545 matches
-
de două cuvinte admonestate cu tot disprețul, suveranitatea noii generații și teama de a nu se frige la gură când le pronunță. Cele două cuvinte atât de nefaste pentru unii sunt = comunist(m) și securitate. Ce au ele așa de Înspăimântător pentru unii, nu știu, sau doar intuiesc, sau..., dar să studiem mai Întâi Înțelesul acestor cuvinte așa cum Îl văd eu, nu cum l-au interpretat sau aplicat alții. Eu știu că sensul cuvântului comunism vine de la Iisus Hristos și Înseamnă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
festin. Dar dorința nu-i ca omul sănătos, ea te îmboldește și te bagă până la gât în ireal și himeră, te solicită și, în cazul de față, îți irită până la roșeață reminiscențele din copilăria a cărei stemă se profila deja înspăimântător de mare; o stemă croită din colaje de prăjitură cu caise și orez cu lapte, presărat generos cu scorțișoară sau dulceață de vișine, din aceea puternic mirositoare a acrișor. Pe strada Peneș Curcanu însă, chiar în capăt, înainte s-o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pună singur în cui. Trecând cu greu peste fireasca chemare de a încropi ceva întru potolirea bestiei ce zace până la urmă în stomacul oricărui muritor, indiferent de vârstă, statut sau alte criterii sociale, pe cerul minții mele se profila deja înspăimântător de limpede ideea că nu aveam să cedez cu una, cu două, cu atât mai puțin să accept o realitate care se dovedea, ca de obicei, de o grosolănie inimaginabilă. Era atât de mare revolta mea, încât nici nu băgasem
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mai demn, greu și măsurat pas de care sunt capabil, chiar dacă, la înălțimea pieptului, îmi ieșeau prin cămașă pete de ciocolată închipuind zei ofiliți și apuse împerecheri cosmice. Andreea și papucii Logosului — ți-ai adus pijama? m-a întrebat Andreea, înspăimântător, în prima seară împreună. Tocmai se depărțise de odiosul comentator politic cu care formase până atunci o șovăielnică syzyghie și pe care eu îl făcusem din trei vorbe într-un articol po lemic cu succes moderat. Citise pamfletul, încrânce nată
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bucătărie până s-a luminat. Am intrat în camera mamei în vârful picioarelor, dar ea era deja îmbrăcată. Stătea în fotoliul pe care-l țineam de obicei în camera chinezească. Părea epuizată. A zâmbit când m-a văzut, însă era înspăimântător de palidă. N-am avut putere să zâmbesc. M-am oprit în spatele fotoliului, fără un cuvânt. Mama a fost cea care a rupt tăcerea. — Nu s-a întâmplat nimic, nu? Erau niște lemne care tot ardeau până la urmă. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
încă o prospețime perfect compatibilă cu atributul "tânăr". Biologia însă funcționează după alte reguli decât literatura. Părul unora s-a mai albit și/sau s-a cam rărit, unii au devenit în anii din urmă bunici, toți privesc uimiți spre înspăimântător de apropiata bornă care marchează împlinirea a șaizeci de ani de viață. Între tinerețea din suflete și realitatea biologică se naște o prăpastie ignorată de cei în cauză, pe care însă viața cotidiană o aduce brutal în actualitate, în circumstanțe
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
Simona Vasilache Cuvîntul "carte" are, în titluri, ceva definitiv și înspăimîntător. O literatură de ultimă întrebuințare se grupează, de obicei, în aceste îndreptare solemne, fie că sînt sfaturi pentru drumul din urmă sau benigne, frivole coduri de politețe. Așa se face, fără mirare, că onorabilii nu au o carte. Mă gîndesc
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
și propriile dorințe nelămurite, așa cum plin de sensibilitate și înțelepciune și îngrijorare o spune mitul povestit de bătrînul-vraci al tribului. Omul dobîndește de la fiecare animal în parte cîte un dar pentru a-i alina tristețea, sporindu-i puterea și făcîndu-l înspăimîntător. Bufnița sesizează această parti-cu-la-ri-tate a naturii umane, insațietatea dorințelor sale și nefericirea care decurge de aici: "Am văzut în om un gol precum o foame care nu se sfîrșește niciodată. Asta întristează și-l face să dorească. Va continua să
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
