90 matches
-
preasfânt⁄ Hoi leronda lerului Doamne... Nicolae părăsi salonul. Urcă în bibliotecă și se opri în fața portretului Luminăției Sale. Îi plăcea să-l privească în lumina lumânărilor. Doar atunci semăna într-adevăr cu imaginea tatălui său din momentele de inspirație. Viu, înseninat, cu sufletul pe buze, ca un copil. Mâna care, în tablou, arăta pergamentul cu celebrul testament în metru iambic, îl mângâiase adeseori sau îl ținuse aproape, lângă obraz, în timp ce gura lui îi șoptea rimele, făcându-l să le simtă ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ochii slugilor, terfelit și terfelind tot ceea ce atingea. Vizitiul tocmai strângea blănurile din sanie când apăru și Iancu. Nu se clătina, nu bolborosea, nu se prăvălea pe alee. Stătea sub bolta porții drept, cu fruntea descoperită și netedă, cu obrazul înseninat. Îi simți transfigurarea ca pe o mângâiere. O percepu cu sufletul și toată negura amintirilor se risipi. Iancu zâmbi, apoi făcu, pentru ea, o reverență cu multe înflorituri. Și clucereasa se trezi murmurând ca într-un extaz: ― Oh, evghenitu’ mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
buzunare. Găsi foița pe care o mototolise cu puțin timp înainte, o desfăcu cu grijă, o întinse și o frecă încet între palme, ca s-o netezească. Apoi o reciti cu neașteptată curiozitate și îneîntare. Fața i se lumină și, înseninat, se rezemă de birou, hotărât să aștepte. - Cred că e William, spuse îndată ce tânăra pereche se depărta, William, Williams, sau poate Theodor... Bătrânul nu-și mai ridică privirile. Doar clătină din cap. - Nu e la noi, spuse. Avem pe doamna
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
varsă-ți tot focul sufletului într-o lungă scrisoare Coraliei. Când ai s-o termini de transcris va intra madam Ana și va începe plăcerea agitată a dichisului. Ah, ce emoție, când pe hârtoapele străzii are să se audă prima trăsură ! înseninată, vei coborî cu pași ușori scara de lemn, controlându-ți în fiecare oglindă mersul, buclele, ținuta, la anii tăi, ma chère, ah, de ce nu-i mai am ! (a spus nașa Fănica), n-aș vărsa nicio lacrimă de melancolie ! Lumea să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fetele pe-alei. Mă întreb, nu-i frumos oare din Alecsandri să știi: „Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii!” Sau să-nveți, cum ne cuvântă alt poet și el vestit: „Veniți, privighetoarea cântă și liliacul e nflorit”! Inima înseninată ca la dragostea dintâi, strânge-n brațe lumea toată cu planeta sub călcâi. Toate zilele sunt pline de-o prealuminată stare, primăvara pe coline scoate plantele la soare. Anu-acesta, mai târziu, este Paștele preasfântul; cerul cald, trandafiriu prinde-n brațe
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
facem cu toții, inevitabil. Întîlnim miliarde de variante și reflectări ale luminii în miliarde de feluri, rotocoale de miliarde de fulgi de zăpadă... Însă după cum exteriorul este sau ar trebui să fie întotdeauna în corespondență cu interiorul - și dacă interiorul e înseninat, însorit, totul se reflectă în exteriortot așa și noțiunea de bine. Să percepi esențialul întotdeauna, aceasta ar fi înțelegerea cea mai importantă. Dincolo de aparențe, lucrurile sînt mai simple și mai complexe decît credem, adeseori. Această existență are aparențele sale, iar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
să spun. Și am Încredere că veți fi discret. V-am vorbit ca unui prieten“. „Știu să tac chiar mai bine decât dumneata. Îți mulțumesc, În orice caz, pentru Încredere, cu adevărat“. Și plecase. Belbo ieșise din Întâmplarea aceea mai Înseninat. Deplină victorie a astralei lui narativități asupra mizeriilor și a nerușinărilor lumii sublunare. În ziua următoare primise un telefon de la Agliè: „Trebuie să mă ierți, dragă prietene. Mă aflu În fața unei mici probleme. Dumneata știi că eu practic un comerț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de o lună, ele vor deveni realitate și că, În cele din urmă, voi avea parte chiar de un final ca În povești. În ciuda cerului Înnorat, a burniței ce pare a nu ne mai părăsi În iarna asta, mă simt Înseninată, ca și cum soarele ar fi răsărit brusc În fața ferestrei sufrageriei mele, anume pentru a-și revărsa căldura asupra mea. După cum constat În prezent, necazul cu sentimentul de vină pe care-l ai atunci cînd te prefaci bolnav este că sfîrșești prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de tine. Christian preferă să creadă că aceasta era o dovadă de tandrețe mai curînd decît un pretext pentru a-l