217 matches
-
matematice, cibernetica mea gândire nu se potrivea cu scârboșenia malaxorului de idei țâșnite din același cap șubred înclinat, se vede, spre morbiditatea descâlcirii adevărului despre Spațiu și Timp. Recunosc furtul, îmi asum pedeapsa de a-l evita așa cum a fost însăilat în secolele ei de detenție pentru că, fără îndoială, atunci când secunda nu mai are pentru ce trece devine inutilă și se dilată. La fel și ziua sau anul. Dar un prilej de a-mi scrie mie cartea anostă pe care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu știam nimic. Doamne, eram gol pe dinăuntru, cei din sală râdeau discret, mascându-și cu palmele rictusul gurii, lăsau rușinați privirea în pământ, dar vedeam, departe, în fundul sălii, chipul încruntat al profesorilor. Începeam cu voce răgușită de emoție să însăilez ceva, chipurile se destindeau privindu-mă cu gravitate. Da! Începeam să vorbesc. Nu știu ce anume turuiam, în sală lumea mă asculta cu ochii fixați pe mine, cel care înșira teoreme despre foșnet, postulate, despre nopțile cu greieri, exerciții de mers prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Întotdeauna cu litere limpezi, mari și de tipar ca pe frontispiciile firmelor. Am credința că cele două propoziții, dintre care ultima neterminată, din fragmentul de misivă către fiica sa constituie singura ei strădanie epistolară, poate că singura Încercare de a Însăila un text pe hîrtie. Scrisorile către ai săi, În timpul primului război mondial, nu era nevoie să le scrie cu mîna ei, ar fi putut să le dicteze vreunui client al pensiunii. Pusese Însă propria mînă pe condei În clipa În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cale-afară de păguboasă pentru estetică. Nineta, dimpotrivă, mă lauda, spunea că am stil, personalitate, că nu trebuie să scriem toți precum oile, oficial, standard, că ne-am plictisi de mama-focului, dacă doamnele ar primi de la toți amanții scrisori de amor însăilate cu litere scrise identic, precum cele din abecedar. Ea credea că originalitatea trebuie cultivată. În plus, nu înțelegea de ce nu sunt acordate țâncilor și premii speciale pentru stil, originalitate, căci altfel, acordându-le coronițe numai plicticoșilor de nota zece, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu oarece talent, dacă n-aș vrea să văd niște "desene tematice", chiar așa a zis, care nu sunt lipsite "de un anume har"... Am rămas pe loc, iar individul mi-a întins, discret, Doamne Dumnezeule, reproducerile foto ale schițelor însăilate de mine în vecinătatea monstrului Liublianka... Atât putusem schița: niște gratii după care stăteau risipite oase încătușate... Misiune sau, pur și simplu, un experiment artistic, doamnă?... Ochii insului m-au fixat ca-ntr-un insectar al răului și în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Rektoratsrede, să îmbrățișeze doctrina lui Hitler) scria că întrupează esența poeziei, se mira, într-o dezlânată, dar sfâșietor de frumoasă elegie, de rostul poeților în vremuri de restriște. A trăi cu perspectiva morții iminente și a-ți bate capul să însăilezi nebunii în metru alcaic sau asclepiadic demonstrează clar diagnosticul pe care i l-am pus, fără rezerve, lui Hölderlin. Pe malurile Neckar-ului, rătăcitul își traducea obsesiile lirice în întrebări fracturate privitoare la telos-ul stihuitorului, nerealizând însă că vremurile au fost
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
corpolențe generoase). A fost această încrâncenare, viscerală aproape, a negației, care mi-a trezit apoi suspiciunile. De ce reacționam așa? Ce anume, din mine, se revolta instinctiv la acest gând, lucru la care japonezii erau imuni? Nu am reușit decât să însăilez un șir palid de asociații: un oarecare sentiment de disconfort legat de ideea golului care mi s-ar căsca astfel sub mine, un hău al dejecțiilor care, oricât de sterilizat ar fi, ar putea impregna și colacul, astfel încât trebuie minimizate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
poreclă și o funcție în Imperiul Mongol, care, probabil, "i-a fost atribuită la un moment dat, pentru că a fost vasal al mongolilor". "Pe de altă parte, din auzite, după notițe, după discuții cu diverse persoane, (Djuvara - n.r) a însăilat un text. Această desconsiderare a vechii istoriografii a mers împreună cu desconsiderarea documentelor, a izvoarelor. Avem pentru epoca lui Basarab întemeietorul și a urmașilor lui direcți izvoare care spun foarte clar că erau români și ortodocși, nicidecum cumani și catolici. Nici un
Scandal în lumea cărților: "Djuvara are teorii elucubrante" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/68555_a_69880]
-
