89 matches
-
iradierea să poetica. A cutreierat pe canvasul realității, ca o Alice de valori într-un tărâm de minuni promițător, pictat cu paletă visurilor. Pe un drum sinuos, gazda să, poezia, a devenit o noa voalata într-o industrie cenzurata, inca însetata de o calitate tapu. Business sau plăcere? N-am crezut niciodată că poezia ar putea fi un călător deghizat în forme de prezentare multiple, supusă unui matrix de cenzură cu accente de business, reieșit din structuri externe (politice, sociale, economice
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372355_a_373684]
-
iradierea să poetica. A cutreierat pe canvasul realității, ca o Alice de valori într-un tărâm de minuni promițător, pictat cu paletă visurilor. Pe un drum sinuos, gazda să, poezia, a devenit o noa voalata într-o industrie cenzurata, inca însetata de o calitate tapu.Business sau plăcere? N-am crezut niciodată că poezia ar putea fi un călător deghizat în forme de prezentare multiple, supusă unui matrix de cenzură cu accente de business, reieșit din structuri externe (politice, sociale, economice
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372355_a_373684]
-
Acasa > Strofe > Atasament > DOAR UN IZVOR Autor: Daniel Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Erai însetată pe-un drum în deșert Pierdut printre dune, tăcut și pustiu, Ascuns de nisipuri, flămând și incert, Mergând spre iluzii ascunse-n neviu. Erai rătăcită - morgană-n real - Prin vise ciudate, prin prafuri de timp, Credințe trecute prin ciur cerebral
DOAR UN IZVOR de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372372_a_373701]
-
cu săbii lichide. De cele mai multe ori, în templul meu intoxicat de papirus, am doleanțe drăguțe. Doresc doar o piatră funerară pe care să îmi culc cognițiile curgânde. Alteori, aplic mofturoasă pentru sălbaticile cuiburi în care se multiplică genetic năzuințele. Privesc însetată liedurile berzelor. Ignoră păsăresc cateringul psihic navetist. Consumatorii umani virusează cu picanterii lingvistice și mentale, frumosul universal! Trist! Norii fac tumbe...Câte topogane de vată, Doamne! Unghile mele zgârie zidurile reci. Inima mea le absoarbe recele arhaic ca un must
MEMORII PE VATĂ SELENARĂ de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372389_a_373718]
-
LA CINEMATOGRAF Și-au petrecut seară împreună înfundați în scaunele tocite de vreme, așteptând să înceapă filmul. Întunericul se contopea cu misterul și cu umbrele proiectate pe ecranul imaculat. Față era tăcută băiatul neastâmpărat până când buzele lor s-au atins însetate precum omul rămas fără apă în deșertul Sahara. Când s-a aprins lumină cei doi dispăruseră într-o altă lume. AT THE CINEMA They spent the evening together stuffed în seats worn by time, waiting for the movie to begin
PERIPLU SENTIMENTAL / SENTIMENTAL JOURNEY de GEORGE ROCA în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346037_a_347366]
-
urmează/ „Sărutul iubirii”.Mai apoi, cu dulce sensibilitate în gândul scris, se molipsește și se pierde într-un alt albastru mai apropiat de pământ, desenat de frumusețea mării ce se combină armonios cu frumusețea străzilor în trepte, acolo unde celebra însetată de frumos - Regina Maria a României - și-a proiectat „Cuibul liniștit” după o fantezie arhitectonică proprie, Celebrul Castel devenindu-i reședință preferată. Cu gândul la regina venerată, autoarea mărturisește dorul de mare, dar și dorul de această ființă dedicată artei
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
de fericire; Alte expresii ca; „pe buzele tale aprinse surâde abisul”; „ de sângele uitării zace-acum pătată” „rogojină împletită din doine strămoșești” ; „toamnă bănuți de aur pentru clipe de nostalgie” ; „viața-mi sângera peste tot”.... produc reverberații cu ecouri lăuntrice tentaculare. Însetate de transcendent, versurile caută liniile verticale în speranța evadării din spațuil strâmt, limitat al vieții. Timpul este un adevărat „călău” ce urmărește tăcut fiecare pas al poetei. „Mi-am cioplit propriu-mi chip // pe inimi de vânt // pe strigăt de
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
crimei, Sub lupa falșificării se vede ,teroristul rimei. Novela noastră e o apocalipsa pierdută în neant, Două anotimpuri ale vietii au căzut în flagrant, Iubim și cerșim...cerșind și iubind viața toată, Un izvor ne adapă,suflet căzut în derivă însetata, Bobocul primăverii a rămas o petala de trandafir, Ultima lacrima lăsată,al dimineții duh și mir. Rastelul visurilor a fost pictat cu flori de maci, Bibliotecă a-nceput să fie hotel pentru duhuri și săraci, Timpul vorbește prin noi,clipă