respinge. Așadar Încă o mai preocupa un pic soarta lui? Poate că nu era total pierdut. Încuviință ceva mai Înseninat. Marie plecă fără să-i fi cerut să se ducă să se instaleze În altă parte, ceea ce el luă drept un al doilea motiv de speranță. * * * Cu nervii la pămînt, Lucas făcea un prim bilanț al cercetărilor. - Insula asta are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și crudelități, dar în a căror coprins, pe alte locuri și pe alte țărmuri, amanții rătăcesc de-a lungul lor în umbra și verdele dumbrăvilor, cu fețele argintite de lumina unei palide {EminescuOpVII 210} lune ce zâmbește pin nori și înseninate trist de plăcutele visării ale amorului. Era noaptea aceea un roman cavaleresc fără înțeles, din evul mediu, dar în care nu mai eram în stare de-a transpune tablourile colorate cu sânge, cu foc și cu negrul vânăt roșu al
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și dedat autoscopiei, demonstrând că "Eu, adică El" (cum se numește un micropoem), sunt expresii ale dualismului carne-spirit, ireconciliabil. Se verifică aici opinia lui Proust (Contre Sainte-Beuve): agentul creator e altcineva decât omul biologic! Putem vorbi deci de un Nichita înseninat, epurat de anxietăți, dedramatizat, analog Eminescului din Odă (în metru antic); neașteptat, el e în ton cu Marele romantic, cel sistematizat într-o "nepăsare tristă": "Ca să pot muri liniștit, pe mine / Mie redă-mă!..." Flancat de personaje răsunătoare în lumini
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pauză pentru a vedea figura dezamagită a reprezentantului, pentru a-l privi cum își aranjează materialele „cu inima grea”, după cum spunea Lyndon Johnson. Apoi, în ultimul moment, înainte să iasă pe ușă, m-aș îndrepta spre el cu o expresie înseninată, „magică”. În negociere există așa-zisele „expresii magice”, care, daca le folosești la momentul oportun, fac ca previzibilitatea răspunsului celeilalte persoane să fie uimitoare. I-aș spune „Chiar apreciez timpul pe care mi l-ați acordat. Și ca sa fiu corect
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
să-i fie frică de Cioran?! Fie și mistificat, nihilismul lui (să-l numim anarhism?!) e întemeietor pentru ceilalți. De altfel, e întemeietor înainte de toate pentru sine. Oricum, nu numai anonimii care veneau să-i ceară sfaturi în legătură cu sinuciderea plecau înseninați, dar și un Beckett, care, după ce citește Demiurgul cel rău, îi scrie: „Printre ruinele tale mă simt la adăpost” (III, 70). „Sunt făcut să dau sfaturi înțelepte Ă și reacționez ca un nebun” (I, 184), citim într-un loc. Oricum
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cât și Paulus (și poate mulți alți aristocrați) în acea perioadă grea. După patru ani, poetul poate vorbi cu o oarecare detașare despre acea perioadă. Mai mult, pare mai întărit de corespondența cu Paulus, care la rândul său pare mai înseninat, mai liniștit și mai hotărât să continue, cu energie și curaj, pe calea pe care Ovidiu o știa deja. De aceea, Ovidiu îl incită să persevereze în lupta împotriva soartei (= Augustus), evitând să se lase învins de aceasta. În perspectiva
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ei esențiale. Se va dovedi în scurt timp (și semne deja se arată) că nici o capodoperă artistică universală, de nicăieri și de niciunde, nu pune în ecuație problematica morții cu aceeași ardoare, cutremurare și interes pentru a reține în imagine înseninată, prea adesea tulburată, chipul omului ajuns la mare cumpănă. Fapt demn de reținut și semnificativ, totodată, este că cercetarea mioritică mai nouă se bucură de sprijinul specialiștilor de primă competență, aceiași care au observat fenomenele la fața locului și au
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
decât am mîncat! În tindă, prin ușa rămasă întredeschisă, auzi glasul unuia: ― Mi se pare că și locotenentul e valah... Vorbele acestea aproape disprețuitoare, care altă dată l-ar fi jignit, acuma îl liniștiră ca niște laude, încît trecu dincolo înseninat... Odaia lui era curată, cu pat bun, cu ghivece de mușcată în ferestre, cu blide înflorite pe pereți. La mijloc masa așternută îl aștepta, iar în soba de cărămidă duduia un foc zdravăn. Apostol își roti privirea, mulțumit, și se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
