126 matches
-
va vibra citindu-le, de multe ori existența fiecăruia putându-se regăsi într-un poem, într-o strofă, într-un vers, într-un singur cuvânt. Fiecare poet are glasul său propriu și experiența sa poetică, existând însă un scris „de însăilare” și unul „de excavare”, pe care cititorul îl simte parcurgând poemele unui scriitor. Poezia nu poate dispărea nici în aceste vremuri apoetice! Un scriitor afirma că datorită poeților pământul nu va muri. Să auzim așa-dar glasul celei ce vorbește
RUGA A SUFLETULUI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 23 din 23 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344969_a_346298]
-
de cărți. Figurează, de altfel, în antologia Poezia românească nouă, alcătuită în 1956, în exil, de Vintilă Horia. În anii ’60 creează Cenaclul de la Neuilly-sur-Seine, pe care îl găzduiește în locuința sa de la Paris. Primele povestiri, datând din 1949, sunt însăilări satirice, plecând de la realitățile dramatice ale exilului parizian anticomunist românesc, tratate în tonalitățile caragialești deja manifeste în presa de coloratură național-țărănistă, susținută de Constantin Vișoianu („Moftul român” ș.a.). În cenaclul său, A. citește, capitol după capitol, prima lui carte, Poveste
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
de respirație scurtă, D. s-a remarcat prin numeroasele schițe și nuvele, adunate într-o impresionantă serie de volume. După Cum s-a despărțit tanti Veronica, au urmat Filimon Hâncul și La hotarul dobrogean, în 1924, apoi, într-o cadență spornică, Însăilări (1925), Signor Bertheloty și Socoteli greșite (1926), Examen de bacalaureat (1928), Ancheta (1930), Monumentul eroilor și Țucu (1931), Reprezentație de adio (1932), Belfer îndrăgostit (1934). Scriitor moralist, autorul apelează frecvent la satiră. Cele mai reușite dintre povestirile lui sugerează eșecul
DONGOROZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286826_a_288155]
-
de falsitatea tramei epice. A tradus, în colaborare, din scriitorii ruși L. Davâdov și Boris Galin. SCRIERI: Cum s-a despărțit tanti Veronica, Craiova, 1922; Filimon Hâncul, București, 1924; La hotarul dobrogean, Craiova, 1924; Surpriză, București, f.a.; Pacostea, București, 1924; Însăilări, Craiova, 1925; Povestirile lui Conu Costaki Stupcan, Craiova, 1925; Signor Bertheloty, Arad, 1926; Socoteli greșite, Craiova, 1926; Examen de bacalaureat, Craiova, 1928; Amintiri, București, f.a.; Ancheta, Craiova, 1930; Monumentul eroilor, București, 1931; Țucu, Craiova, 1931; Reprezentație de adio, Craiova, 1932
DONGOROZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286826_a_288155]
-
în proză, iar Iacob Negruzzi, versurile. „Instantaneul” Începem!... (1909) are un caracter ocazional, fiind destinat a marca inaugurarea Companiei Davila. Se adaugă Modern, un monolog burlesc, și alegoria 100 de ani, „revistă istorică națională a sec. XIX”, de fapt o însăilare de versuri și proză din autori români. Ca traducător de opere dramatice, în afară de Roma învinsă de A. Parodi, C. a mai realizat versiunea românească a piesei Hatmanul, după drama L’Hetman a lui Paul Déroulède, și Cârdășia, după La Camaraderie
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de altfel, întregul limbaj al piesei, orientat către declamația pompoasă. A doua tragedie, Amilcar Barca, generalisim al Cartaginei (1894), a împrumutat subiectul din romanul lui Flaubert, Salammbô. Încercând să compună o piesă de meditație, autorul nu realizează decât o firavă însăilare de monologuri. Ceva mai reușită, Silvina Doamna (1897) reia subiectul unei piese mai vechi, Despina, reprezentată cu peste douăzeci de ani mai înainte. Prefigurare a Doamnei Clara din Vlaicu-Vodă a lui Al. Davila, eroina continuă șirul unor personaje tradiționale ale
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
