1,931 matches
-
Au tăiat inele de ceapă și au rumenit carnea./ Și-au fript limbile și au rîs" (Au vrut să-și omoare timpul) se învecinează cu insertul suprarealist, posedînd aceeași capacitate de absorbție a realului, care uneori devine expresiv-delirantă: "Aerul se înroșea./ Pereții se clătinau transpirați./ Cuvintele horcăiau prin unghere.// În casa intoxicată se băteau poezii la mașină/ se copiau reîncarnări vedenii pe curat/ se umplea cu țipete prima pagină/ se aducea puroi pentru ultima" (Casa intoxicată). Patetismul Irinei Nechit e, în
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
nimicurilor', a lucrurilor înconjurătoare ce fac parte din peisaj, fără să mai constituie obiectul atenției noastre. Poetul este un "om florivor" care "a studiat odată/firele de iarbă" în "Grădină lui Candide" unde totul are viață: "O roșie cărămizie/se înroșește singură pe masa/ O plantă cum se bucură de apă/ Și cum dispare apă pe pămînt/ prin crăpături deodată/ Parcă înregistrează un cutremur/ balansul apei în găleată" ("Grădină lui Candide"). De la cartea de poeme din 1981, Despre melancolie, Dumitru Mureșan
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
iluzoriu și/ efemer,/ fericită inconștiență și extazul aproape păgîn,/ și atunci de ce îi admirăm totuși cu un fel de/milă și înțelegere, de simpatie vinovată și/ slăbiciune?// Spumă mării și spumă berii băute pe terasa,/ sarea lor/ amestecîndu-se pe buzele înroșite de soarele/ leneș,/ corpul ruinat revenindu-si în vigoarea efebului/ arămiu și suplu, ca în adolescență, să fie/ începutul// Altei vîrste? Cea de dupa bătrînețe, un/ surogat de basm?/ Motelul miraculos - însăși casa lui Circe, mult/ priceputa/ în farmece, de vreme ce, pierduți
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
de redacție a intrat în legendă. Puțini știu cum arata înainte de 1989 viața celor din presă. Colaboratorii veneau și plecau, redactorii, corectorii și dactilografele își aveau zilele și orele fixe, redactorii șefi puteau să stea și acasă, ca G. Ivașcu, înroșind circuitele telefonice și solicitînd, de cîteva ori pe săptămînă, șpalturile. Singurul care nu ieșea din redacție era Roger. Habar n-am dacă sau cînd își lua concediu. Îmi vine să cred că niciodată. N-avea timp nici să respire. Își
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
spaniol? Rândunica argintie, după ce-a încercat să mă încremenească din priviri, bate acum tastele ghișeului automat de la intrarea într-un supermarket. E perfectă, din vârful capului până în călcâiele ghetelor ei de piele lăcuită, și totuși nesigură pe ea; se înroșește și brusc nu mai știe pe ce buton să apese. Poate că-i speriată de înfățișarea mea. Sau la gândul că mă pregătesc să-i fur banii. Poți fi liniștită, hai, n-am nevoie de bani! Acea bruscă neputință care
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
de mercenari de elită, în care ajungeau și copiii luați sau vânduți din Țările Române. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Conform istoricilor, a fost întins pe roată, i s-a pus pe cap un cerc de fier încins, a fost ars cu fierul înroșit pe piept și pe spate, a fost străpuns în mâini și în picioare, iar după cumplitele chinuri, turcii i-au smuls semnătura pentru aurul depus în băncile de la Veneția. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Apoi, în ziua de 15 iunie 1714, bărbații Brâncoveni
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
clocotitoare ale Iadului... Am ațipit sub roua dimantină a dimineții, memorând tăcerea ierbii și, răvășit de dorința revederii, îmi scald setea de vis în rana amintirilor dăltuite în iernile trecute ale vieții mele... Unde se duce oare iarba când zăpada înroșită de durere îi inundă viața, încătușând-o în amintire? Tăcerea ierbii ne învață să murim frumos, risipiți între sânii iubitelor noastre, goi pe dinăuntru, goi pe dinafară, aflând într-un târziu ce este Misterul! Conștienți că Dumnezeu nu ne-a
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
buzele robite de sărut umbra unei morgane, rătăcindu-mă printre dune liniștite... Rătăcite între turmele de muritori, umbrele mele, înspăimântate de vise, înfloresc luminându-și una alteia drumul întunecat al amurgului. Umbra de sânge mă biciuiește cu flori de cireș, înroșindu-mi ninsoarea tâmplelor, la țărmuri de ape învolburate. Umbră și Om ne vom pierde sub zăpezile secolelor, iubindu-ne cu Patimă și îmbolnăvindu-ne crunt de Dragoste... Pedepsite cu dragoste, umbrele mele încătușate, străine, singure și fierbinți își caută perechile
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
