114 matches
-
tovarășilor săi. Într-o seară, la apel, soldatul socean lipsea. Absentul făcuse imprudența care avea să-i fie fatală: a ascultat de glasul inimii și nu de cel al rațiunii. În timpul nopții ce a urmat aceleiași seri, pe un cal înspumat de zorul prin care soldatul spera să atenueze fapta-i necugetată, se întorcea la camarazii de arme din vizita fugară făcută alor săi. Camarazii însă îl întâmpinară ca pe un inamic, după cum le era consemnul. Războiul nu cunoaște clemența care
PREŢUL DORULUI DE CASĂ (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355032_a_356361]
-
întinse peste lume de parcă ai fi încărcat cu poze mii de-albume și-am tremurat să te-ntâlnesc, ca-n fiecare an, cu încântare, știind că vei purta pe chip o mască pentru fiecare, că vei așterne surăzănd o pace înspumată de zăpadă, doar așteptându-te ca toți să se închine să te vadă; colecțiile îți etalezi, făcând din orice loc vitrină, cu ornamente-mpodobindu-ți chipul prea suav de regină și poruncești cu glas cântat să-nceapă acum serbările polare
IARNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357821_a_359150]
-
femeie la fel de înaltă și zveltă, ca și Săndica, însă aceasta avea trăsături fine, angelice - de o frumusețe exotică. Ramona era o brunetă cu părul lung și negru ca pana corbului, ce-i cădea pe umerii săi drepți, ca valurile mării înspumate peste diguri, cu ochii săi albaștri ca seninul cerului de vară, mijlocelul subțire ce-i trăda fragilitatea fizică. Săndica avea o frumusețe provocatoare, reamintind de madamele de odinioară, cu felinare roșii la porți. Întorceai capul după ea, însă nu pentru
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]
-
dat: - Aiii, bisericile mele! - după care și-a dat obștescul sfârșit... La sfârșitul anilor ’60, un zugrav năstrușnic l-a pictat pe Mărian Frântu pe unul din pereții MAT-ului, călare pe un butoi și cu o halbă de bere înspumată în mâna dreaptă, asemănarea fiind de-a dreptul izbitoare. Fascinat fiind încă din copilărie de acest personaj, în lucrarea ,,Monografia comunei Câineni - județul Vâlcea”, publicată în 2008 la Editura „Fortuna”, am inclus în albumul anexat o poză a lui Mărian
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
Ștefănescu Publicat în: Ediția nr. 290 din 17 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Lacrimi fierbinți poezie [] Poezie de dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2010-04-18 | | Lacrimi fierbinți În mijlocul oceanului un vas de croazieră își lăsa amprenta... Un șir de mărgele albe înspumate împărțea oceanul în două ape... la miazăzi luminoasele ape azurii la miazănoapte întunecatele ape bleumarine... Deasupra cerul serii pâlpâia... Undeva pe punte te-am zărit erai cu privirea agățată de infinit... Spre orizontul albastru căutai parcă erai o zână Lorelai
LACRIMI FIERBINŢI de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359583_a_360912]
-
-mi fierbe ca într-un crater, lava ce-o mistuie focul lăuntric să-ncerc ca să sting... Nu luna îmi tulbură mintea și nu între ziduri înalte doresc să-mi închid libertatea, să nu pot iubi ori să strig... Nici creste-nspumate de valuri și foșnet dulceag de pădure Ori luna-ntre sălcii pletoase și rugii-nnegriți de dulcile mure... Sunt vorbe amare lipsite de dulce-adevăr și credință, sunt tainele-adânci vândute pe-arginți de relele guri cu multă silință! E soare și
O LUME NEBUNĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359607_a_360936]
-
ne plimbăm, Iar, cât mai dintr-o parte te priveam, Atunci scumpul tău profil ți-l admirăm Și mâinile în treacăt ni le mai atingeam. Soarele la asfințit în mare se oglindea, Când umbră lunii paralel cu noi mergea, Valurile înspumate în ton cu inima mea, Simtindu-ti bătăile din tine ea se anina. Vroiam să-ți spun numai mii de cuvinte, Șiraguri admirative îmi veneau în minte, Prin toate îți spuneam cât "te iubesc!" Clipă, faptă și toate ce numai
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]
-
nicicând nu i-ai desprins! Pe nisipul moale urmele ce ni le lăsăm, Martore la simțirile ce ni le comunicăm, Chipu-ti intim, în mine-si are acum gazdă, Eternu-ti sublim ce de abia-i ating coasta! Ascultandu-ne valurile înspumate din noi, Imbratisandu-ne simțirile ce vin puhoi, În valurile mării mari ne-am și acoperit, Jucandu-ne cu simțirea ce ne-a troienit! Suntem apă de mare și-un văzduh comun, Valul înspumat, dorințele amorului cel bun Soarele vazandu