vechea oligarhie ideologică, devenită oligarhie economico-financiară. În cele trei faze ale sale (comunismul de represiune, sub Gheorghiu-Dej, cel de distrugere, sub Ceaușescu, și cel de lăcomie, girat de Iliescu), bolșevismul românesc s-a dovedit nu doar perfect coerent, ci și înspăimântător de eficace. Roadele sale otrăvite le culegem astăzi, când o populație derutată și infantilizată poate fi dusă cu zăhărelul de orice prostănac înstăpânit peste vreo emisiune de televiziune și de orice escroc ce pozează în campion al patriotismului și românismului
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
Riri Sylvia MANOR Treceam pe lângă un palat, interminabil mastodont; treceam pe lângă masivele înspăimântător de asemănătoare clădiri cu nenumăratele obsedante ferestre menite să mă comprime la dimensiuni de gânganie neputincioasă; treceam pe lângă case comune țintuite peste groapa comună a caselor în care a fost aruncată de vie casa bunicii mele; case ucise ca oamenii
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
Marie Bonaparte de frigiditate. Psihanaliza, ce mană cerească pentru ea! Într-o scrisoare către René Laforgue, Marie mărturisește: „Inconștientul meu este o bestie feroce, care mugește, zgârie și își înfige dinții, în fine, e tot ce se poate închipui mai înspăimântător! Noroc că animalul ăsta abominabil și-a găsit îmblânzitorul.“ „Îmblânzitorul“ era Freud. În preajma lui, Marie Bona parte își află rațiunea de a fi: să devină „împărăteasa psihanalizei“. * Uitați-vă la morala omului și apoi întrebați-vă care sunt legile universului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
un fel de înjurătură religioasă: ești astfel condamnat să reiei ciclul chinurilor terestre, să nu te contopești cu duhul ființei supreme. A doua formulă este complimentul sublim care i se poate aduce cuiva pe pământ. Evreii au nuanțat și mai înspăimântător lucrurile: a doua moarte poate fi eliberatoare, prin ea poți renaște în înalt, dar și pe de-a-ntregul distrugătoare: pentru cine nu se poate desprinde de lumea de jos, a doua moarte garan tează infernul, focul gheenei. Această recapitulare îmi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
celor două personaje feminine în plasa unui coșmar ce pare să nu se mai termine. Impresia pe care ți-o lasă este cea a unei vivisecții, fără ca pacientul să fie anesteziat, greutatea cade întreagă asupra personajelor, și ceea ce este mai înspăimîntător ține de faptul că abominabilul se află dizolvat în cotidian, fiecare fragment, fiecare întîmplare are rolul de a realiza o masă critică pentru o deflagrație, o eliberare care nu se mai produce. Filmul face parte dintr-un proiect mai mare
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
a oamenilor cu funcții de stat, cu responsabilități precise. Ei refuză din start un joc simplu pe care imaginația, cît de nedezvoltată, i-ar ajuta să-l facă. Să se pună, cu alte cuvinte, în pielea concetățenilor care se lovesc înspăimîntător de acest "nu-mi pasă de nimic!" al lor. Decît, se subînțelege, de scaun, de avantajele directe, de bănet. Dacă exercițiul ar funcționa, s-ar înspăimînta și, poate, unii, ar schimba ceva. Dacă nu ar merge cu o coloană oficială
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9485_a_10810]
-
laptop, internet etc.? Tehnologia a pus mereu oamenii în încurcătură. Somerset Maugham are o povestire despre un birjar chinuit de apariția mașinilor. Sigur, acum ritmul e mai rapid și ne adaptăm mai greu. Dar adevărata problemă e alta. Oricât de înspăimântător pare, va trebui să ne schimbăm felul în care privim omul însuși. Umanitatea noastră are un suport biologic. Avantajul lui e relativa flexibilitate care a făcut cu putință evoluția. Dezavantajul e că ne-a dat o formă perisabilă. Cu timpul
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
acestei inițieri, punctată ce-i drept de intempestive brutalități și caracterul ocult al acestei societăți paramilitare posedînd gnoza ei și, așa cum unul dintre seniori numește sardonic un anumit l'esprit de finésse. Acest l'esprit de finesse este cu adevărat înspăimîntător, nu utilizarea forței brute, ci programul savant de dezalcătuire a ființei umane, transformarea ei într-un deșeu. Sistematizarea, disciplinarea, programul fascinează, fiecărui act, fiecărui detaliu îi este atribuit o semnificație precisă, integrat într-o Ťarmonieť artificială, caricaturizînd ordinea domestică a
