260 matches
-
discuția nu va duce la nimic bun, că n-are nici un sens să m-apuc acum să-i spun ce înseamnă cu adevărat experiența războiului. Mă gândesc că n-are cum să știe ce face războiul din om, că-l înrăiește, îl desfigurează și-l distruge. Dar e un interlocutor abil, imediat îmi simte reacția și schimbă subiectul: - Țineți slujba în ivrit? Îi explic ce fel de creștini sunt în parohia mea, că pentru ei ivritul e de cele mai multe ori singura
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
generațiile următoare, violența arbitrară ajunge la extrem; înțelegem astfel că legea talionului, deși imperfectă, a constituit la vremea sa un progres provizoriu”. În re-istorisirea Potopului, autoarele văd înrăirea omenirii ca un punct de pornire al salvării ei: „Omenirea s-a înrăit peste măsură, iar Biblia spune, cu o expresie de o cumplită amărăciune, că lui Dumnezeu i-a părut rău că l-a făcut pe om. Această omenire va fi nimicită, dar va exista o legătură sfântă, un om care „umbla
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
a abandona critica literară și de a redeveni poet. Acum e prea tîrziu.” (p. 111) A cincea formă de idealism e candoarea, care departe de a fi o formă de naivitate cronică, se definește prin puterea de a nu te înrăi sub tăișul răutăților pe care le-ai suferit. Candid e scriitorul prin excelență luminos, care nu-și pierde entuziasmul nici după ce istoria i-a terfelit prieteniile. Opusul sufletului candid e spiritul sordid, întunecat și chircit în sine, a cărui carență
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
funcția de la Palatul Cotroceni. Fostul om al președintelui Băsescu a ținut să explice și cum a ajuns în PDL, dar și ce-l motivează să intre în PMP. "Inițial, eu voiam să nu mai intru în politică, dar m-a înrăit chestia cu comisia Nana. Eu am venit la PDL prin transfer, în interes de partid, așa am ajuns în politică, pentru că n-aș fi vrut să ajung. Eram secretar de stat la Ministerul Agriculturii și atunci mi-au spus că
Rădulescu mărturisește sincer de ce l-a "părăsit" ACUM pe Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/32704_a_34029]
-
substitui ură ce putea fi stârnita de suferințele anilor grei de pușcărie comunistă, cu iertare și dragoste de oameni; cum i-a rămas neatins sufletul , aceasta nestemata pe cale de dispariție la oamenii acestui secol. Suferință l-a înnobilat în loc să-l înrăiască. Cu orice fel de stavile dânsul a mers înainte, uneori singur, numai pentru a duce la îndeplinire idea inițială de a sprijini efectiv pe românii din ambele părți ale Prutului. Evident că eforturile au fost îndreptate mai mult spre Basarabia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
neutilizare mai lungă să-i fie deconectata bateria. - display laptop: de cele mai multe ori din cauza clapei ce este închisă și deschisă în nenumărate rânduri, displayul va face figuri pe langă clasicii pixeli morți u care se confruntă toată lumea, multi dintre utilizatorii înrăiți de laptopuri vor observa probleme legate de luminozitate.incarcator laptop: acesta se uzează de cele mai multe ori din cauza portabilității, iar semnele de oboseală ar fi de cele mai multe ori faptul că acesta va indica că încărca, iar după câteva minute acesta nu
Ce probleme poti avea in timp la un laptop [Corola-blog/BlogPost/96303_a_97595]
-
neputința alegerii între singurătate și - cuvânt necunoscut celorlalți - însingurare. Tabloul degradă rilor din Ținuturile joase poate fi complet numai prin accesarea sensurilor cuprinse între aceste cuvinte cheie. Singura desfătare imaginată rămâne clipa privilegiată a depărtării „înainte ca oamenii să se înrăiască”. Un stigmat ultimativ ce redimensionează drama ratării. Cititorii vor fi martorii unei naratoare ce expune cu luciditate eșecurile unei ființe care se mulțumește cu puțin dar nu primește nimic. Fără a atinge frumusețea stilistică și subtilitățile poetice din volumele de
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
într-un anume fel era atât de important încât să merite o punere la punct atât de severă. Mătușa L. nu intervenise, dar schimbase vorba și o luase în cămară, unde-i făcuse semn să tacă. Pe loc, incidentul o înrăise, mai ales că se adăuga altor observații făcute pe un ton autoritar. Scuza lui era că, neavând copii, îi aplicase principiile spartane, pe care-și clădise el însuși supraviețuirea. Și ce era rău, zicea el, ca o fată, fie ea
