1,110 matches
-
a se dovedi, pentru Huxley, o farsă cu patru milenii mai târziu), e să-și curme zilele. Copiii din Lord of the Flies (Golding) sunt obsedați sau hăituiți de masacru. Anna Wulf (The Golden Notebook - Caietul auriu, Doris Lessing) e înspăimântată că, din cauza violenței prezentului, își pierde mințile. Alex (A Clockwork Orange - Portocala mecanică, Burgess) nu face nimic altceva decât să ucidă și, când se oprește, romanul se încheie; o încheiere provizorie, fiindcă Alex se oprește pentru a-și găsi o
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
asasinatele de la Jilava: Legionari care lucrau la dezgroparea "sfintelor oseminte ale Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor au pătruns în închisoare și au ucis 72 de persoane, foști miniștri și demnitari din trecut." Vestea a produs consternare în tot orașul. Oamenii "par înspăimântați și buimăciți, ca și cum o mare primejdie i-ar amenința". Pericle Martinescu, el însuși înmărmurit, ajunge la concluzia că "Familia Codreanu a fost o familie sinistră pentru neamul românesc". "Deveniți notorii prin crimele lor, sunt slăviți ca niște eroi". Ei omoară
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
în povestea lui Ivan Turbincă, moartea nu e luată în serios, sfidată cu o bună dispoziție suspectă care e probabil un mod arhaic de conjurare, reziduul unui ritual magic. Nepăsarea, grimasa veselă, ironia nu compun o mască pe chipul celui înspăimîntat, incapabil a înfrunta fățiș primejdia maximă, nutrind însă gîndul a o "trage pe sfoară"? Neîndurîndu-se a se desprinde de fenomenologia vieții, de sancționarea morală curentă, de "bîrfă", autorul evită a purcede către groaznicul tărîm, face tot posibilul pentru a rămîne
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
deasupra carabinei, și apoi începe a se vîrî tîrîndu-se pe pîntice și cu arma înainte. îndată ce ursul vede lumina, începe a morăi și a se trage îndărăpt; omul îl urmează pîn' în fund și pînă să apropie lîngă el. Dobitocul înspăimîntat să ridică după obicei în două picioare; atuncea viteazul muntean, răzămînd arma în peptul lui, o sloboade, lumînarea se stinge și ursul, rănit de moarte, năvălește afară, trecînd peste omul ce se lățește la pămînt. Vînătorul iasă după el și
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
în scena teatrului în teatru. Hamlet e aici (așa cum și-l dorea de mult Alexa Visarion, singurul care mi-a vorbit astfel despre el) un prinț destul de gras, nicicum caustic, un prinț bufon, nicicum melancolic. Un personaj comun, dar puternic, înspăimîntat uneori de sarcina ce-i revine și care își caută ajutor refugiindu-se uneori chiar în public, un tînăr banal, dar violent! Gata să vă bată sau să capituleze brutal, un erou derutat! Dar ceea ce rămîne de neuitat din acest
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
eternități spre care tinde, de fapt, orice act de creație, dar și orice act al distrugerii creației: În miezul nostru suntem nemuritori, pentru că ne-am întâmplat o clipă pe lume. Vom exista veșnic pentru că, o clipă, am existat. Carnea noastră înspăimântată nu știe asta, dar o află târziu, prin pătimire și dezamăgire, prin cercetare și har, prin post și rugăciune, grupul de neuroni care, în craniul nostru, alcătuiesc homunculul ce-și zice Ťeuť". Această variantă estropiată a unei apocalipsis cum figuris
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
și își închipuie că ele sunt vânzătoarele, supraveghetoarele de raion, femeile de serviciu din lumea întreagă. al cincilea poem cu întâmplări reale cine mă ascunde și pe mine într-un buzunar adânc să capăt experiență și să devin un om înspăimântat care privește printre degete pe fereastră blocurile, asfaltul al șaselea poem cu întâmplări reale firicele de praf deasupra apei femeile spală grămezi de rufe abia dezbrăcate de semeni și storc cu o putere neomenească neînsuflețindu-le întinse pe pietre se
Poemul Și scrisoarea by Răzvan-Ionuț Pricop () [Corola-journal/Journalistic/8085_a_9410]
-
de oameni pe care autoritățile nu se străduiesc să îi găsească și să îi pedepsească. Medicul veterinar local nu mai acorda nicio șansă la viață mânzului, Jake, iar iepei Schila și calului Cezar nu le putea acorda ajutorul necesar. Stâpânii, înspăimântați, refuzau ideea de a își duce cei trei companioni la abator. Echipa fundației de protecție a animalelor, Vier Pfoten, a fost alertată de această oribilă întâmplare și s-a deplasat de urgență în Drajna de Jos. Medicii veterinari de la Vier
După mutilarea celor trei cai din Prahova, făptașii nu au fost prinși () [Corola-journal/Journalistic/81210_a_82535]