PRAFUL IDEILOR de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378706_a_380035]
-
mă-nnec în mare Ca și cele dinaintea mea sau după mine Adormite rădăcini sub toată ființa mea Chiar și fără ploaie, rezistând senine M-au tot smuls credinței că voi rezista Celor dinaintea mea sau după mine. Pan’ la tine însetate, după tine vrej Flori de iasomie presărate-n gânduri de alean Astfel suntem toate ca într-un vârtej Peste care cade timpul vieții tale-n van Se așterne vremea, aripile frânte bat La fereastra cuibului de sâmburi de lumină Cele
CELOR DINAINTEA MEA SAU DUPĂ MINE ( PARTEA A DOUA) de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378802_a_380131]
-
nici a ținut seamă de cele trei vorbe, spuse în treacăt, pentru că n-a avut pentru ce ține seamă de promisiuni cu mult mai importante. Poate pentru întîia dată simte și ministrul - prezident ce sătulă e țara de reforme, ce însetată după aplicarea serioasă a legilor existente, ce înclinată a vedea în orice reformă o nouă nenorocire. Afară de aceea, dacă semnele nu înșală și daca complicațiuni esterioare se vor ivi, momentul pentru a pune în cestiune drepturile regelui și drepturile alegătorilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Într-o lume însetata de o economie din ce in ce mai risipitoare, în care se fabrică mai mult decât se consumă, monumentele naturii pierd teren și devin cu atat mai importante cu cat oamenii le dau tot mai puțină importanță. Simțindu-le semnalele de disperare, am pornit
ÎN CĂUTAREA NEMURIRII.... In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Loredana- Mihaela Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_917]
-
plătești chiar de-aici. Arăta normal. Vorbea normal. Și deodată m-am întrebat de ce n-ar trebui să fie normal? Și eu eram aici și nu eram anormală, doar îndurerată și disperată. Și acum că apăruse în sfârșit cineva, eram însetată de răspunsuri. —Nicholas, tu ai... mai... fost... la asta? —Mda. —Și persoana care transmite mesajele... —Leisl... —Leisl. Comunică de-adevăratelea cu - nu voiam să spun „morții“ - cu lumea spiritelor? — Mda. Părea surprins. O face de-adevăratelea. Ne transmite mesaje de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-o rupt carnea de pe umăr așa de rău?” „Nu știu, mamă Irinuță. Poate.. l-o lovit cineva cu toporu’ sau cu baltagu’ pe la spate, că altfel...” „Petruță, du-te și vezi de cai și vite. Or fi flămânde și însetate”... Trecuse deja de nămiază și lotrul n-a dat nici un semn de viață. Răsufla din ce în ce mai anevoie. Vinețeala se întindea văzând cu ochii. Hangița plângea mocnit, frecându-i fruntea și mâna sănătoasă... Privea la chipul lui, care încet-încet devenea pământiu. Atunci
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întrebări privitoare la felul cum au dormit și la trebuințele pe care le au, le laud cumințenia și strădania de a se face tot mai mari și mai frumoase. Stând de vorbă cu ele, le mai ofer puțină apă celor însetate, le îndepărtez frunzele sau petalele uscate, le afânez pământul din jurul tulpinii, încercând totodată să ofer fiecăreia locul cel mai potrivit pentru a se bucura, după nevoie, de lumina și căldura soarelui. După această zilnică și benefică întâlnire matinală, iubitele mele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
zbura prin sat, La cele ce mi-au adorat, Iubirea-mi vie. La poarta ta se vor opri, Flăcăi cu caii albi, armură, Dar mulți la tine-n bătătură, Vor vrea atât, doar aventură, Prin păpădii. De-a mea iubire, însetate, Mă vor dori și alte fete. Tu m-ai crezut un nătăflete? Iubirea mea, în amulete Purta-vor toate. Al tău pe veci Din palme picur strop de rouă, Pe buzele-ți, cireșe coapte, Și inima mi-o rup în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mult! Nu am plâns, în ciuda faptului că a trebui să îmi petrec zilele în singurătate, dar acum o fac. Poate că sunt egoistă, dar nu sunt un lup lacom sau însetat de sânge! Nu umblu după esența nimănui, dar sunt însetată după afecțiune! — Tu... Împăratul vine mai aproape și mă trage cu delicatețe spre el: Astea nu sunt replicile oficiale. Cine ți-a pregătit replicile? Tu? Tu singură? Mai ai și altele? Înăuntrul meu, nevoia de a oferi plăcere devine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tremure. Aproape a râs când m-a îmbrățișat. Eram fericit că păcatul n-o deprimă, că nu vine în ceasurile de dragoste cu teama că face un rău. N-am recunoscut-o, într-atît erau de sincere