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]
-
și puii din vara aceasta, fără experiență și fără adaptare la urgia vremii de afară. Incă aveau penele colorate gri, abia din anul trei de viață devin albe complet. Valurile se izbeau cu forță de diguri, aruncând cu furie apa înspumată peste îngrămădirea de pietroaie și stabilopozi, apoi se împrăștiau pe suprafața digului, altădată loc de promenadă al turiștilor sosiți la mare vara, mai ales seara, sub razele lunii și ale iluminatului public de pe faleză. La fiecare val se depunea un
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
împingă/ spre eșafod” (cineva tocmai te-a adăugat ca prieten) p. 37. Dacă în poemul „tunelul din vis”, se declară dezertoare, din cetatea cuvintelor - căutând ieșirea spre o altă realitate impusă - în „risc asumat” p.49, ochii, o trădează: „sfârâie înspumați de iubire”. Sugestiv pentru uitare, e versul „mă afund în cuvinte/ ca într-un noian de zăpadă”. Alteori (tot despre dragoste e vorba), Julieta de la balcon, e gata să ne arunce năframa (vezi: „expresii de dragoste” p.52), pentru ca, în
CARTEA CU PRIETENI XXXIV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340736_a_342065]
-
și puii din vara aceasta, fără experiență și fără adaptare la urgia vremii de afară. Încă aveau penele colorate gri, abia din anul trei de viață devin albe complet. Valurile se izbeau cu forță de diguri, aruncând cu furie apa înspumată peste îngrămădirea de pietroaie și stabilopozi, apoi se împrăștiau pe suprafața digului, altădată loc de promenadă al turiștilor sosiți vara la mare, mai ales seara, sub razele lunii și ale iluminatului public de pe faleză. La fiecare val se depunea un
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
flancul nordic al Călimanului, din interiorul calderei vulcanice, pe care a ferestruit-o adânc. Izvorăște de sub Voievodeasa și Bradul Ciont, de la înălțimea de 1.700 m; are un bazin foarte ramificat, cu mulți afluenți ai căror ape se rostogolesc înspumate peste repezișuri și cascade - Duruitoarea de pe Băuca - Băucuța și cascada Rețitișului, cele ale pâraielor Stânei, Dumitrelului și altele. Văile sunt înguste și adânci, fiind străjuite de versanți abrupți. Neagra Șarului primește numeroși afluenți care izvorăsc de sub vârfurile cele
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
în reflexe aurii. Avea o privire ageră cu care parcă pătrundea în adâncurile apelor și o față albă spre gălbui pal. Trupul fetei se cutremură ușor și un suflu de aer rece o învălui. Narcisa privi talazurile ce se spărgeau înspumate într-un zgomot asurzitor de pereții navei. Deodată, pe creasta unui val zări chipul acelui bărbat în culori străvezii. Un fior de gheață îi străbătu trupul din creștet până-n tălpi. Instinctiv, întoarse capul spre locul unde se afla acel cavaler
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
se întoarnă În clepsidra de cristal... Nu ne anunță printr-o goarnă Când zdrobiți vom fii de mal... Avem rugăciuni albastre, Și duminici efemere, În chiliile sihastre, Bântuite de himere...! Ne lăsăm purtați de valuri... Ce ne-alintă în furtună Înspumați de arginți și lauri N-auzim goarna, de sună... În nisip se duce totul, În nisipul din clepsidră... Emilian Oniciuc- 14.08.2016 ... Citește mai mult Nisipul din clepsidră Emilian Oniciuc- 14.08.2016Timpul leneș se întoarnăîn clepsidra de cristal
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu-se de stânci se prăvălea înspumat într-un mic lac. Înaintă fermecat de această imagine de basm până simți pe obraji curentul creat de rostogolirea apelor în gol, iar stropii mărunți îi răcoriră chipul. Se întrebă dacă nu cumva visează. Din această reverie plăcută de simplu
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu-se de stânci se prăvălea înspumat într-un mic lac. Înaintă fermecat de această imagine de basm până simți pe obraji curentul creat de rostogolirea apelor în gol, iar stropii mărunți îi răcoriră chipul. Se întrebă dacă nu cumva visează. Din această reverie plăcută de simplu
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