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
și la drum. Maglavitul a devenit locul sfânt, unde zecile de mii de înfrigurați așteaptă minuni noui, pe o colină unde «o salcie plângătoare lăcrimează» și acolo unde ciobanul Petrache Lupu propovăduește: «oameni buni îndreptați-vă, că prea v’ați înrăit»[...] Aseară trenul care venia de la Arad spre Timișoara a avut câteva vagoane tixite: țărani gârbovi cu pletele ninse, femei năcăjite cu desagi cu merinde după ele, copii plăpânzi și bolnavi, se duc la Maglavit. Vin din fundul Crișanei, din jurul Aradului
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
vechime necinstea era legată de strigătul public. În opera clasică „Les miserables” a lui Victor Hugo, Jan Valjan fură o pâine împins de foame, deoarece nu căpăta de lucru. Strigătul public îl condamnă la galere pe viață. Un sărman șomer înrăit de societatea nedreaptă care ajunge, după evadare, un prima stimat de un întreg oraș prosper. „Așa-i românul”? Poate! Înțelepciunea populară constată: hoțu-i primul care strigă „M-a furat, prindeți-l!” Tot această înțelepciune spune însă: Hoțul cu un păcat
PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382535_a_383864]
-
și economia țării. Lanțul evenimentelor dramatice dădea o pâine albă doar jurnaliștilor și celor din industria mediatizării. Iar lumea, doar jelea resemnată, cu brațele frânte, îndreptate spre cerul neîndurător: ce să facem? Ne-a bătut Dumnezeu, că prea s-au înrăit oamenii! Sigur că era un adevăr, dar atitudinea de resemnare a fost extrem de dăunătoare. Când mai ieșea câte un specialist cu atenționări și propunea măsuri ample pentru combaterea efectelor înfiorătorului monstru natural, invariabil, toți ridicau din umeri, cu zâmbete ironice
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]
-
veselia, nu admirația frumosului, ci o adâncă zguduire a sufletului. Dar este suficient să-i privim pe acești oameni, să le vedem figurile în timpul pauzei sau la sfârșitul spectacolului, pentru a ne convinge cu ușurință că ei nu s-au înrăit, nu urăsc și nu vor să lovească pe nimeni. La prima vedere, această împrejurare pare să clatine serios tot edificiul nostru. Dar tot noi am presupus că supralicitarea celor mai umane și mai dezinteresate sentimente trezește în oameni predispoziția spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în care triumfa cei mai răi oameni -, atunci pentru ce, când privim la toate acestea în viața reală, rămânem liniștiți, trăim și muncim? Și pentru ce, dacă același tablou din viața înconjurătoare ne este prezentat la teatru, ne indignăm, ne înrăim și devenim fiare? Nu e oare straniu că același tablou care defilează în fața ochilor aceluiași om îl lasă liniștit și indiferent într-un caz (în viață), provocându-i în celălalt caz (la teatru) indignarea, furia, iritarea? Și nu dovedește acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ori reveriile lui ajungeau la Contesă (Contesa lui, nu asta). Domnul Popa reflecta la sensul vieții, la moarte, la felul în care se purtase cu nevastă-sa, cu Mișu, cu Mariana. La felul în care banii ne schimbă și ne înrăiesc. La frica de scandal pe care o avea înainte să-și găsească echilibrul interior și detașarea. La ce rămâne în urma unui om. La sublimul, încă obscur pentru el, cu care Contesa îi acordase această escapadă spirituală. În intimitatea iatacului, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pe îndelete, Ar fi-ajuns chiar la pieire. Bunul Domn i-a dat Sfanțului, spre mântuire, Darul minunat De a face o minune Când și cum ar vrea. El minuni și fapte bune Permanent făcea. Comportarea să creștină Mult i-a înrăit Pe cei care, fără vină L-au tot oropsit. Se gândeau chiar să-l omoare, Dar se cam temeau, Pentru că erau mulți care Tare îl iubeau. Totuși ei au îndrăznit Să-l întemnițeze, De poporul său iubit Să-l îndepărteze
SFINŢI ÎNDRĂGIŢI. SFÂNTUL NICOLAE (VERSIFICARE DE OLIMPIA SAVA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364486_a_365815]
-