-
relatăm pățania unuia dintre însoțitorii lui Cristofor Columb, când a debarcat pe coastele Americii, pe numele său Rodrigo de Jorez. Reîntors acasă, la Muelva-Spania, cu o bogată rezervă de tutun, el a avut neinspirata idee de a fuma în fața soției. Înspăimântată, aceasta l-a reclamat autorităților, plângându-se că „bietul Rodrigo este posedat de diavol: înghite foc pe gură și scoate fum pe nări”, ceea ce echivala cu o blasfemie. Curajosul marinar a fost arestat, judecat și condamnat la zece ani de
Agenda2006-21-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284988_a_286317]
-
pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol, împrăștiind același iz. Se uită înspăimântată împrejur. Nici urmă de pajiștea înflorită, pe care se așezase. Un ochi de mlaștină răsărise dintr-odată sub picioarele ei, ca și când ar fi existat acolo dintotdeauna.” Impresionează intensitatea sentimentului: „Simt atât de intens nevoia de a-mi fi aproape, cum
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol , împrăștiind același iz. Se uită înspăimântată împrejur. Nici urmă de pajiștea înflorită, pe care se așezase. Un ochi de mlaștină răsărise dintr-odată sub picioarele ei, ca și când ar fi existat acolo dintotdeauna. Dar era sigură că nu-l văzuse înainte... Era foarte sigură. Simți cum i
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
spună că vrea să coboare pentru a ajunge la cele două guri de umbră văzute de jos și atît de rîvnite de Bărzăun. Chiar și el, curajosul și neînfricatul de pînă atunci, se trase mai deoparte și dădu din cap înspăimîntat. Se deplasară și-ntr-o parte și-n alta, cu gîndul că poate vor descoperi vreo pantă mai ușoară, dar toate încercările nu duseră la vreun rezultat mulțumitor. Minute în șir aruncară cu pietre în bulboana de la poalele stîncii, chiuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fusese scuturată, animalele fuseseră întrebate, informațiile puse cap la cap. Era momentul bilanțului. De la început vreau să te avertizez, prietene, să nu speri prea mult. Răspunsul la întrebările tale nu-i de găsit aici. O, nu! aproape că strigă Lupino, înspăimîntat. Dacă nici acum nu reușea să înlăture negrura care acoperea necunoscutul... Stai, nu te grăbi să tragi concluzii! Ascultă-mă pînă la capăt. Privirea lupului căpătă culoare. Mulți dintre noi și-au amintit de tine. Tu trebuie să fii micuțul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
foarte greu; mai ușor... De asta știm că voi vă Îndreptați cu pași tot mai repezi către distrugere. Voi, oamenii, sunteți obișnuiți să aveți lideri, sunteți obișnuiți să fiți tratați asemeni unei turme de animale care, dacă nu este bătută, Înspăimântată și dirijată, nu se poate coordona singură. Dar În univers, În Matricea centrală, nu există decât iubire și acolo toată lumea este egală. Prin urmare, nu aveți altă soluție decât să Începeți fiecare să conștientizați că sunteți plini de lumină și
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
nostru, al clasei muncitoare contra huliganilor din Timișoara, a agenturilor care sabotează țară. Cineva apare pe ușă și strigă: Oameni buni, Ceaușescu a căzut! Dictatorul a fugit! Veniți repede la televizor! Veniți să vedeți! Fug repede spre casă, fericită și înspăimântata. Seară mergem în centrul orașului, se agită steaguri, se țin discursuri. Apoi întreprinderea s-a desființat, s-a furat tot. Pe strada unde locuiește sor’mea au apărut viloanțe de te crezi pe Coasta de Fildeș. Casa unde trăgea Ceaușescu
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
produse de sinistrul de pământ. Geamuri sparte la restaurant și la poștă. Miki coborî din mașină. -Eu răman la poștă.Voi da un telefon acasă. Se despărțiră în grabă.Bazil demară în trombă. Miki intra în holul oficiului poștal.Oficiantele înspăimântate comentau cutremurul.Bucați mari din tencuiala și cioburi de sticlă erau împrăștiate peste tot pe pardoseală și pe la ghișee. O fetiță era ranită la braț. Nimeni nu o băga în seamă.O luă de mânuță. Pe strada mașinile circulau în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nu sînt (încă?) în măsură să ne dezvrăjească universul sonor, să ne priveze de virtualitatea minunilor ori să ne răpească speranța în nemurirea trăirilor afective. în fața necruțătoarelor grafuri, textelor literare, filosofice sau științifice, formulelor și schemelor abstracte, melomanul tresare oarecum înspăimîntat ca înaintea unor dogme aride și dure. Pe de o parte le recunoaște valabilitatea și corectitudinea. Pe de altă parte refuză să le accepte cruzimea. Adică, le tolerează veridicitatea, dar nu le acceptă universalitatea prin care se pot înălța pe
