63 matches
-
Spengler, Blaga amintește de o devenire de la paradisul adamic, din Facerea biblică până la epoca tehnicismului modern, ucigător al miturilor, până la "paradisul în destrămare": Din spada arhanghelului Mihail a rămas doar "un cotor... fără flăcări", serafimii au "părul nins" de-atâta "însetare după adevăr". Arhanghelii lui Blaga ară "cu pluguri de lemn", striviți de greutatea aripilor, iar "porumbelul Sfântului Duh" stinge cu pliscul luminile sacralității ultime. "Goi, zgribuliți", îngerii se culcă în fân, păianjenii umplu apa vie, amenințați cu "putrezirea", odată cu "secarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
animale bizare cu aspect de increat îl tulbură și mai mult. Ladima moare dintr-un exces de cunoaștere incompletă, cele două biblioteci îl strivesc prin caracterul contradictoriu al informațiilor pe care le conțin (asemeni lui Tantal, condamnat să moară prin însetare într-un mediu suprasaturat de apă). Și e de observat că eroul mitologic apare explicit în studiul escatologic al savantului James Jeans: "Întocmai precum Tantal, stând în picioare într-o apă destul de adâncă încât aproape să-l înece, era totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pronaos. începutul se resoarbe și ochiul triadic se întrerupe. Mai citim o dată semnele codificate într-o limbă moartă și se rupe sigiliul cărții interzise iar pe dinăuntru paginile-s albe. Absolute înțelesuri pustiitoare de eresuri și-o apocalipsă promisă potolește însetarea de sine și stârpește setarea de semne indecente. Cine va citi ultimul litera îl va ucide. Ne copleșește locuirea clipei când se întrupează părelnicul veciei și ne încălzim la focul sacru al poeziei cum ne e dat să citim în
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
e o mărturie de credință a unui scriitor aflat la apogeul carierei sale și în egală măsură a unui om pentru care normele morale au fost pietre de temelie ale existenței de zi cu zi: Eu am căutat cu multă însetare mângâierea științei, dar n-am găsit-o nici în cărțile învățaților, nici în capul meu decât mulțumirea de a-mi fi împăcat gândurile: mângâierea sufletească pe care mi-o dăduse iubirea învățată de la mama mea, pacea dintre mintea mea și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de soare, și atât de măreț și cu atâta nădejde, că toată fața lor părea scăldată într-o lumină de glorie. Atunci m-am simțit mândru că sunt frate cu cei strălucitori de sub ștreang și am dorit moartea cu o însetare uriașă! Dar numai o clipă, o singură clipă! Pe urmă am privit zvârcolirile, am auzit pârâitul crengilor și numai inima îmi tremura, încet, fricoasă, hoțește, ca nu cumva s-o audă vreun vecin... Peste câteva zile am fost mutat ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e chioară ca un opaiț, cu sticlă afumată. Uneori trimite limbi negre, stârnind ninsoarea tăciunie a funigeilor. Ceva covrigi (uscați), ceva pastramă usturoiată , niște măsline vechi și niște murături. Că mâncarea-i fudulia celor cu apa, numai vinul sărăcuțul hrănind însetarea bieților pământeni. Încăperea nu e arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca un glas de bas în barba încâlcită a unui călugăr”. Auzi dumneata: „Crâșmă cu zid adânc”! Adică ce vrei să spui cu asta? Păi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ce ar putea să facă pe cineva mulțumit și fericit, dar nu ar putea să-mi redea mie mulțumirea și fericirea fiindcă lumea aceasta, deocamdată lumea nu are pentru mine tocmai după ceea ce sufletul și inima mea aleargă mai cu însetare. Vai, scumpa mea jumătate!, când ne vom vedea iarăși împreună? Aș fi în stare să strig munților, pădurilor și întregii Naturi 95 dorul ce-l am pentru tine, dar toate parcă nu au nici urechi să mă audă și nici
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
devenire, este aceea a stadiului pe care l-ai atins în raport cu Hristos. Hristos fuge, provocându-ne la urmărire, o goană spre un pisc, creându-ne tot timpul setea de a-L ajunge, ca într-un fel de nebunie sfântă, o însetare niciodată satisfăcută. Hristos ne cere desăvârșirea: „Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este!”. E posibil pentru om acest stadiu? De vreme ce Hristos ne cere imperativ: „Fiți!” nu doar ca o posibilitate incertă, „dacă s-ar putea”, înseamnă că e
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în punerea în circulație a ideilor și tezelor ce preconizau o nouă alcătuire socială și un nou ideal de viață al omului. D'Alembert, Diderot, Rousseau "aveau să devină vestitorii noii orînduiri pe care mulțimile o așteptau cu încredere și însetare. Această generație formează batalionul care a declanșat, în ordine teoretică, primele asalturi împotriva redutelor feudalității ce se ilustra prin oprimarea individualității umane sub toate aspectele existențiale: moral, intelectual, religios, politic, social"7. Datorită acestor gînditori luminați, secolul al XVIII-lea
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
evidențierea unor trăsături care sugerează identificarea cu idealul. Aspectul feciorelnic, caracterul diafan al aparițiilor, asocierea cu poezia sau cu inspirația o fac să fie o expresie a animei, o proiecție a sufletului aflat în criză. Dorința de a afla ("marile însetări") este dezvăluită de "șarpele lumii" la trecerea prin "zodia morților". Metafora mitică redevine instrument al poeticului din moment ce semnificațiile tradiționale trec în plan secund și, în prim-plan, se situează o nouă viziune asupra simbolurilor și asupra lumii. Eul liric e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
țintuiește locului. Am senzația aceea stranie că mă pierd și mi-e teamă să nu mă fac de rîs, prăbușindu-mă. "Trebuie să-mi revin!", îmi ordon și-mi plimb privirea peste sînii frumos arcuiți ai fetei; îi urmăresc cu însetare mișcarea mîinilor și mă gîndesc la lucruri omenești, eterne, primordiale... Știți, sparge tăcerea doamna Cristescu, măsurîndu-mă cu o privire de mamă care-și urechește fiul, cred că trebuie să vă duceți la Consiliul Popular, la Spațiul locativ. Mai sînt încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dintre om și destin”. Încheierea poemului („Și poate n-o să ajung/ Sau poate/ dacă-o să ajung voi ajunge târziu”) stă la răspântia unde adevărul Înscrie, În hieroglifele magice și codificate ale poeziei, destinul. Erotismul nocturn, crispat, de o păgână Însetare metafizică, precum În poemele altor volume, Își află aici, uneori, o tulburătoare, enigmatică, resemnată „indolență” care a acumulat, parcă, Întreg nesațul veninos și vital al aventurii de a fi. „Sunt un om viu. Sunt viu. Sunt vie. Sunt un loc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să bea apă când voiau - și, cel puțin În prima zi de călătorie, au avut loc adevărate lupte pentru dreptul de a bea, care s-au terminat cu decepții și n-au făcut decât să Întărească spaima de moarte prin Însetare: „În unele stații se dădea vagonului câte o găleată cu apă; din cauza stării de spirit din vagon se Întâmpla ca În lupta șcare avea locț pentru a putea ajunge la căldare, aceasta să se răstoarne și să rămânem fără nimic
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]