958 matches
-
subtilitatea ei mi l-a inspirat insistent pe Malamud, cu al său Fidelman ori cîrpaci. Tema centrală a romanului Iov este înstrăinarea, contemplată de autor sub diversele sale înfățișări: depărtarea de casă, sau cel puțin de un loc familiar, nebunia, însingurarea în sine. Personajele lui Roth nu comunică, nimic nu-i ține laolaltă decît acoperișul sărman sub care își duc zilele, sau poate dragostea de mamă a Deborei, deși iubirea ei e selectivă și presupune întotdeauna un cuantum de suferință. E
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
în inobservabil, în anonimat, în nonexistență, pentru a fi detașată, individualizată de poeții care se succed (evocarea nonexistenței e aci doar un mod satiric de-a sublinia durerea - simptom al vieții pulsînd cu putere în rana pe care o produce însingurarea): "Un om singur pe stradă nu este însinguratul din casa lui,/ masca soldatului disperat pe cîmpia de funingine, adusă/ ca un trofeu, piele de jivină rară într-un muzeu din oraș,/ mersul lui sigur îl duce spre casa în care
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
încîntă pe nimeni, singurătatea lui nu este rîvnită,/ aproape că de multe ori nici nu este observat/ cînd iese și intră în casă, poate că de mult a și murit,/ deși-l vedem, el nu e" (Cîntec de tristețe și însingurare). Ori într-o variantă mai dură, cu asperități exasperat naturaliste: "Singurătatea mi-a dat tîrcoale ca o cățea unui abator prosper,/ m-am furișat pe lîngă ostrețele pline de sînge,/ am zîmbit trecătoarei care urma să-mi poarte fața ca
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
care i-am văzut la Înviere veniseră țintit la biserică. Nu ca să vadă și să fie văzuți, ci pentru a lua parte la slujbă. Grupurile de băieți și fete nu-și mai făceau simțită prezența, cele mai multe, se pulverizau într-o însingurare a fiecăruia, ascultînd slujba în mulțimea care aproape că blocase bulevardul. O multime prin care troleibuzele se strecurau fără să claxoneze, iar mașinile mici își făceau loc că pisicile. În adolescență mea, cînd preotul începea să cînte Hristos a înviat
Slujba de Înviere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17977_a_19302]
-
indieni în fața unei mulțimi prosternate în adorație. Datorită Aurorei, istoria și familia, politică și fantezia se încrucișează într-un peisaj urban romantic și atrăgător. Dar, tot prin ea, orașul își dezvăluie și fațetă să întunecată, crudă. Moraes se teme de însingurarea amândurora, de diferențele și stranietatea cultivate până la auto-anulare. Atunci când la un moment dat orașul explodează, toate lucrurile importante din Bombay, inclusiv picturile Aurorei Zogoiby, sunt distruse într-un proces al morții triumfătoare. De fapt, creșterea necontrolată a orașului, care se
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
călăuzit cel dintâi pe șine pe acest drum. Este un act de măreție că s-a postat că un tot în fața vieții pentru a o interpreta că un tot." Schopenhauer a fost, crede Nietzsche, vânat de trei primejdii: cea a însingurării, cea a pierderii încrederii în adevăr și a treia, cea a resemnării: un adevărat om trebuie să năzuiască spre sfințenie sau genialitate, a rămâne doar la situația de "talentat" e o rușine. "Cele trei primejdii care îl amenințau pe Schopenhauer
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
sunt leneși,...și fiindcă acea unicitate atârnă de un lanț de osteneli și poveri. Fără îndoială că pentru omul obișnuit, care se împovărează cu lanțul acesta, viața pierde tot ceea ce așteptăm de la ea în tinerețe, seninătate, siguranța, lejeritate, onoare; destinul însingurării e cel pe care i-l fac cadou semenii; puștiul și peșteră îl așteaptă, să trăiască unde-o vrea." Schopenhauer că educator e un text fundamental pentru cine vrea să înțeleagă opera lui Eminescu, Slavici, Blaga. Lenea și frica, pericolele
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
atîtor suferințe și umiliri. Îl aud cum strigă către mine. Nu-i cu putință că Dumnezeu să nu fi înțeles ofranda pe care i-am făcut-o în fiecare zi, a mea pentru el. Nu-i cu putință că aceasta însingurare și tortură din lagăr să nu se fi transformat într-un dialog cu dumnezeu. Șunt gata la orice numai să fi fost așa." În lupta dintre imaginile crude, odioase (care o asaltează din toate părțile și o fac să-și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
Că există o rigoare (matematică? sau muzicală?) îndărătul narațiunii, și că această rigoare face posibilă complexitatea de sens. O rigoare de rocă dură. Ca pîinea doritei întrupări. A citi Pîinea de tăcere doar ca pe un denunț (tragic) al unei însingurări a ființei (specific helvete, în chip straniu helvete, cum le place straniilor helveți însingurați să scrie) mi se pare excesiv de restrictiv. A o citi în afara gestului sinucigaș care i-a urmat - mi se pare imposibil. A spune eu însămi că
