308 matches
-
potrivit! De cum intră în sufragerie, se simți intimidată de bunul gust, de ordinea și curățenia care domneau în casa unui burlac. Totul respira rafinament, modernitate, lucruri cu care ea nu se prea putea lăuda. În casa Olgăi, ordinea nu se înstăpânise. Considera această preocupare ca fiind o latură minoră, nesemnificativă. Ținu pentru ea impulsul primelor impresii și spuse cu totul altceva: - Așa e la tine mereu? vreau să spun, așa de cald! - O să deschid puțin fereastra. - Nu, nu e nevoie, mă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
despre Ea, și voiam să găsesc locul unde O văzusem în a treisprezecea zi, după Nouruz. Dacă aș fi găsit locul, dacă aș fi putut să mă așez sub chiparosul acela, cu siguranță că în viața mea s-ar fi înstăpânit liniștea. Pe naiba! doar smârcuri și nisip fierbinte, oase de cai morți și câini adulmecând gunoaiele! Oare într-adevăr O întâlnisem? Niciodată! Am văzut-O numai pe ascuns, printr-un orificiu, printr-o lucarnă nenorocită de la alcovul meu. Eram asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
d-ăsta, propriu. Treaba ta, faci ce vrei, da' să nu zici că nu te-am avertizat dinainte că panta asta pe care ai pornit-o nu-i bună deloc! Da' deloc, înțelegi?" "Înțeleg." O dată cu replica asistentei peste birou se înstăpâni liniștea. O liniște fragmentată doar de zgomotul sorbiturilor din cafea executate cu o măiestrie greu de egalat de către profesoară, care stătea cu privirile pierdute-n gol. Și dumneaei dădea senzația că ar medita la ceva. Dar și în acest caz
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de simplu cetățean") și sancționează filozofia socio-politică falimentară a majorității românilor, pentru care obligațiile cetățenești se reduc la votul din patru în patru ani. Nu e de mirare, atunci, că majoritatea celor aleși își vor schimba rapid atitudinea, limbajul, gestica, înstăpânindu-se pe un buget și trecând din talk-show în talk-show, cu un sentiment accentuat al propriei importanțe. După care, o dată căzuți de la putere, cad și în dezinteresul ori chiar batjocura foștilor alegători. Aceștia se bucură de "răul" celor marginalizați de parcă
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
asta. Și iarăși se subînțelege că scopul propagandei este ca ideile pe care le răpîndește să fie induse într-un mod suficient de subtil ca francezii să fie convinși că și le-au ales singuri. Din momentul în care se înstăpînește, această optică nu numai că le spune francezilor că există un arhetip al Răului care este același pentru toți, dar în plus le spune că toți au datoria să i se opună profilactic. Și astfel, o dată întipărită ideea combaterii preventive
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
a face economii În caz de nevoie“... Johns Își amintea cum Întrerupsese, prin apariția lui, o discuție aprinsă Între Forester și Poole. După aceea, devenise din ce În ce mai neliniștit; totul i se părea suspect În sanatoriul acesta, pe ale cărei coridoare se Înstăpînise groaza. În după-amiaza acelei zile, la ora ceaiului, doctorul Forester pomenise de „bietul Stone“. „de ce bietul?“ Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit... are o tumoare... Moartea ar fi pentru el o binefacere!“ Spre seară, Johns se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
laolaltă vorbe felurite. Apoi a izbucnit Încă o dată și s-a stins brusc, asemenea unei furtuni neașteptate la tropice, când un potop de ploaie se iscă din senin, Învolburează apele, se potolește tot atât de repede pe cât a pornit, iar calmul se Înstăpânește din nou pretutindeni. Adam a simțit că nu mai poate să respire. Avea gura deschisă, coastele i se umflau și i se dezumflau, dar nu mai trăgea aer În piept. S-ar putea să-mi dau sufletul. Să mor de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din cine știe ce pricină, acesta mi se fixase în minte. Înainte să mă pot