și ea pradă amintirilor, pentru puțin timp. Pe cele frumoase, în mare parte, le-a alungat de parcă nu ar fi existat vreodată. Era frământată doar de cele urâte, de cele care i-au adus necazuri, au umilit-o și au înrăit-o. „Murdar și jigărit ca acu nu te-am văzut vreodată, omule! Erai chipeș când te-am cunoscut... Hm! Nu te mai spală nici mă-ta în lipsa servitoarei ce ți-am fost. Parcă ai intrat la apă, nenorocitule! Ce trufaș
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
de inox - fulgeră vampiric împotriva sângelui meu - împotriva venelor - arterelor mele - împotriva întregului meu organism friabil (în aceste momente epopeice - chiar detașabil...) - organism alarmat și suit deja - cu exasperată grăbire - pe meterezele din lună - ochind cu spaime - prin creneluri - spre înrăit - atacul necruțător ascuțit - al seringilor din universal spital NOROCUL (Domnișoarei N.) priviri de crăiasă - eternă mireasă pe chipu-n văpăi - tinerețea-i grădină cometă-i sunt pletele - văzduh alină colind de zeițe-n plutire și-n frază de ceasuri bune
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
a lungul coridorului. Ușile celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
a lungul coridorului. Ușile celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină. - La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului. Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
a lungul coridorului.Ușile celulelor erau acum deschise. Puteam să ies, dacă voiam să merg la biserică. M-am decis. Încolonați doi câte doi, ne-am dus adunat vreo duzină de pușcăriași, târâindu-ne picioarele sub privirile plictisite ale copoilor înrăiți de stagiu și amorțiți de rutină.- La drum!, zise șeful patrulei, îndemnându-ne spre duba metalică și împuțită a penitenciarului.Păcănind nădușit, duba ne duce până la marginea orașului. Acolo sunt vărsat ca o sarsana la marginea drumului,gata să mă
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
și ei vor veni după Mine! Am un plan de mântuire pentru ei. Și-am să-i duc în țara aceea pentru că vreau să-i întorc la Mine!' ”. Am ajuns în America, dar acolo ne-am înhăitat cu niște români înrăiți în băutură și în lucruri de nimic. Am început seară de seară cu băuturi, chefuri, femei, cu toate lucrurile scârboase care există în lumea aceasta. La discoteci le plăceau femeilor de noi pentru că eram frumoși și înalți. Eu eram unul
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
icoanele De ieri icoanele au început să plângă Și lacrimi însângerate curg din ochii lor. Copiii noștri-nvață să respire-n pungă, Cod numeric ei devin și un vot de-alegător. Firesc ni-i greul, și-un rău trăit ne-nrăiește, A fi om în țară-i ca și cum ai face glume, Mai mare rău e să urăști pe românește Și-a privi involt cum națiunea-ți pleacă-n lume. S-au făcut și se fac proiectele de bine Semnate de obscuri
DE CE PLĂNG ICOANELE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368433_a_369762]
-
s-ar fi născut la noi, fetițe și băieți, dacă acolo, în camere cu alb, nu s-ar fi dat pierzării ori morții, dacă vreți!! Din cei ce sunt, din cei ce mai trăim, în loc să ne-ajutăm, noi, zilnic, ne-nrăim! Frustrări, orgolii, invidii și alte năbădăi, în loc să ne albească prin gând curat și faptă, adesea ne transformă în fioroși călăi! Mințim și ne-afișăm smeriți. Furăm, dar suntem pocăiți. În vorbă noi părem cinstiți și ne purtăm ca cei mai
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]
-
lucru și-i dădeau celui care era prăpădit“. Ca mucenic al suferinței, părintele ne dezvăluie sensul acesteia și lucrarea lui Dumnezeu asupra noastră prin ea: „Rămânând la egoism și neajungând la milă, putem doar să ne văităm sau să ne înrăim în urma celor îndurate. Depinde ce înțelegem din ce trăim. În suferință există o cale, uneori un ajutor neprețuit, un semn divin. Mie, de pildă, bacilul Koch mi-a fost un mare prieten, care m-a și salvat: ce-aș fi
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
Sufletul omului și-a trădat natura lui inițială, răul a pus stăpânire pe el, și moartea vine să curme acest rău. Ea este necesară, venind ca o binefacere pentru om, făcând deci să înceteze răul. Dacă omul corupt de ispititor, înrăit de cel viclean, ar fi rămas totuși nemuritor, așa cum l-a creat Dumnezeu, ar fi fost o calamitate veșnică. Dumnezeu, în bunătatea Lui, a vrut totuși să-l scape pe om de acest rău veșnic. El a trimis moartea ca
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]