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
de odinioară În centrul romanului este Mamina, ins care își trăiește «rupturile lăuntrice» „exploziile mai mult potențiale”, „neliniștitoare”. Este, se subliniază în romanul din 1981, un om care a ieșit din închisoare. Păstrează amintirea perioadei din închisoare. Căsătorit, își perfecționează însingurarea prin angajarea în cercetarea unui personaj extraordinar, David Urs de Margina. Vrea să intre cu el în istorie. Un personaj ilustru pe care l-am trecut prea ușor cu vederea, așa cum i-am trecut cu vederea pe alții care au
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
Atenția autorului se îndreaptă cu predilecție spre cei traumatizați în copilărie, ca în piesa care dă titlul volumului, sau spre persoane care cad în „copilăreală”, o salvare de la servituțile vîrstei a treia (ca în Ultimul dans al libelulei) sau spre însingurarea în cuplu care vine odată cu înaintarea în vîrstă (Familia Roseti trece la ora de iarnă). Persistă, parcă, în trama pieselor sale un mesaj „ocult”, acela al personajului care se sacrifică pentru ca viața să continue, indiferent de modul în care consimte
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
cucută nu are, un Danton primind zilnic picioarele în fund de la Robespierre-ul blocului...". Axul personalității lui I. D. Sîrbu credem că este dat de conflictul între natura sa de epicureu ("El nu era un Sfînt Antonie, un anahoret căutător de însingurare în pustie, era un om normal cu simțuri și spirit ce se cereau satisfăcute, avea nevoie de public spre a-și desfășura faconda") și victimizarea la care a fost supus. E vorba de o "nepregătire", de o înclinație către un
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
mîine va fi o zi ca oricare alta// totul se repetă agresivitatea revolta/ poemele - vivisecții absurde// arunci în sus un pumn de bețe de chibrit// și ele rămîn suspendate în aer arzînd/ fără să devină cenușă" (bețele de chibrit). Așadar însingurarea poetului se consolează cu excepțiile existenței, cu bizareriile ei, precum cu un cinic desert. 1 Paul Vinicius: Eclipsa, Ed. Crater, București, 1999, 208 pag., preț neprecizat. 2 Valeriu Mircea Popa: Ultimele pătrate de frig, Ed. Eminescu, Asociația Scriitorilor, București, 1998
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
celelalte victime ale atacurilor teroriste din America, Eugen Mihăescu ar fi trebuit să nu-și permită să-i acuze pe americani de nesăbuință în atacarea Afganistanului. Dar să zicem că dl Mihăescu e un artist care are reacții ciudate în însingurarea lui artistică. Nimic mai fals. Acest domn reprezintă România la UNESCO, nu e un caricaturist oarecare, visînd să se umple de glorie scuipînd împotriva vîntului. În calitatea lui oficială, dl Mihăescu trebuia să-și țină gura. Dacă voia să-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15806_a_17131]
-
însingurate. Lectorul trece printre imagini și după o vreme înțelege că imaginile sunt insule de înțeles, adunate într-un suflet. The Slant Door afirmă că 'puterea cea mare o are tăcerea.' Chiar asta și ești, un poet mut, a cărui însingurare e o experiență inedită pentru lector, aceea a lecturii de capul ei, o lectură în care poetul se dă la o parte, oferă incidente și priveliști, cerând o reacție cu totul independentă. îți manevrezi cititorii să se creadă independenți când
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
mai eterne/ înfățișări și ipostaze?" ș.a.m.d. Alexandru Lungu în postura de poet religios, ba chiar, autor al uneia "dintre cele mai autentice poezii religioase românești" (Vasile Baghiu) se arată în volumele tipărite în exil: parabole, elegii, poeme ale însingurării și ale exilului biblic. Tonul și instrumentele poetice folosite sînt altele. Dar în ciuda acestor sinuoase fire poetice, vocea lui Alexandru Lungu își dovedește constanțe: nodurile simbolurilor și ale temelor recurente indiferent de epocă (îngerii întorși, bătrîni sau bolnavi, îngerii călăi
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
putea trece ușor. Apele se tulbură în cealaltă jumătate a volumului, supraintitulată A fi european. Se înțelege că asta înseamnă apărarea valorilor naționale în războiul contra dilematicilor și revizuitorilor, împinși de-a valma în tabăra dușmană. Bătălii incorecte, ură și însingurare, lovituri pe la spate - cam așa arată lumea literară românească postdecembristă în viziunea lui Eugen Simion, un excelent om de cultură care perseverează într-o postură antipatică, sfătoasă în sensul rău al cuvîntului. Răfuielile au directețea invectivei cîteodată (atunci cînd pun
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
fi toată lumea mulțumită și nici n-are cum să se întîmple asta undeva în lume) și să o pună în valoare, ca solidaritatea să se manifeste în mod constructiv în vremuri nu tocmai favorabile pentru cultură. Reversul se numește abandon, însingurare, disperare.