concentra asupra lui, asupra motivului pentru care se întâmplase, asupra posibilei sale semnificații, o altă senzație își croi drum, depășind-o pe cea de surpriză, și se înstăpâni asupra atenției mele. Piciorul îmi era ud pe-o parte. M-am uitat în jur, încă puțin amețit, încă puțin șocat de vis. Am văzut un pahar răsturnat și apa vărsată îmbibându-mi jeanșii, formând o pată întunecată, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un castron de aur în care puteai să oferi mogulului gunoier săracele tale bucate. Acești magicieni care trăiau fără a fi văzuți, doar auziți, strigau în Dumnezeu și Dumnezeu se pulveriza în spațiu, în Dumnezei. Chemau pe Diavoli, care se înstăpâneau în spațiul urlat și clădeau alt urlet, al neputinței de a nu fi putut să se autocreeze, slabi și colorați după viața strigătelor, erau la mâna acestor gunoieri, strigați la rândul lor de alți gunoieri, un strigăt material care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dădeau seama că ele mănâncă magia din partitura eternă a pământului, în noaptea aceasta notele având o armonie specială, ceva mai tulburătoare decât o naștere, mai misterioasă decât o înviere. Sinele lor bănuia că a venit primăvara, deși abia se înstăpânise vara. Un greiere, prizonier veșnic iubirii pentru soția pe care o furase de acasă pe când abia trecea în clasa a V-a pentru ca, iată, acum să serbeze, peste două veri de lăutărie, Nunta de Argint, încerca să-și acordeze instrumentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Iuda și o găsește legând momentul de cele trei ispite din pustiu, relatate în capitolul 4. Iuda merge la arhierei nu pentru că s-ar fi revoltat împreună cu apostolii de risipirea parfumului prețios, ci pentru că pur și simplu diavolul s-a înstăpânit asupra lui. Explicația e tranșantă și definitivă. Luca nu va mai reveni asupra personajului, nici măcar la Cina de Taină, unde remarca lui Isus despre apropiata Sa predare autorităților pică oarecum în gol. Ucenicii încep să se certe nu cu privire la identitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de fulguieli... Caii rodeau scoarța copacilor. Poamele ce se mai găseau prin livezi pricinuiau pântecărăi sâcâitoare luptătorilor neînfricați. Două-trei sute dintre ei au rămas în ariergardă cu însărcinare specială de a bloca ieșirea garnizoanei din cetate sau de a o înstăpâni, dacă apărătorii vor hotărî să se predea. S-ar părea că ne-a pălit mânia lui Dumnezeu, a cugetat serenisimul sub coviltirul ce urma calea Nordului pe o vreme mai mult decât ostilă. * * * După ce a trecut prin trei foste capitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și noi săpătorii noștri!.. Dar aiștia de prin împrejurimi ce sunt și cine sunt? Nimeni alții decât cei aduși cu zapisuri în regulă de către austrieci după ocuparea părții de nord a Moldovei, din Haliciul cel știut pe care l-au înstăpânit cu numai câțiva ani mai devreme în dauna leșilor cuceritori cu ceva mai puțin de patru veacuri în urmă. De fapt și Ștefan cel Mare când i-a bătut pe poloni în Pocuția zicea că aceasta-i mai mult moldovenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tulit-o după ei. Se Înserase bine; abia dacă mai dăinuia o lumină difuză pe care se profilau acoperișuri și clopotnițe, Înspre malurile râului Manzanares și Palatul Regal. Și iac-așa, pe când se Îngâna ziua cu noaptea și umbrele se Înstăpâneau Încet-Încet pe străzi, am mers urmărind de departe careta, Închisă și trasă de patru catâri, În care Martín Saldaña și poterașii lui Îl duceau pe căpitan. Trecură prin fața Colegiului Companiei lui Iisus, În josul străzii Toledo, și prin Piața Orzului, neîndoios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