Notațiile includ, fără ostentație, calități și defecte omenești, oferind deseori date inedite asupra unor personalități care au decis destinele teatrului românesc sau ale literaturii naționale. Considerarea critică a operei lui C. relevă un scriitor inegal, oscilând între realizări superlative și însăilări derizorii, un autor noncoformist, dispunând de un remarcabil simț al umorului și al ridicolului, un creator în care se alătură două ipostaze: omul de teatru și omul de litere, care își întretaie deseori traiectoriile, completându-se și sprijinindu-se reciproc
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
viața lui Iisus Hristos (Pentru Cruce, 1903, Triumful Crucei, 1904) sunt un amestec de informație istorică brută (dar suspectă sub aspectul autenticității) și de literaturizare neîndemânatică. Pretențioasa încercare dramatică Legionarii Crucei (1904), „tragedie constantiniană”, nu este altceva decât o plicticoasă însăilare de însemnări de lectură. Cronicar literar activ, I.-C. a scris mult și despre cele mai variate subiecte. Câteva dintre articolele publicate în „Românul literar” le-a strâns în broșura Note (1905). Critica lui este însă mai întotdeauna pătimașă, nedreaptă
IONESCU-CAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287588_a_288917]
-
Alt roman despre „obsedantul deceniu”, LCF, 1980, 12; Ion Cristoiu, Un roman kitsch, SLAST, 1982, 30; Cubleșan, Civic-etic, 146-151; Ghițulescu, O panoramă, 282-284; Silvestru, Un deceniu, 267-268; Laurențiu Ulici, „Romanul unei zile mari”, CNT, 1984, 35; George Pruteanu, Romane și însăilări, CL, 1985, 12; Tuchilă, Privirea, 89-98; Simuț, Incursiuni, 34-39; Dicț. scriit. rom., II, 741-743; Ion Roșioru, „Iarna iubirii”, TMS, 2000, 12; Micu, Ist. lit., 485; Popa, Ist. lit., I, 1 035. T.V.
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
artificial, uneori strecurat în versuri populare inautentice (Dreptate, La focuri, Mateiu Hurezan ș.a.) Primului volum de povestiri îi succedă multe altele, izvorâte din aceeași matrice: Icoane din popor (1911), La cruci (1911), Din umbra satelor (1913), Zile senine (1913) și Însăilări (1914; Premiul Academiei Române), Gura iadului (1915), Clacă și robot (1916) ș.a. Nuvela titulară a culegerii Pădurarul Stoichiță (1957) ilustrează tipic incapacitatea prozatorului de a conferi o armătură durabilă unei materii remarcabile. Scenele în care, întorși de la un proces nedrept, moșierul
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
Legende și basme (1965), Basme noi (1967) ș.a. - se adaugă la tabloul unor narațiuni fără mare relief. SCRIERI: În sărbători, București, 1910; Icoane din popor, București, 1911; La cruci, București, 1911; Din umbra satelor, București, 1913; Zile senine, București, 1913; Însăilări, București, 1914; Postelnicul Cumpănă, București, 1914; Gura iadului, București, 1915; Războiul cel mare, Pitești, 1915; Clacă și robot, București 1916; Însăilări. Însemnări și povestiri. Sfârșituri, București, 1922; Mucenicii neamului, București, 1922; Povești, București, 1923; Săracu’ Gealapu, București, 1928; Alte povești
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
1910; Icoane din popor, București, 1911; La cruci, București, 1911; Din umbra satelor, București, 1913; Zile senine, București, 1913; Însăilări, București, 1914; Postelnicul Cumpănă, București, 1914; Gura iadului, București, 1915; Războiul cel mare, Pitești, 1915; Clacă și robot, București 1916; Însăilări. Însemnări și povestiri. Sfârșituri, București, 1922; Mucenicii neamului, București, 1922; Povești, București, 1923; Săracu’ Gealapu, București, 1928; Alte povești, București, 1929; Povești pentru tineri și bătrâni, București, 1934; Comoara lui Prâslea, București, 1936; Din țara lui Alb-Împărat. Basme pentru toate
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
notă eroic-hiperbolică, în registru buf. Tematica preponderent sexuală a autobiograficului are însă în substrat sensul unei parodii de limbaj. Fără nimic propriu-zis șocant, păstrând firescul și degajând un umor moderat, Odyssex experimentează poezia cotidianului, o colocvialitate epică amestecată, în care însăilarea din secvențe a „poveștii” autobiografice e întreruptă de puseuri lirice, metaforice ori aforistice, într-o manieră serioasă ori (auto)ironică. SCRIERI: Firește că exagerez, pref. Anghel Dumbrăveanu, Timișoara, 1994; Odyssex, Timișoara, 1996; Piper pe limbă, Timișoara, 1999; Pe urmele marelui
SERBAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
liceului și a unor cursuri de stenografie (1969), urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1969-1974). Debutează la „Scânteia pionierului” în 1962, iar editorial cu romanul La indicativul prezent, apărut în 1971. Narațiunile lui V. sunt însăilări confuze pe tema dramei provincialului inadaptat la oraș. Gafeur în dragoste, acesta își revigorează filosofia vieții prin apropierea de natură, recurent fiind cadrul marin. Intriga, axată pe construiri și destrămări de relații sentimentale, se desfășoară fie în mediul cartierelor bucureștene
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
cuvânt, București, 2003. Repere bibliografice: Adrian Popescu, „Ulise, alte întâmplări”, ST, 1977, 5; Al. Cistelecan, „Ulise, alte întâmplări”, F, 1977, 7; Voicu Bugariu, Povestiri atrăgătoare, LCF, 1982, 34; Costin Tuchilă, „Jurământ de măr”, LCF, 1983, 40; George Pruteanu, Romane și însăilări, CL, 1985, 4; Nicoleta Ghinea, Despre naivitate, RL, 2000, 25; Șerban Codrin, Personalia. Dicționar al personalităților ialomițene, Constanța, 2002, 143; Vasile, Proza, 267-271; Vasile, Poezia, 261-263. D.Mc.
STRATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
și SUA, P. le dă o formă romanescă. Americana îndrăgostită (1920) e o poveste oarecum insolită, făcând loc mai ales ideilor și atitudinilor feministe. Celelalte două volume ale ciclului - Cuceritorul de inimi (1921), Vândută de propria-i mamă (1922) - sunt însăilări de peripeții ale unor personaje care de care mai ieșite din comun, autorul abandonând orice intenție documentară și păstrând din specificul mediilor și moravurilor americane doar imaginea unui teribilism infantil. „Romanul popular” Cuza-Vodă (1912, semnat C. Fulger) ori, mai târziu
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
versiune în care elementul popular este precumpănitor, iar fraza are o cursivitate în bună măsură modernă. Mai puțin izbutite sunt Omagiul artelor, prelucrare după Schiller, precum și jurnalul de călătorie intitulat De la Bonn la Coblenz, pe apă și pe jos (1881), însăilare firavă de impresii comune. SCRIERI: De la Bonn la Coblenz, pe apă și pe jos, cu o scrisoare de V.A. Urechia, București, 1881; „Pygmalion”, „Fata de la Cozia” și „Lăpușneanu”. Studiu critic comparativ, București, 1887. Traduceri: Goethe, Egmont, pref. trad., Iași
QUINTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289075_a_290404]
-
încercare în dramaturgie - piesa Vâltoarea (sau Învingătorii) este acceptată în 1934 în repertoriul Teatrului Național din București, dar nu e reprezentată - mai dă tiparului „studiul psihico-social” Tâlcuirile bufniței albe sau Religia aristocrației intelectuale (1937), un volum memorialistic, Din volbura vremii. Însăilări (1939), și romanul Cântec în amurg (1942). Prezent cu niște amintiri în „Convorbiri literare” și cu însemnări de călătorie în „Jurnalul de dimineață”, după 1944 scriitorul nu mai lasă nici o urmă. Desemnat printr-o formulă prezumțioasă ce întregește titlul uneia
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
stilistice și chiar de greșeli de exprimare, cartea conține totuși multe pagini de interes documentar, luminând aspecte din viața câtorva personalități ale epocii, precum și fragmente de bună proză autoreferențială, în care lirismul nostalgiei e jugulat de umor și autoironie. Și „însăilările” incluse în Din volbura vremii relevă aceste calități, la care se adaugă firescul povestirii, abilități de portretist (Ghiță Crișan, Ovid Densusianu, V. G. Morțun, I. Nădejde, C. Mille, Istrate Micescu, Ion Petrovici, C. Rădulescu-Motru, Radu D. Rosetti, Alfred Steed ș.a.
