meșterul. Interesantă propunere. El e meșter bun, conștiincios, dar are dreptate, lumea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din ea te chem, suav descântec, sfânt blestem. iubire să-ți afli salvarea într-un strigăt, să-ți găsești odihna într-un oftat, să zbori cu aripile unui singur sunet. să dai peste lumina din râsul unei singure vocale, să înnoptezi într-o pauză dintre cuvinte, să visezi în strălucirea de rouă a silabei suitoare, să te înveșmântezi în mătasea grea a consoanelor, să-ți îndrepți spinarea pentru înălțimea unui singur cuvânt în care să încapi, cu toate impuritățile tale, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mă-nghițeam și eu." Poezia se intitulează Cercul. într-un Turnir medieval se precizează și mediul: "De-atâta liniște-mi părea/ Eu însămi umbra altcuiva/ Cum șiroia pe zidiri./ Venisem să aprind un gând/ medieval curriculând/ Sau, dacă vreți, doar înnoptând/ Poetic pe ruinuri.(...) De-atâta liniște-auzeam/ Doar câinii transdanubian/ Lătrând sârbește adică./ Numai la Turnul lui Sever/ Era o liniște sub cer/ De câine mort demult stingher/ Și am plecat de frică". Elaborată în orașul care mai păstrează piciorul podului
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
nu găsea vreun destinatar pe măsură, o îngropa, m-am uitat toată ziua după ea, dar n-am văzut-o, nici în curte, nici la fereastră, mi-am promis că voi sta până o voi găsi, dar începuse să se înnopteze, știam că trebuie să plec acasă, m-am urât pentru asta, de ce nu eram genul de om care rămâne? Am pornit înapoi, cu capul în pământ, mă gândeam la ea tot timpul, deși abia o cunoșteam, nu știam ce putea
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
ofere cititorului scrieri care să fie parcurse cu real interes, până la... deznodământ. Așa cum a fost, am Încredințarea, și cu volumele care l-au precedat pe acesta și cu cele ce vor veni În continuare... Liviu Apetroaie, februarie 2013, Iași Se Înnoptase de un ceas și umbrele cenușii ale nopții ascundeau mașina Securității. Aceasta, cu farurile stinse, abia părăsise beciul din spatele instituției al cărui nume vasluienii Îl rosteau În șoaptă și simultan stăpâniți de frică și greață. Era un ARO serie specială
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Au ieșit de mână, natural și au trecut prin fața celor două cabane din bârne groase, apoi au ieșit din tabără și s-au așezat pe o bancă de lemn. Peste tabăra din Poiana Uzului se lăsase seara și chiar se Înnopta. La două sute de metri se zărea lumina cabanei În care avea loc „reuniunea” elevilor aflați În tabără. Așezați la oarece distanță unul de altul, cei doi Începură o discuție de circumstanță. Peisajul, atât cât putea fi zărit, brazii falnici și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de Închiriat, așa că de mâine seară propun să te instalezi aici și să spui că ești prietenul proprietarului. Vom petrece fiecare sfârșit de săptămână aici sau În alte locuri discrete iar În celelalte nopți voi veni mai târziu, când se Înnoptează. Ce zici? Sunt copleșit dar nu pot să accept, eu cu ce contribui, cum plătesc? Nu admit și nu mă prinde statutul de ... Întreținut! Mă așteptam să spui așa pentru că am Început să te cunosc foarte bine, ești modest material
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
oprit în răscruce. Bine ați venit, oameni buni! a deschis vorba Alecu Slobodă, aflat în poarta crâșmei. Bine v-am găsit, Alecule! Voi plecați sau abia ați venit? De ce stați în poarta crâșmei? Apoi noi plecăm, moș Dumitre, că se înnoptează. Am mai zăbovi, dar avem treabă și pe acasă, că fimeile noastre ne-o cam uitat mutrele și nu de alta, dar... Asta cam așa-i, Alecule. La vârsta voastră, eu nu aș face greșeala să lipsesc de acasă vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
curaj să-l cheme în casă. Târziu, când o terminat treburile, o îndrăznit să se apropie de el...Nenea Jănel ședea ca un lemn... „Jănele!” o îngăimat ea. „Hai în casă, să mănânci și să te culci, că s-o înnoptat de-a binelea.” N-o auzit nici un răspuns și nu o văzut nici o mișcare. „Poate o adormit” s-o gândit Frăsâna. O întins mâna cu teamă și l-o atins, ca să-l trezească, dar o tras-o înapoi, îngrozită...Nenea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bârlog! In ziua plecării, însă, au avut de furcă cu nămeții încă de la primul pas. Când au ajuns la locul de încărcare a grăunțelor, moș Dumitru i-a îndemnat: Haideți să încărcăm repede, ca să putem trece pădurea până nu se înnoptează. Cu troienele iestea nu cred că am putea să coborâm printre râpe. Eu mă tem mai mult de urcușul de la Lutărie - și-a dat cu părerea Ion Cotman. Avem noi ac și de cojocul lui - a răspuns încurajator Vasile Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
descarce, că ne apucă miezul nopții pe aici - l-a oprit Pâcu din turuială pe Aizic. Când s-au văzut cu săniile goale și cu gologanii în chimir, au ieșit la drumul mare. In noaptea asta, vrem-nu vrem, trebuie să înnoptăm la Crâșma din drum. E prea greu pentru dobitoace ca să ne târâim până acasă - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Apoi și noi abia mai suflăm - l-a aprobat Pâcu. Mâine, așa pe la asfințit, suntem acasă. Ne-om hodini până luni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
iei înapoi? Na, că mă trage spre râpă! Stăi, bre, așa ne-a fost vorba? (Trage înapoi carul, se oprește, lasă proțapul jos) Asta-i încă una! Așa da! Car mi-a trebuit, car am găsit! Tiii! Iaca, acuși se înnoptează. Ce-mi rămâne alta de făcut decât să mă urc în car, poate că așa m-o cunoaște mai degrabă de stăpân. (Se urcă în car) Da' știi că nu-i rău aici? Să te tot lăfăiești! (Scurtă pauză) Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]