că dacă ești măcar un amărât de tablagiu musai să stai la vilă cu piscină... Mai greu de acceptat e că păstorii noștri spirituali încep să se rățoiască la lege. Pentru că prea mulți dintre ei au turnat de s-a înroșit hârtia, s-au găsit câțiva lideri în sutană să pretindă statut de excepționalitate... Excepționalitate... în schimbul a ce? în schimbul îngenunchierii scabroase în fața sceleratului de Ceaușescu? în schimbul tăcerii rușinoase când se dărâmau bisericile? în schimbul entuziasmului cu care, fuguța-fuguța, alergau la "organ" s-
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
pe email din Belgia, Franța, Olanda, Germania, Canada, Statele Unite, îmi vine să le spun de la obraz: "Băieți, dacă în țărișoara de dragul căreia faceți acum apoplexie totul e chiar paradisiac, de ce naiba n-ați rămas acolo? De ce-a trebuit să înroșiți canalele de internet în căutarea de burse și locuri de muncă, de ce-ați cheltuit mici averi trimițînd 'applications' - parcă așa le ziceți, nu?! - în cele patru zări, cu un singur gînd: să faceți pe dracu în patru să nu
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
dacă "talpa țării" ar fi fost încurajată să iasă din acest Ev Mediu prelungit, astăzi "teleconferințele" primului ministru ar fi avut cu totul alte subiecte decât numărul prașilelor și desimea bobului de grâu plantat în brazdă. Așa, circuitele telefonice se înroșesc de "tarla conferințele" în care oameni ce au habar de agricultură cam cât are Michael Jackson de trigonometrie se întrec în cosmetizări imbecile ale realității. Ar mai fi ajuns, însă, Ion Iliescu la putere dacă țăranul român ar fi fost
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
de asemănătoare prin tenta lor cianotică: cel tăiat, al lui Pompei, pe tipsia de alamă, cel al călăului, și masca decorativă de pe mobila apropiată. Capul lui Cezar, crudul autor moral, e radios-carnal. Brațele celor doi complici ai crimei, albe, se înroșesc progresiv spre palme. Totul în opulența brocarturilor în cute brune. Fastul crimei. Dar ce-i cu pasa asta neagră? Viața-i doar parlament, cimitir, trădare, crimă? Întorc vioi spatele pînzei lui Caravaggio(?), Rubens (?) și mă aflu dintr-odată în fața celei
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
Constantin Țoiu Gîndește inginerul tînăr, agronom, neînsurat, un singuratic inspectînd pădurea sub-carpatică, 6 mai Cheia, 1976... Trecînd pe lîngă un pîlc de fagi, de emoție obrajii i se înroșiră. Un fag subțire, foarte înalt, convulsionat în creșterea lui liberă, vitregă în acel loc sterp, pietros, îi aținuse calea, făcîndu-i complice cu ochiul... Iar inginerul de atîta singurătate și gîfîind de urcușul abrupt, roși de efort la amintirea aventurii ciudate
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
care l-a cunoscut încă de pe vremea copilăriei, își aduce aminte: "De aceea nici nu intra într-un salon altfel decît pieziș, ca și cum umărul stîng s-ar fi scuzat pentru ceea ce umărul drept era silit să facă; de aceea se înroșea atunci cînd saluta pe cineva; de aceea dădea impresia că se rușina de fiecare dată cînd își acoperea capul înaintea celorlalți. Secretul acestei jene atît de evidente pe care i-o crea obligația de a se comporta ca un rege
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
am îndrăznit să spun într-o zi, ca să dezamorsez bomba cu întârziere, de ce nu te apuci? Scrie cărți, și lasă viața în pace! Pune totul în cărți. Asta nu face rău nimănui, în timp ce... Nu pricepi absolut nimic, a răcnit el înroșindu-se. A scrie e un act mort, nu fictiv. Credeam poate că nu încercase? Cum să intri în literatură cu un act mort? Cu contrarul, da! Buum! Nu pricepi absolut nimic. Sunt ani de când încerc, șapte , dacă vrei să știi
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
sînge (povestește Tradiția) scria pe o oglindă, Și oamenii citeau în altă oglindă: Oglinda lunii scrisul oglindește. De fier pădurea-i unde-așteaptă ora Lup cu destin ciudat legat de lună: Din cer să o doboare, s-o răpună, Cînd marea înroși-va aurora. (În Nord profetic soarta-i e știută Și-așijderi că-n aceeași zi fatală Spurca-va marea nava legendară Din unghii strînse de la morți făcută.) La Zürich ori Geneva, cînd nebuna Mea soartă a vrut să fiu și
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Și, de era voioasa primăvară, Eu tot mai suspinam, încet-încet. Am suferit mai mult decât oricând Când mândrii trandafiri porneau spre vară, Dar n-au putut, cu tot parfumul blând, Din suflet să-mi alunge foc și pară. În câmpul înroșit cu flori de maci Am suferit din nou și-am sângerat, Că nu mai știu, iubito, ce mai faci, Când ai să vii și pentru ce-ai plecat ? Am suferit când florile de tei Ningeau pe mine, troienindu-mi calea