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
să scrie, încet, atent, cu un scris prelung și citeț. Șansele erau din nou de zece la unu. Din momentul acela neșansa începu să se apropie de Chavel în mod implacabil: nouă la unu, opt la unu, parcă un deget înspăimântător arăta spre el. Bărbații care nu trăseseră bilețelele se mișcau acum mai repede și parcă fără să se sinchisească de nimic. Chavel avea impresia că ei sunt în posesia unor informații secrete care le spuneau că el este alesul. Veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ajunge. Totuși, a sosit hotărâtul timp În care urmează să mă pregătesc pentru a pleca În lunga călătorie, spre marea aventură. Două zile atât au mai rămas până la Întâiul Pas. Lumina soarelui Îmi gâdilă obrajii. În noua piele Îmi este Înspăimântător de bine. Simt nevoia să mi pregătesc o cafea. Una tare. O muzică de flașnetă spintecă văzduhul și curge În cameră prin fereastra deschisă. O muzică nemaiauzită. Sunetele se revarsă În adieri foșnitoare, ca un parfum greu. Arunc o privire
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și m-am Întrebat de ce Miș fumează astfel de porcării. Nu am mai „băut” tutun din copilărie, de când subtilizam din pachetul tatei câte două Snagoave, pe care le aprindeam Împreună cu Titi, prietenul meu cu un ochi de sticlă (Doamne, era Înspăimântător când se supăra și mă fixa cu privirea!). Le fumam Într-un loc dosnic, umbrit de o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Am zărit prin ceață un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos. Nu-i puteam vedea fața, acoperită cu un fular mare. M-am apropiat încet de el. Înainte să-i fi adresat vreun cuvânt, începu să râdă discordant, sec și înspăimântător, de mi se zbârli părul în cap. Spuse: - Dacă vrei un hamal, l-ai găsit! Ha! Am și un dric. Car morți în fiecare zi și-i îngrop în Șah Abd-ol-Azim, ha! Fac sicrie, am sicrie pe măsura fiecărui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
iar picioarele mi se înmuiară. Pradă unei oboseli nesfârșite, m-am așezat pe o piatră funerară, în cimitirul de la marginea drumului. Mi-am luat capul între mâini și am reflectat, plin de perplexitate, asupra mea. Deodată, un râs uscat și înspăimântător mă readuse la realitate. M-am întors: lângă mine era așezat un om cu fața înfofolită într-un fular. Ținea sub braț un obiect înfășurat într-o batistă. Mă privi și spuse: - Sigur voiai să mergi în oraș și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ignoranță sau frustrare și transformarea și îmbrățișarea prin proprie voință a: iubirii, spiritualității, încrederii în Dumnezeu (forța noastră interioară), folosirea tratamentelor naturale în schimbul celor chimice, toate acestea însumate fac ca tot ce credeam despre boli, să nu mai fie așa înspăimântător și în final să ne putem trăi viața într-o stare de pace interioară, sănătate, prosperitate și fericire. Când vrei să ai ce-i mai bun de la viață folosește tot arsenalul de mai sus și ai să vezi rezultate care
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și cu vântul care îmi sufla în față. Mergeam repede, ca să nu mă pătrundă frigul. Toate încercările mele de a înainta cât mai repede s-au prefăcut însă într-un adevărat chin. Numai soarele nu avea nici o opreliște și cobora înspăimântător de repede spre asfințit. Acum era deja pe la chindie și eu nu străbătusem nici jumătate din cale. În mintea mea, noaptea venea mai repede decât cea reală, pentru că m-am trezit întrebându-mă: „Dacă mă prinde noaptea pe drum și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
încropit din nesiguranță și sfială, ca și cum mi-ar fi hărăzit să nu pot isprăvi niciodată acest text (s.m.-T.U.), din pricină că riscă să fie prea puternic și covârșitor sau prea oblic și pieziș, sau, cum altfel să spun, neregulat de înspăimântător, un simulacru migălit de prisos..." (p. 116). Ultima frază a acestui text se întinde pe nu mai puțin de 10 pagini este o combinație de incantație, poem în proză și dicteu automat (de tip Nora Iuga, să zicem), un mic
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]