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
că-i vine mult mai la îndemînă individualismul, cu toate că America e țara minorităților, deci prin definiție un spațiu propice colectivului. Intelectualitatea new-yorkeză din care au făcut parte Trilling sau Mary McCarthy exprimă o fascinantă tensiune între individualism și comunitarism, între însingurarea în citadela propriului sine și loialitatea, deschiderea față de ceilalți. O tensiune care face din fiecare dintre membrii acestei grupări potențiale personaje de roman. Dar și o tensiune fertilă ca temă de reflecție, de problematizare, ca mod de a înțelege însăși
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
este orientarea sa temporală către un prezent al efemerului, al licăririi de pe ecran, trecătoare și neînsemnată în vastul imperiu al atîtor alte ecrane. Lumea virtuală către care părem a ne îndrepta, este, crede Birkert, o lume a paradoxurilor macabre: a însingurării (căci fără logică nu ne mai putem structura impresiile și experiențele și deci nu le mai putem comunica, ci doar transmite mult simplificat), dar și a violării intimității, a infinitelor posibilități, dar și a tristului efemer. E o lume în
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
lor? E disperat, tăcut, dar cu ecou În inimile celor ce stimează un erou. Acolo - e un țipăt surd, asurzitor... Ați observat cum mângâie ei zarea, Uitând de tot ce e în jurul lor, Suspin chemând în ajutor Un suflet alungând însingurarea? Iar când, prin lacrimi lung prelinse, Răzbate, trist, câte-un oftat, E semn că dorul lor s-a înălțat, Spre ceru-mpodobit de priviri stinse... 07.12.2016 Referință Bibliografică: Priviri stinse / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168
PRIVIRI STINSE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382764_a_384093]
-
mă ridic și încerc să uit tararea păstrând verticală întregului totuși totul îmi pare o coborâre că un gest înaintaș al urcușului permanent al sinelui spre sinele superior pe care clipă de clipă îl simt mai aproape mai rece în însingurarea lui clipă unică a rugăciunii mă întoarce nu mai știu gradul pe care-l descrie unghiul obtuz în care toate frământările gusta încercările apoi le dizolva în mercurul rostogolit neîncetat de mână de abur cu pistilul de argint al vieții
COBORÂRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382800_a_384129]
-
Ibrahim spre a i-o oferi, o parteneră pe măsură. Cucerit de inteligența și talentul ei muzical, a făcut-o mama a cinci copii, adorând-o și după ce ea a murit (căci Suleyman și-a petrecut apoi anii în deplină însingurare). Desigur, e greu de crezut că nu-i observase ambițiile și uneltirile - căci în dorința de a-și vedea unul din fii urmaș la tron, ea a determinat uciderea celorlalți doi fii înaintenă scuți ai sultanului, ca și pe a
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
mereu, ori de câte ori o privești. Expoziția va fi vernisată pe 5 septembrie, ora 18:30 și este găzduită de Metropolis Center. - 3/ EXPRESIILE FEMINITĂȚII Despre: „Sufletul umbla în tăcere. Uneori bântuie cautând lumină și culoare, alteori adoarme într-un soi de însingurare tristă. Din când în când, adevarul lui ne izbește cu câte-o pată de culoare, un strigat mut, o rază de lumină, un dor mărunt, o nebunie scurtă... Redescoperit în nuditatea lui tăcută, sufletul ne inundă cu povești încântătoare. Pentru
FOTOGRAFIA ÎN FOCUS –EDIȚIA I, Limbajul non-verbal în fotografie [Corola-blog/BlogPost/98542_a_99834]
-
des aș zbura,dar ce-i o pasăre arsă-n os? Oricât de aproape sunt norii,pământul cântă cel mai duios.Între două lumi, o imensăcatedrală de aer și duh,sufletul meu face escală,apoi se ridică în văzduh.... XXIII. ÎNSINGURARE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016. Însingurare, c-o haină grea mă-mbraci, Pe pieptu-mi ce trainică armură n-are Cu pașii ca pietrele de moară calci Și nu mă întrebi vreodată dacă doare
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]