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
care tot lua note. Ceilalți membri ai delegației asistau îngroziți la această avalanșă de acuzații ale colegilor lor ce li se părea de o excesivă temeritate. Se și vedeau cu toții deportați în Siberia. în clipa aceea, un artist - și mai înspăimântat decât ei - s-a ridicat și a rostit: "Mint! Nimic din ce-au spus nu-i adevărat". Parhon, s-a ridicat și el, declarând: " Da, relațiile dintre România și armata rusă sunt excelente". Atunci, ca într-o scenă din Shakespeare
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
care nu-și poate crea elite prin eforturi proprii nu merită să supraviețuiască. Convenția de la Bologna reproduce, în forme post-moderne, o veche spaimă comunistă: spaima de elite. Am avut prilejul să mă conving, citindu-mi dosarul de securitate, cât de înspăimântați erau cerberii regimului comunist de "elite". Prostănaci, semianalfabeți, incompetenți, ei simțeau, cu instinctul primitivului, primejdia. A decreta că ultimul cretin e egal cu savantul premiat cu Nobelul arată în ce fel și la ce intensitate își bat joc aceste creaturi
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
a urmări cu atenție maximă, dar și cu detașare morală, afluxul acestei generații, convulsiile autodescoperirii și legitimării ei, intrarea mai ușoară sau mai problematică a tinerilor lupi cu ochi lirici în cetatea bine întărită a establishment-ului literar. Marin Mincu, înspăimântat că-i iau "jucăreaua" generaționistă, s-a năpustit orbește împotriva mea, revendicând întâietăți cronologice și dovedind, astfel, că n-a înțeles nimic din ceea ce am scris. Fiindcă absolut toate textele critice dedicate componenților acestei generații (de la nr. 4-6/ 2001 din
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
istoriografiei contemporane: de la Dinu C. Giurescu și Florin Constantiniu, la Miodrag Milin și Adrian Cioroianu, oameni de calitate au fost invitați să joace roluri mai mult sau mai puțin decorative în sinistra operație de ștergere a urmelor, preconizată de mintea înspăimântată a lui Ion Iliescu. Dovada peremptorie că lucrurile stăteau așa se află în revoltătoarea poveste a ceea ce ar fi trebuit să fie primul număr pe 2006 al revistei Institutului, "Clio 1989". Coordonată de istoricul Bogdan Murgescu, revista a avut de
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
doar gândul că va începe din nou să plouă și molii zboară, ici-colo: fâști, fâști! O coloană subțire de praf luminos pătrunde într-o gaură, fără măcar să-și devieze cursul din cauza aerului mișcător - când umbra ei se ascunde, un șoarece înspăimântat iese, răsucindu-se. Întind mâna și ating clanța - nu am nici cea mai mică idee de când stau aici, hipnotizat - probabil în fața unei uși încuiate. „Ce-o mai face ăla micu’?“ Se făcea de ziuă - „smintiților, să treceți de copaci“, le-
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
împins partidul. Sigur, Geoană e liber să uite orice. Din nefericire pentru el, lista lucrurilor catastrofale pe care le-a făcut nu poate fi uitată chiar atât de ușor. El nu are nici măcar scuza că a sărit de pe axa ideologică, înspăimântat că partidul o ia la vale dacă nu intervine în forță. Dezlănțuirea de ură din discursurile lui Geoană n-a fost provocată de-o întâmplătoare pierdere a rațiunii. La fel s-a comportat și în timpul campaniei anti-Băsescu pentru primăria Bucureștiului
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
pe jupânul ista și începeți a-l blastama cu ragila și cu pieptenii de tras câlți cum îți ști voi mai bine, așa ca să-i placă și dumnisale. Cu nădejde, ați priceput? (larmă mare în casă, chiote, se aud strigătele înspăimântate ale lui Codârlic și vocea lui Dănilă care-i îndeamnă pe copii. Ușa este izbită dinăuntru, Codârlic iese total răvășit. Fuge spre culise, dă, din fugă, peste Smaranda, gest galant de scuză, efect ascendent, se pierde. Dănilă apare în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în fața căreia să îngenunchezi! Iar, pe cât de poetic am ticluit eu această descriere acum, pe atât de bine era ea confirmată de realitate atunci. Silvestru, însă, cu toate că focul dragostei îl cuprinsese și îl înviorase pe deplin, se simțea cu totul înspăimântat; vârsta copilei îl înspăimânta. De fapt, cei zece ani ai acesteia nu însemnau nimic în ochii lui, căci sentimentul de dragoste este universal, nu-i așa? Amor omnibus idem(Dragostea este aceeași pentru toți (în limba latină). ), ar fi spus
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]