2,199 matches
-
acum expediez în mod provizoriu, până la numirea noului director, afacerile direcției artistice, ceeace nu prea mă încântă, pentru că în felul acesta sunt puțin vârât în chestiuni de cari fug de atâția ani. Noroc că lucrul este trecător, dar m’am înspăimântat când s’a tatonat pe lângă mine zilele trecute pentru preluarea răspunderii à long aller! Aud acum că va fi numită o persoană neutră, nu dirijor, care să se ocupe de bucătărie, fără prea multă mână liberă și care va avea
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
este unul modern, dar Ulrich pare să fi renunțat chiar la a-și mai pune întrebările hamletiene, e un Don Quijote complet învins. Aș zice că „omul fără însușiri" este unul din acele personaje care devin atât de plictisitoare încât te înspăimântă. Romanul este, în mod evident, o metaforă a decăderii Imperiului AustroUngar, dar, zic eu, nu se cuvine nici să dansezi ultimul vals cu capul pe pernă. ADNANA LEIZERIUC, absolventă CNPR, fostă olimpică internațională la chimie Azi vom discuta comedia O
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
zac clienții pe străzi pacienții în mireasma de amurg, șoseaua în salonul imaculat - încă nu te pot zări, și totuși cînd în unele zile te-ndepărtezi mie îmi trec ani pagini albe. cărți frunzărite. nici un șir. și nu moartea mă înspăimîntă, birocrația ei. Într-adevărul nu se poate împărtăși, nu viața mi-o am în mînă, desigur moartea - prin gust de migdală - sosind printre ramuri în întîmpinarea alteia, unduind răsuflarea dar cine mi-ar dărui crezare, vara deplină-n foșnet? - lent
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri", pentru a nu mai vorbi de poezia intitulată Singurătate la Eminescu: În odaie, prin unghere / S-a țesut păienjeniș" ce devine Singur la Bacovia, cu același accent pe încăperea pustie și neprimitoare: "Odaia mea mă înspăimîntă, / Aici n-ar sta nici o iubită. / Stau triste negrele tablouri, / Făclia tremură-n oglindă". În alt loc, în proza Tîrziu, același spațiu inospitalier găzduiește un poet abulic: "Singur prin casă fac versuri", în timp ce în noapte "un greier cîntă în tăcere
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
gramatică, literatură, franceză și engleză. În orice caz la Școala de balet am auzit întâia dată numele Solomon: era un profesor foarte sever, de dans clasic, al cărui nume de mic Iehova plutea ca o entitate divină pe deasupra elevilor săi, înspăimântându-i. Eu nu l-am văzut niciodată la chip pe acest domn Solomon, dar numele său neobișnuit îmi plăcuse fiindcă era altceva decât puzderia de Ionești și Popești de care te-mpiedicai sonor la orice colț de stradă. Or, Solomon
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
deconspirată și accentuată treptat, suprapunea splendori și tragedii, intersecta clasicul cu absurdul.ș...ț Un oraș feeric, clădit pe mlaștini, înconjurat de ape, dușmănit de vânt, ploaie și zăpadă; și dușmănit de istorie. Un oraș care te atrage și te înspăimântă, de care s-au îndrăgostit atâția scriitori și, totodată, l-au detestat. Sub pana lor renaște o poveste sublimă și terifiantă. Oare cât am reușit să sugerez din chipurile ei antinomice?"(p.8) Cuvintele de laudă adresate orașului vin mai
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
Dintr-un motiv sau altul, casa noastră li s-a părut cea mai suspectă. Erau siguri că noi îl ascundem pe amărîtul ăla... Oricum, au căutat minuțios, din pod pînă-n pivniță, uitîndu-se peste tot după urme de sînge. Sărmanii bătrînei înspăimîntați de la etaj n-au înțeles nimic din ce se petrece. Au fost scoși din pat și tîrîți la parter, desculți, în cămăși de noapte, livizi de frig, ca și noi toți. Tipii își îndreptau pistoalele spre noi, în timp ce zbierau o
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
are în față, la cîțiva pași, o fată de 17 ani, stînd cu spatele? Răspundeți, stimate domn, răspundeți! Ei bine, Natalia nu s-a întors tocmai pentru că știa și vroia asta! Înainte de figura destul de sexy de mai sus. Natalia "se înspăimîntase singură de toate simțămintele care se treziseră deodată (și adaugă Turgheniev suav) în sufletul ei..." Am văzut rezultatul "înspăimîntării" ce se trezise în "sufletul" ei! Aproape că-mi vine să strig bătînd din picior, ca la o sîrbă: Cert e
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