SUFERINTA,TU... de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382664_a_383993]
-
extrase, parcă, din manualul de impresionat fete de pension. Nu-ți zice că “vine Madonna”, îți zice că “diva, steaua, regina, prințesa, Dumnezeea... va păși... va pune pasul ei sfânt, unic și de neprețuit, pe pământ românesc... pe glia noastră, înroșită de sângele strămoșilor, sânge cu care, iată, stimați telespectatori, în câteva minute, se va mai scrie încă o pagină de istorie”. Cum naiba să reziști la așa ceva? Păi, dacă ești mai slab de inimă, nu dai și tu colțul, de
Gata! Au venit ţânţarii cu West Nile în trompe. Iar murim. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20100_a_21425]
-
-o dinadins ca să i-o dăruiesc lui Pepe. N-aveam de gând să cer un ban. Când Baltazar îi croi drum printre curioșii care blocau ușa, José Montiel țipa în mijlocul antreului. Era foarte palid și ochii începeau să i se înroșească. - Prostule, țipa. Ia-ți de aici drăcia. Doar asta mai lipsea, să vină un oarecare să dea ordine la mine în casă. La naiba! În salonul de biliard Baltazar a fost primit cu ovații. Până în momentul acela credea că făcuse
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
se transforma în femeie bătrână. Din ce în ce mai bătrână. Umerii zvelți altădată se lăsau tot mai mult gârbovind-o. Iar când ajunse lângă el, Perigeu n-o mai recunoscu. Uimit se uită la locul statuii. Postamentul era gol. Deci bătrâna cu ochii înroșiți de nesomn de lângă el era frumoasa Geea. Păru-i albise. Șuvițele cânepii de neîngrijire i se lipeau de sânii fleșcăiți ce se vedeau sub vesmântul subțire. Un zâmbet amar îi aduna ridurile chipului ca o pungă. Te așteptai să mă
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
privi cu zîmbet asemenea naivități, Laugier le privește cu deplină seriozitate, considerînd că aceste aparente superstiții au o rațiune impecabilă. Ideea că unui bolnav cu dureri nevralgice i se dă să bea apă în care s-a stins un fier înroșit în foc nu e catalogată drept fantasmagorie, cum nici rețeta care recomandă ca femeia însărcinată să bea apă în care s-au deschis nouă lacăte nu e repudiată ca fiind aberație. Raționamentul gîndirii magice este un raționament analogic, spune Laugier
În mintea babelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2766_a_4091]
-
frații / Cu inima la trecători / (...) / Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul, / De-o fi să ne-ngropăm de vii!”. Iar la comanda: „Camarazi, înainte, pentru Ardeal!”, ei s-au aruncat în iadul de foc de la Oarba de Mureș, alungând ocupantul, înroșind cu sângele lor apa Mureșului, pentru a șterge hotarul vremelnic și o cumplită nedreptate. O spunea și Ion Antonescu la 1 Decembrie 1940, la doar trei luni de la ruperea nordului Ardealului, prin rușinosul diktat: „Ne-am născut aici, suntem cei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
las să urce se leagă de mine... am încărcat pușca.” Frica nu a umbrit totuși experiența în ochirea și apăsarea pe trăgaciul armei, aceasta punând la pământ în câteva clipe toate cele 6 fioroase patrupede, neajutorate în împrejurarea dată. Zăpada înroșită de sângele animalelor, creează în sufletul omului, pe lângă sentimentul de siguranță și victorie în fața unui potențial vrăjmaș, reminiscență ancestrală a superiorității în fața animalului, și cel de teamă în fața divinității. Regretul tardiv al acestui măcel, l-am înțeles prin atribuirea, de către
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
până târziu în noapte. Au fost peste 6 ore de stând up, în care improvizația, satiră, umorul naiv și cel acid s-au împletit spre deliciul celor prezenți, care au râs “pe saturate” și au aplaudat “până li s-au înroșit palmele.” Dacă din perspectiva artiștilor ce au onorat cu prezența spectacolul, Gala Premiilor Stând Up Comedy este “un semn de maturizare a industriei,” pentru organizatori succesul Galei este un “indiciu clar și indubitabil că popularitatea fenomenul este în continuă creștere
Gala Premiilor Stand Up Comedy – un succes răsunător [Corola-blog/BlogPost/99413_a_100705]
-
când l-am descoperit, pe cont propriu, ca fiind mișto. Cum dracu’ să-ți placă să faci mișcare, când vine o idioată la oră și te pune să dai ture de teren până ți se bulbucă ochii-n cap, te înroșești, horcăi și te ții de splină? La mine, așa a fost și în generală și în liceu, prin urmare singurul mod în care am putut să mă apăr a fost să mă fofilez de la cât mai multe ore, invocând diverse
Mens insana in corpore insano by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20164_a_21489]