care le declamă. Într-un singur loc are Bogdan Ghiu dreptate, cînd spune că Bataille e de evitat. Într-adevăr, a două oară nu-l mai citești. Sau, dacă totuși o faci, ori îți place să te amuzi pe seama gogorițelor însăilate pe marginea soartei celor obidiți - lumpenproletariatul lui Bataille - sau pe seama cauzelor economice care provocau sacrificiile umane la azteci, ori ai plăcerea de a-ți terfeli mintea punînd-o în contact cu un autor de mîna a doua. Una peste alta, heterogen
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
au avut dreptul să le recupereze. Ce frumoasă și dreaptă e viața uneori... A trăi din sau cu / fără cărți O discuție cu potențial interesant, dar rămasă deocamdată la stadiul unei compilații de opinii, care lasă impresia c-a fost însăilată pe fugă a publicat ROMÂNIA LIBER| din 14 noiembrie a.c.: „Cît ține de foame o carte publicată” este titlul reportajului semnat de Manuela Golea, în care se încearcă, oare a câta oară, sondarea pieței românești de carte. Reportajul nu are
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5124_a_6449]
-
s-o descrie. Căzăturilor și otrepelor nu le poți închina epopei decît știind din capul locului că întreprinderea ta e îndoielnică. Și totuși, conform criteriilor estetice, orice bîrlog poate fi subiect de roman și oricărei zvîrcoliri șerpești i se poate însăila un sonet de ireproșabilă înlănțuire prozodică. Atîta doar că înrîurirea formei asupra sufletului cititorului aduce cu o adiere superficială. O deguști fără să te miște, și o admiri fără să te frămînte. E o simplă virtuozitate tehnică ivită din ușurința
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
criză și în același timp gâtuite de emoția pe care i-o lasă vizionarea primului și probabil ultimului film din viața lui. Pe alocuri, se remarcă prin prestația actoriceasca Plopu (Ovidiu Ghiniță) și Tanasie (Mircea Diaconu). Sentimentul de artificial, de însăilat, te urmărește pe tot parcursul filmului: Domnul Benea (Nicolae Urs) este artificial într-un mod artificial așa cum Tăvi este timid într-un mod care insinuează devenirea să ulterioară, un reprimat, un frustrat, iar scenă în care încearcă să se masturbeze
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
ani. Dacă ne simțim nesiguri, nimic nu e mai simplu decît să privim îndărăt. Vom înțelege, pas cu pas, cum se respiră firesc, nu gîfîit, cum se trăiește frumos, nu eficient, cum se vorbește omenește, nu ca o mașinărie care însăilează cuvinte fără noimă, care amestecă limbile și regulile.” Continuarea, la fel de plină de miez și de învățăminte, a discuției, sperăm că nu inutilă, în Observator cultural. În numerele următoare, redactorii revistei ne promit puncte de vedere ale profesorilor de liceu și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3498_a_4823]
-
memorialistica diverșilor săi eroi, sau cu fragmente din corespondența acestora, cu citate din articole de ziar etc., totul într-o turnură cvasipolemică, pamfletară uneori, utilizându-se eseistica pentru evidențierea relațiilor întreținute de Livu Rebreanu cu diversele personalități ale vremii, dar însăilând, frecvent, și seci înșiruiri de date dintr-o cronologie evenimențială a epocii, pentru a alcătui astfel un soi de caleidoscop istoric (Oglinda lumii). Rezultă astfel un insolit discurs evocator, prozatorul utilizând verbul la persoana a doua, dezvoltat într-un dialog
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
exigență improprie, singurul merit al poetului fiind fidelitatea cu care redă suflările numinoase. Scos de sub simțurile obișnuite, poetul e sub har și nu-i mai pasă de talent. Talentul e o facultate histrionică, de prestidigitație verbală, simplă dexteritate de a însăila versuri, pe cînd harul e pneumatic, antenă prinzînd „undele scurte“ ale divinității. În Noduri și semne nu e nici urmă de fantezie, nici cîtime de plăsmurie proprie, căci poetul nu mai e creator, ci mijlocitor. Un colportor docil, care, asemeni
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
adevăratei și eternei poezii, vor acești Ťslujnicari de școală nouăť să conteste ceea ce s-a făcut în domeniul liricii până în prezent?" Observații similare se fac, în editorial, în legătură cu proza: "Nici proza unora dintre exponenții noului val nu este mai brează. Însăilată în grabă, cu materialele și arhitectura cele mai ieftine, fără miză, împănată, la fel de provocator, cu scene licențioase, croită după tipare hollywoodiene, în care prevalează faptul asupra imaginației, neconcludentă din punct de vedere stilistic, ea se chinuie să ne sară cu
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
a împins s-o deschid să citesc primele rânduri. Așa, în picioare lângă masa mea de lucru, am sorbit primele 20 de pagini. A doua zi am terminat cartea. Cum sunt o călătoare pătimașă, aceste scrieri despre voiaje trăite și însăilate cu entuziasm m-au atras. Tabla de materii n-a făcut decât să-mi intrige curiozitatea și mai mult: „Șase zile la poalele Alpilor (20012007), O zi în India face cât o viață (aprilie 2002), 18 zile la Boston (iulie