kenë rënë Moș harro të mă mësosh heshtjen Kur fjalët të më vijnë ëmbël rreth vetes Më mëso și të rri pranë teje Kur vitet ț’i kenë ikur shumë larg jetës. Cu tine Lasă-mă să fiu vânt Val înspumat în nopțile cu luna Învață-mă să merg râzând alături de tine Când alarmele cutremurelor se sting Vetëm Mes polesh të kundërta Qëndroj e palëkundur Në luftë me vetveten Fitoj unë Dhe kaq Doar Printre poluri inverse Stau neclintita În lupta
POEZIE ALBANEZĂ GENTA MUHAXHIRI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347424_a_348753]
-
de tăcere eu mă tem N-am să zăbovesc niciodată în păcat ... Iar când v-a veni timpul invizibil și chiar mat Urmându-și decalajul temporal N-am să mai fiu de mult la mine-n sat, Voi fi departe înspumând un cal ... Chiar dacă voi fi obosit întins pe brazdă lat Tu vei veni chiar și a doua oară Prin harul divin al timpului curbat Să crească iarba în brazda mea din vară. Priviți cum furnica din trupul meu cară Părți
CERCUL TIMPULUI NOSTRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 652 din 13 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346415_a_347744]
-
Calea lirismului presupune multiple meandre ce intră adeseori în contradicție cu exteriorul. Viziunea trecutului va cataliza mereu latențele spirituale întru, cumva salvatoare, dezmărginiri. Mistuirile sunt profunde, alinate doar de perspectiva echilibrului împreună cu partenerul iubit: Lasă-mă să fiu vânt/ Val înspumat în nopțile cu lună/ Învață-mă să merg râzând alături de tine/ Când alarmele cutremurelor se sting// Nu uita să-mi înveți tăcerea/ Cuvintele când vor veni dulce în jur/ Învață-mă cum să stau lângă tine/ Când anii vor fugi
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE GENTIANA MUHAXHIRI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376476_a_377805]
-
Se duc la vale în puhoaie negre prăvălindu-se din munți. Cetăți și Sate, Înalte turnuri și Castele se înecară în potopul negru; grămezi peste grămezi Plutesc leșurile Oamenilor și-ale Jivinelor, mînate-ncoace și încolo pe valurile cele De sînge înspumat sub cerul fără încetare negru, pînă ce toți Tiranii Tainei sînt răpuși și pe Pămînt nici unul nu rămîne. 80 Și cînd întreaga Tiranie fost-a spulberata de pe fața Pămîntului, În jurul chipului cel de balaur al lui Urizen, și-n jurul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Puteai să Îl iei drept așa ceva. Dar avea o fire infinit mai complexă, mai amplă și mai omenească decât povestea asta englezească. S-a spus de nenumărate ori, dar trebuie insistat: limfa, acest soi de apă potolită, care nu se Înspumează decât atunci când o biciuie Vanitatea, este baza fiziologică a dandy-ului, iar d’Orsay avea sângele roșu al Franței. Era un sangvin nervos, cu un piept stil Francisc I, cu umeri largi și de o frumusețe simpatică. Avea o mână
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor prost călăfătuite sparte de valuri și transformate într-o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ce au fost sfâșiate În bucăți În doar câteva minute și care continuau să se lovească de catarg și să șuiere În bătaia vântului. Nici măcar catargul nu scăpă dezlănțuirii stihiilor, ci căzu peste bord cu un zgomot asurzitor, În timp ce valurile Înspumate invadau puntea vasului nostru. Noaptea era extrem de Întunecoasă, luminată doar din timp În timp de scânteierile fulgerelor care străbăteau cerul Însoțite de bubuiturile tunetelor; grindina și ploaia cădeau În neștire, astfel Încât natura Însăși părea că pusese la cale o conspirație
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
stăteai pe banca aceea pe jumătate îngropată în nisip, nu puteai remarca forța vântului. Îndărătul dunei, la adăpost, prima strălucire a dimineții dădea deja impresia unei zile frumoase, cu soare, caldă, de trândăvie. Atunci când te ridicai, puteai simți vântul care înspumase marea și care ciuruia obrazul cu minuscule înțepături de nisip. De altfel, chiar și așezat, zăream pe creasta dunei vârtejuri care se înălțau pentru o clipă și cădeau iar cu un foșnet sec, izbind tufele de ierburi lungi și încâlcite
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea gârlei aducea, în izbituri, o negură. - Vin copacii... urlă un glas. Privirile se încordau asupra umbrei ce se apropia greoi. Repeziți de vârtej, pe sticla felinarului se scurgeau picuri de apă. Fețele jăruite
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]