pe care pornesc străini/ și se întorc prieteni. (pag. 78). Legătura între acest ciclu și celelalte două e suficient de obscură: primul, În cercul amenzii suferă de maladia redundanței: îl citești și perspectiva de a mai auzi cuvântul "taxatoare" te înspăimântă; al doilea, Calea crinului are o oarecare rezonanță blagiană: Crin, ești vrăjit,/ spre roșu cîrmit/ îți fulguie încă/ în trup, flăcări/ nearse, ghețuri/ neprinse, prea tineri/ fiori, nevorbitori,/ haină, la porți/ pândește soarta. (pag. 30). Poemele din aceste două cicluri
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
fost, va fi totdeauna, creația artistică superioară, arta autentică..."). A fost printre puținii, dacă nu chiar singurul, care și-a făcut autocritica pentru tributul plătit în trecut proletcultismului. Mi-a plăcut și Bogza, care a spus printre altele: "Așa cum ne înspăimîntă ideea unor prunci schilozi, se cade să ne înspăimînte și aceea a unor generații schiloade sufletește. Dacă sînt sacre legile după care se zămislesc pruncii, nu mai puțin sacre sînt și legile scrisului. Menirea sfîntă a scriitorului este să acumuleze
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
A fost printre puținii, dacă nu chiar singurul, care și-a făcut autocritica pentru tributul plătit în trecut proletcultismului. Mi-a plăcut și Bogza, care a spus printre altele: "Așa cum ne înspăimîntă ideea unor prunci schilozi, se cade să ne înspăimînte și aceea a unor generații schiloade sufletește. Dacă sînt sacre legile după care se zămislesc pruncii, nu mai puțin sacre sînt și legile scrisului. Menirea sfîntă a scriitorului este să acumuleze, confruntîndu-se cu vremea sa și semnalîndu-i erorile, cît mai
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
-mi Înfățișarea ta de sărbătoare'. Am alergat acasă într-un suflet Și-am început să caut prin dulapuri, Dar nici un strai, nici o-ncălțare Nu mă închipuia altminteri, Și se făcea târziu, trecură anii, Până în ceasul de-ntuneric Când m-am înspăimântat la gândul Că nu se mai putea să mă aștepte. M-am smuls cu grabă dintre lucruri, Și-am izbucnit în golul nopții, Am revăzut cetatea părăsită, Treptele scării fără nimeni Și am căzut cu fața în țărână. Pe când mă
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
Rodica Zafiu Profesorul Liviu Onu preda, în 1980, cursul de istorie a limbii române la Facultatea de Litere din București. Materia îi înspăimînta îndeajuns pe studenții de atunci: dar, ca multe spaime, și aceasta era amestecată cu respect. Retras, absent, poate timid, schițînd din cînd în cînd cîte un zîmbet politicos, profesorul nu făcea nici un efort pentru a-și transforma cursul în ceva
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
Mesajele schimbate prin e-mail de Matei și Roxana sunt interceptate fraudulos - și comentate - de un personaj meschin, lipsit de fantezie, Grigore Micu. Martor incompetent al unei mari iubiri, Grigore Micu se lansează în interpretări care amuză, prin inadecvare, dar și înspăimântă, sugerând opacitatea și agresivitatea latentă a simțului comun. Fragmentul pe care îl reproducem în premieră în România literară (romanul în întregime, sub formă de carte, urmând să apară în scurt timp) îl prezintă tocmai pe acest Grigore Micu, terifiant-amuzant erou
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
buza cărnoasă de sus, într-un tic neconștientizat de reculegere spontană, și cu zvîcnetul acela lateral al capului, în încercarea de a-și ordona părul și de a-și limpezi gîndurile. Cu un ochi obișnuit să privescă arhitectura Frankfurtului, Mihaela, înspăimîntată de înfățișarea de oraș părăsit pe care o avea atunci Orșova, mi-a arătat frontispiciul decrepit al clădirilor și pereții scorojiți ai blocurilor din centru, pentru ca apoi, întorcîndu-se spre mine, să zîmbească superb și încurcat, dîndu-și seama că ochii mei
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
în urmă o casă un copac o dâră de melc așa cânt eu în zadar despre victoriile de seară și înfrângerile de dimineață despre prietenii duși sau gustul zmeurei după ce ai fumat de copilărie bătrânețe nu-mi amintesc nu mă înspăimântă moartea mea doar moartea celorlalți doar vârsta de mijloc se-mpăienjenește în zori cântul de greiere în casa pustie dimineața mă trezesc de-a binelea din coșmarul de treizeci de ani pe podea deschid ochii ea e acolo se lăfăie
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
mă așteaptă ca plăcile de lut în străvechime, pe care-ar fi să las și eu o urmă pe când vor fi, așa, din întâmplare de cine știe ce făpturi ciudate, peste milenii, scoase din țărână... De când mă știu... De când mă știu, mă înspăimântă gândul că aș muri căzut într-o fântână. De câte ori n-am căutat la ochiul ce mă pândea de jos, din întuneric, și nu m-am depărtat, fricos, de coșul fântânii... și de-aceea, poate, și-acum, când noaptea crește și