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
și studenta Irina Severeanu, în ciuda numeroaselor obstacole exterioare sau interioare, a căror înfrângere asigură tensiune și dinamism intrigii. SCRIERI: Cu aripile întinse. Amintiri din estompate vremuri, București, 1932; Tâlcuirile bufniței albe sau Religia aristocrației intelectuale, București, [1937]; Din volbura vremii. Însăilări, București, [1939]; Cântec în amurg, București, [1942]. Repere bibliografice: Radu Stănescu, Unul din cei mulți, „Neamul românesc”, 1912, 137-138; C. G.[C. Gerota], „Cu aripile întinse”, CL, 1932, 8-10; D. I. Suchianu, Din amintirile unui bărbat de condiție, VR, 1933, 1-2
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
știut că acest lucru nu a fost posibil până nu demult. Critica literară burgheză spijinindu-se pe principiile unei estetici metafizice idealiste, nu putea furniza nici un fel de teorii precise pentru analiză. Cronica literară Însăși nu se compunea decât dintr-o Însăilare eclectică de impresii, desigur cu pretenții de principialitate. (Ă). Teoria revoluționară pe care, astăzi, estetica marxist-leninistă o pune la Îndemâna criticii literare, criticile metodologice științifice de care ea poate să se folosească, de astădată, prilejuiesc o dezvoltare a recenziilor critice, o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poetice și alte simțitoare „reverii”, se înfiripă și o simbolistică a anotimpurilor. Însemnările de călătorie, presărate cu semne de exclamație, denotă curiozitate pentru latura etnografică a locurilor vizitate. Jucate de societățile de diletanți, în regia autoarei, aceste compuneri dramatice amalgamează însăilări proprii (printre care Vacanții) și localizări (după Juin și Flerx, Marc Michel și Labiche). Ca traducătoare, B. face o figură onorabilă. A tradus, nu fără iscusință, din Saltâkov-Șcedrin, Louis de Meurville, H. Bernstein, Ferdinand Freiligrath, Fr. Schiller, H. Sudermann, Shakespeare
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
prin finalul care închide simetric cercul, lăsându l pe Arhivar să se întoarcă la locul primei sale expediții și să ia el însuși locul personajului misterios, Rebis, pe care-l întâlnise, prima oară, șezând neclintit în jilțul său. [...] în această însăilare de capitole diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prin finalul care închide simetric cercul, lăsându l pe Arhivar să se întoarcă la locul primei sale expediții și să ia el însuși locul personajului misterios, Rebis, pe care-l întâlnise, prima oară, șezând neclintit în jilțul său. [...] în această însăilare de capitole diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
situație în care continentul european nu va mai fi un câmp închis de confruntare între cele două superputeri. Acest obiectiv nu pare de nerealizat dacă sunt avute în vedere schimbările probabile ale echilibrului mondial, în special datorită ridicării Chinei". O însăilare eclectică de idei fără schițarea mai exactă a unei structuri anume. La rândul său, Federal Trust Study Group din Londra susținea ideea creării unei Comisii europene permanente de securitate, cu sprijinul eventual al O.N.U., compusă din "toate sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]