DIN MEMORIA INIMII de Daniela Mocioc. In: Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
I. Ică Jr., Ed. Fundației Culturale Române, București, 1997), au fost rostite la Radio „Europa Liberă”. Limbajul este unul direct, familiar, plastic, cu simplități și gesturi de modestie. Autorul discută cu „un pumn de cititori”. Își reduce sau moderează reflecția: „însăilez câteva gânduri”. Se contaminează verbal de stilistica predicii religioase: „mai râvnic sau mai zăbavnic”. Aluziv, îl numește pe N. Ceaușescu un „conducător scofâlcit și bâlbâit”. Are ceva-n comun cu cerchistul admirat - în definitiv, laolaltă cu ceilalți membrii de club
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
dar retractilitatea își urmează netulburată artificiile: ,și tu ai trecut prin zile/ cu timpul scos din țâțâni/ când așezai piatra peste/ o altă piatră numind-o grădină/ și-n următoarea clipă dădeai/ buzna la masa de scris/ pregătită să-ți însăilezi o postfață" (postfață la noul manual de grădinărit). Mai există însă, încă o posibilă accepție a acestei persoane a doua generice: aceea a solidarității, a alterității reconfortante - ,viața încă/ mai avea farmec/ și chiar literatura era suportabilă/ când celălalt rămînea
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
pe la orele cinci” în 22 decembrie 1863 bolnav de gastroenterită. A fost înmormântat la 31 decembrie 1863, în cimitirul bisericii Visarion, fără ca vreun membru al familiei să participe la înmormântare, cimitir desființat între timp prin extinderea Cișmigiului. Eminescu i-a însăilat și câteva versuri: „Mort e al meu frate Nimeni ochii n-a închis În străinătate. Poate-s deschiși și-n groapă. Dar adesea într-al meu vis, Ochii mari albaștri Luminează un surâs, Din doi vineți aștri” În sufletul poetului
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
maluri de ape care plâng cu tupeul fixat la maxim deranjez nepăsarea cerând ridicarea imunității în parlamentul dimineților albastre trag obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afișe cu „â” din „a” schimb programul muncă numai de teren îmbrac haine însăilate din cuvinte uitate de bună voie de mai marii... duc jucării gutui și turtă dulce în trăistuțe cu dungi colorate la case de departe Ca o replică la știrile din țară și ca o completare la optimismul legat de „tinerețea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
până atunci. Am intrat în casă covârșit, cu sute de ani mai bătrân și gârbovit din cauza singurătății. M-am sprijinit de uși, blestemând Creația. Într-un colț am zărit-o, prăfuită, pe bătrâna mea Jackson Randy Rhoads, la care am însăilat mai mult în scârbă vreo trei note. Și fără să vreau m-am uitat pe geam. L-am văzut pe Bogdan pe trotuarul de vis-à-vis țintuind cu privirea o gagică superbă. I-am văzut pula sculându-i-se și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Își lăsau catîrii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vîlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (cînd propovăduitorii aduceau cu o adunătură de comedianți) ori năvăleau oblu pe catîri, cînd, fără a mai descăleca, Însăilau niscaiva solomonii. Căci, În ultimii cincisprezece ani de la moartea acelui Nazarinean, Începuseră să-și facă apariția tot soiul de bărbați tineri și zdraveni, cu bărbi respectabile sau Încă imberbi, În mantii albe și cu toiege În mînă, zicîndu-și apostoli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
De aceea stăteau să-l asculte. Nădăjduind că pînă la urmă avea să-și adeverească temeinicia vorbelor printr-o solomonie, o minune, acolo. „Împărăția cerului Își are temelia pe minciună“, stăruia Simon privind la soarele necruțător. „Și scrierile lor sînt Însăilate cu minciuni, cu precepte mincinoase, un precept e o minciună, zece precepte, zece minciuni... Nu le e de-ajuns că Elohim ăsta al lor e un tîlhar răzbunător și răutăcios, ca orice bătrîn, mai trebuie să-l și divinizați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
doar știrile nefaste și febra spaniolă. Această carte va ajunge de pe continentul european În Peninsula Britanică, de acolo În America, apoi, luînd calea inversă, chiar pînă la Împărăția Soarelui Răsare. Datorită originii sale misterioase și a nevoii oamenilor de a Însăila, cu nemiluita, povești Într-o lume fără Dumnezeu, Conspirația va deveni un breviar care te Învață că, În spatele tuturor Înfrîngerilor istoriei, se află o „misterioasă“, o sumbră și periculoasă forță, ce ține În mîinile sale soarta lumii, ce dispune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]