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
-i, din ce nu-i, Din lumea mare! în ce să cred? Asemeni ție nu mai sunt, oricum! în fața lor să spun că fața Ta e, Ar însemna să te adun din fum, Din sânge, din frânturi, din măruntaie. Mă înspăimânt știind că chiar acum Când scriu, în pacea nopții din odaie Ai tăi, doar ești în ei, apar, duium, Să spulbere, să ardă și să taie. Ori nu ești Tu acel ce i-ai făcut Ori nu sunt ei acei
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
toată putereași-și întinse iarăși pielea.... XXII. GREIERELE ȘI FURNICA, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016. Vine toamna val-vârtej Și așterne pe pământ Un covor de frunze bej Purtate hai-hui de vânt. Gâzele se înspăimântă Cuprinse de alergie, Aleargă și se frământă Căci mai au treburi, o mie. Doar un greier hoinărește Purtându-și vioara-n spate, Cântecul nu și-l oprește Fie ziuă, fie noapte. O furnică îl insultă, Plictisită de-al său vers
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
o afirm răspicat, de astă toamnă a sunat pe telefon pe domnul Lucian Vasiliu la Iași să-l Întrebe dacă eu organizez o strângere de semnături pentru debarcarea sa de la Uniune. Nu am făcut așa ceva, dar domnia-sa s-a Înspăimântat, spaimă care i-a crescut odată cu cele două Întâmplări agravante din Consiliul Uniunii Scriitorilor, la un Consiliu Înspre penultimul cred din 2007 când pe ordinea de zi a fost și problema cu deconspirarea informatorilor securității și securiștilor ș.a.m.d.
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
vreme fără s-o mișc". și un exemplu, contrar, de poezie cu relief, mulată, așa zicând, pe episodul dramatic pe care îl relatează: "ai imprimat urme adânci meine liebe/ urmele tale adânci fac parte din lucrurile mele personale/ uneori mă înspăimântă și mă zgârie/ mă dau afară din casă/ mă târăsc spre/ o găleată de vopsea izbită de un zid/ mirosul gunoaielor arzând la capătul grădinii// nu-mi doresc decât o oră extraordinară/ aidoma clipei când te lasă o durere de
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
buni mă port zmerit și-l rog pe Dumnezeu: să mă ia dracu!... S-au împlinit în luna iunie anul acesta 21 de ani de la înăbușirea în sânge a manifestatiei-maraton din Piață Universității, operație realizată după un scenariu care a înspăimântat țară. Pe treptele acelei Alma Mater la sânul căreia generații de studenți au asimilat cultură pe care au transmis-o la rândul lor altor generații, unde abia se uscase sângele eroilor-martiri din Decembrie 1989, a curs din nou sânge nevinovat. “Golanii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
buni mă port zmerit și-l rog pe Dumnezeu: să mă ia dracu!... S-au împlinit în luna iunie anul acesta 21 de ani de la înăbușirea în sânge a manifestatiei-maraton din Piață Universității, operație realizată după un scenariu care a înspăimântat țară. Pe treptele acelei Alma Mater la sânul căreia generații de studenți au asimilat cultură pe care au transmis-o la rândul lor altor generații, unde abia se uscase sângele eroilor-martiri din Decembrie 1989, a curs din nou sânge nevinovat. “Golanii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ascundeți după paravanul nedemn al lui "se spune" și "se vorbește". Suntem suficient de maturi să știm exact pe ce poziții ne aflăm, ca să apelăm la subterfugiile înfigerii pumnalului pe sub masă, în timp ce ne zâmbim grațios. Poate că astfel de lucruri înspăimântau cititorii "Scânteii". În ce mă privește, le privesc - în cel mai bun caz - cu ironie. N-aș fi scris aceste rânduri dacă insinuările cu iz de ca-lom-nie s-ar fi referit exclusiv la mine. Sunt obișnuit, ba chiar sunt tăbăcit
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
tătic pe nume Charlie, șomer, care, vrând-nevrând, trebuie să aibă grijă de fiul Ben, în lipsa mamei care merge zilnic la serviciu. În aceeași situație se află și prietenul său Phil. Cei doi tați pe post de mame sunt la început înspăimântați de ceea ce îi așteaptă, dar, cu umor și multă bunăvoință, se înhamă la treabă. Dacă tot trebuie să suporte mofturile și năzbâtiile propriilor odrasle, ce mai contează 2 sau 3 copii în plus de pe la vecini? Și așa ajung să organizeze
Agenda2003-28-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281235_a_282564]