țărani... Un ceas a durat judecata și într-un ceas patru spînzurați! Căpitanul tăcu iar, așteptând parcă ceva. Ochii lui Bologa, înecați în lacrimi, îl priveau lung, fix, adânc. ― Dar tot la cartier, zise Klapka după o pauză, cu fața înseninată puțin, am aflat că vor să retragă pe toți soldații români din front și să-i trimită aiurea... Nu știu dacă și pe ofițeri... Dacă ar fi adevărat, ai putea răsufla și tu liniștit!... De aceea trebuie să te astâmperi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Când intră Bologa, pretorul se opri în dosul unei mese, ascultă grav raportul sublocotenentului, luă pachetul cu "obiectele" prizonierului și iscăli ceremonios o dovadă de primire. De îndată ce plecă însă sublocotenentul, fața pretorului își recăpătă expresia de satisfacție, încît Apostol zâmbi înseninat și cu o încredere frățească. ― Ei, domnule, zise pretorul cu un glas blajin, întocmai ca ieri când a sosit Bologa cu automobilul, să procedăm repede și sistematic, să nu pierdem vremea! Nu-i așa?... Scrie, plutonier! Dumneata, poftim, ia loc
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lumei înger senin de pază, Încununat de stele, învesmîntat de raze - Al valurilor astru, al mărei sânt amor, A stelelor regină, a nopții meteor, A miezenopții fică, a Nordului bătrân Copilă răsfățată. Pe-a polului senin Frunte eternă - de-aur înseninată stemă, - Un înger-rege palid, cu fruntea-n diademă. Unde se duse steaua, unde fugi cel înger? Marea n-o știe spune în tristele ei plângeri, Nordul n-o știe spune în gemătul lui lung, Nici noaptea în visarea-i, nici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cârpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpusa era o păpușă caraghioasă Și julită la nas. (Elegie pentru păpușa de tărâțe)192 Prezența obsesivă a thanatosului și nota elegiacă predominantă inversează grotesc tiparele de reprezentare ale universului copilăriei, teritoriu îndeobște înseninat de veselie și vitalitate plenară. Biografia "guignolescă"193 din eseul cu titlu semnificativ, dar ironic, Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo (1935-1936), sublimează în manieră caragialiană din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei romantice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
biata femeie, urmărindu-i răsuflarea, parcă, i-ar fi numărat-o, dar și către fereastră, așteptand zorile ca pe o ușurare, zicându-și: „De s-ar lumina, odată, de ziuă..!“ Pădurea sub razele lunii pline, cu aer aspru, pătrunzător, părea înseninată, sub horbota sclipitoare a zăpezii. Vântul fâlfâia pe lângă pereți, ca o pasăre de noapte cu aripi grele. De câteva zile, din noaptea de Sf. Vasile, vremea era geroasă și cu viscole care nu mai conteneau... ca un adevărat vifor. Anton
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
hotărî să accepte târgul, dar să fie lăsat ca să-și vadă fata, de câte ori va pofti, jurându-se să nu-i spună că-i este tată drept. „Cu banii primiți, poate voi trimite băieții la școală, să învețe carte!” își spuse înseninat Gheorghe, simțind, totuși, o durere surdă în dreptul inimii. Inginerul îl pofti în casă, unde o fetiță blondă, pistruiată, îl privea cu nedumerire: Matale ești noul căruțaș? intrebă ea sfioasă, privindu-l cu ochișorii încă somnoroși. Nu, eu sunt moș Gheorghe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ai văzut? O fa, femeie, cred, E Aida? îi arăt la întâmplare caietul deschis, dar el, O, Doamne! iar am uitat că, Dacă are părul lung, învolburat, Eu, roșind încă o dată uitându-mă, Are! Îmi ieșea întotdeauna greu portretul ei, înseninat acum, ca soarele revenit brusc după un nor greu de ploaie, Și eu nu-mi pot dezlipi ochii de la, Mai mult din imaginație o desenam, ochii mei erau atunci orbi la detalii, o vedeam întreagă, vedeam ideea mea de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Eu nu râd de nimeni! Dimpotrivă, mi se pare că alții râd de mine. Cum aș putea să râd de el? De-abia aștept să-l cunosc! Mă studiază grav și apoi îmi răspunde cu chipul destins și cu privirea înseninată: — O să-ți placă de el, ai să vezi! Nu știu de ce, dar sunt sigur că și lui o să-i placă de tine. îți dau voie să-l incluzi în roman, dacă acțiunea o va cere. N-ai să regreți! Simt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spate un pachet desfăcut de biscuiți. Bobo se uită de jur împrejur și, nevăzând pe nimeni, întinse mâna spre pachet și înșfăcă mai mulți biscuiți din el, cât să-i încapă în palmă. Apoi închise portiera cu grijă și plecă înseninat, ronțăind satisfăcut un biscuit, cu toate că nu-i era foame. Pe ceilalți îi fărâmiță când se așeză pe banca lui din parc, aruncându-i la porumbeii în căutare de cină pe alei. Se simțea mult mai bine. Tensiunea excitantă a infracțiunii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]