îmbrățișările ei, atât de însetate chemările ei, atât de măiestre mângâierile. Când am surprins-o mîngîindu-mă, nu-mi venea să cred că fusese fecioară cu o noapte înainte. Aveam impresia că nu o mai stingherește nimic, deși nu avusese un singur gest impudic sau de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru momentele ei libere - rezervate numai mie, pentru momentele în care reușim să ne bucurăm împreună de frumusețea cerului senin, de ciripitul divin al păsărilor, de susurul cristalin al apei. Ea îmi este izvor nesecat de blândețe, iar când sunt însetată e deajuns să o cuprind în brațe și să mă satur din plin de prezența ei, de dragostea ei, de faptul că ea e mama și va fi mereu unică pentru mine. O pot compara cu un înger trimis din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca să scapi de nenorocire decât fugind de această casă. Vrei un părinte?... Iată-mă... Vrei o casă? A mea îți stă deschisă. Vrei un amant, Cezara?... Iată-l. Și eu am iubit... cunosc din tinereță această dulce turbare... Tu ești însetată după ea... și cu toate astea ai fi în stare să scapi din mână cel mai frumos model de pictură... Un înger de geniu, căci demonii sunt îngeri de geniu... ceilalți cari au rămas în cer sunt cam prostuți. - Dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
durerea ei. Ea veni lângă lac și văzu cărare de prund pe sub apă. Începu sa treacă și apa fugea rotind împrejurul gleznelor ei... Ea se uită l-acea dumbravă încîntată... o dorintă de fericire îi cuprinse sânul... era atât de însetată de amor ca copilul cel tânăr și fraged, buzele ei erau uscate de dorința unei sărutări, cugetarea ei era împătimită ca un strat cu florile pe jumătate veștezite de arșiță. Când ajunse în dumbravă umbra mirositoare a arborilor nalți arunca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
durerea ei. Ea veni lângă lac și văzu cărare de prund pe sub apă. Începu să treacă și apa fugea rotind împrejurul glesnelor ei. Ea se uita la acea dumbravă încîntată... o dorință de fericire îi cuprinse sânul... era atât de însetată de amor ca copilul cel tânăr și fraged, buzele ei erau uscate de dorința unei sărutări, cugetarea ei era împătimită. Când ajunse în dumbravă, umbra arborilor arunca un reflect albastru asupra ei, încît părea o statuă de marmură în lumină
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca să scapi de nenorocire decât fugind de această casă. Vrei un părinte?... Iată-mă... Vrei o casă? A mea îți stă deschisă. Vrei un amant, Cezara?... Iată-l... Și eu am iubit... cunosc din tinereță această dulce turbare... Tu ești însetată după ea... și cu toate astea ai fi în stare să scapi din mână cel mai frumos model de pictură [? ]... Un înger de geniu, căci demonii sunt îngeri de geniu... ceilalți cari au rămas în cer sunt cam prostuți. - Dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
durerea ei. Ea veni lângă lac și văzu cărare de prund pe sub apă. Începu să treacă și apa fugea rotind împrejurul glesnelor ei... Ea se uită l-acea dumbravă încîntată... o dorință de fericire îi cuprinse sânul... era atât de însetată de amor ca copilul cel tânăr și fraged, buzele ei erau uscate de dorința unei sărutări, cugetarea ei era împătimită ca un strat cu florile pe jumătate vestezite de arșiță. Când ajunse în dumbravă, umbra mirositoare a arborilor nalți arunca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gura lui gura lupului spre a-l săruta, căci nu-l cunoaște si crede că-i cânele, astfel el, în slăbiciunea sa copilărească, căuta fără de voie gura ci, ca și când ar fi zis: "Sunt timid în căutarea lor... prevină gurei mele însetate, cruță simplitatea mea și dă-mi sărutări numai de-i vedea că gura mea se-ncrețește ușor... nu știi cât de mult mă costă ca să dau gurei cea mai ușoară a dorințelor mele, cari mi-a împlut inima și sufletul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
toate modurile de existență individuală, la toate facultățile umane, fie ele mentale, afective sau estetice 31. Astfel, tot ce trăiește s-ar precipita spre un orizont dezumanizat și nihilist, populat de turme umane standardizate pe cât de inconștiente, pe atât de însetate de satisfacții vulgare. Sfera transcendentă a idealurilor, cunoașterea regulilor vieții de societate, dorințele de elevare spirituală, toate acestea au fost măturate de consumul industrial, de un univers devenit integral materialist. Societatea de hiperconsum și barbaria intelectuală, morală și estetică sunt
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]