resemantizat prin ghilimele, dar găsește complexele (,problemele de sincronizare, retardarea, discontinuitățile, imitațiile, veșnicele începuturi, accelerările, ruralitatea etc.") "nu întotdeauna infecunde", niște "slăbiciuni", de care G. Călinescu era conștient, dar le-a preschimbat, iluzionant și seducător, în "calități" (272). S-au înstăpânit exagerări (în fapt, tot iluzii) tiranice în cultura română. E o iluzie, suntem avertizați, că avem un mare trecut spiritual, când Iorga ne spune că preoții nu treceau de Crez și Tatăl nostru. Dar autorul indexează scrupulos iluziile literaturii. Exagerată este
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
doar negația, moartea în primul rând. Au fost date uitării asemeni unor ruine călătoriile care însemnau aventură, (re)descoperire, formare (Salgari, Verne, Stevenson, Melville, Conrad), dar și marile mituri homerice, inclusiv cel al Afroditei, astfel că pe pământ s-a înstăpânit o mare dezolare, iar inima a devenit "o groapă de gunoi în putrefacție" ; că a supraviețuit doar un singur mit, unul dintre cele mai feroce, cel al lui Iason și Medeea, simulacre ale amăgirii, violenței și cruzimii veacului XX. Acum
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
o inversare a priorităților de supraviețuire: în loc să te aperi, contempli apropierea dezastrului. Și astfel, spaima provocată de amenințare devine mai nocivă decît amenințarea, frica crescînd pînă la acel prag de expansiune interioară cînd reacțiile instinctuale dispar. O paralizie generală se înstăpînește și o dată cu ea și conștiința înnebunită că deznodămîntul e inevitabil. Cazurile acestea de pasivitate înfricoșată au ca trăsătură distinctivă absența perspectivei. Totul se închide în jur și, din marele cuprins al lumii, nu mai rămîne decît perceperea exacerbată a pericolului
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
și ale funcționarilor publici, reprimarea manifestației proregaliste, plecarea forțată a Regelui, na- ționalizările, trecerea la cartelele de alimente și la hainele cumpărate „pe puncte”, apoi valurile de arestări, deportările, Canalul, procesele politice soldate cu ani lungi de temniță. S-a înstăpânit, spune Annie Bentoiu, „experimentarea fricii”, au urmat nenumăratele dezamăgiri și cedări, cu atât mai multe și mai dramatice cu cât prin alte părți, pornind, culmea!, tot de la Moscova, după moartea lui Stalin, se iviseră semne de „dezgheț”.
O retraversare a infernului (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4918_a_6243]
-
deși mai descriptiv, cu o frumusețe memorabilă în detalii, impactul grandios al unei înaintări venind din neființă, frontal, implacabil somînd la expiație, precum statuia Comandorului din Don Giovanni. * Și această inerentă terribilità - ca s-o designăm cu un termen canonic -, înstăpînită în cugete ca o chemare gravă, încă de la Michelangelo, n-are nevoie, anume, de grimase aplicîndu-se demonstrativ realului; îi ajunge aici, de pildă, situația fundamentală căreia îi face față eroul, cînd, cu sîngele și viața lui întreagă, se aține în
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
supravegheze fiecare gest. Ea face tot ceea ce este posibil pentru ca să-și protejeze cei doi copii, care au o copilărie palidă, tristă, monotonă. Dispariția capului familiei îi unește și mai mult, sudaj amplificat și de tăcerea, de izolarea ce s-au înstăpânit în jurul familiei: „Locatarii blocului ne priveau parcă mai lung. La fel, întâlnite pe stradă, diferitele cunoștințe ale mamei, ale tatei, ale bunicii, care cu mult înainte obișnuiau să se oprească și să ne descoasă cu plăcere, școlari neblazați cum eram
Sanda Golopenția - 70 by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6481_a_7806]
-
peliculă stă în repetarea acelorași secvențe. „Miza oricărei formări este posibilitatea intervenției conștiente asupra aluatului individual și orice model educativ invită la exersarea înstăpânirii de factură cognitivă pe sine însuși.” (p. 12) Din păcate, Vlad-Ionuț Tătaru încă nu „s-a înstăpânit cognitiv pe sine însuși”, publicînd o colecție de banalități, de o monstruozitate ce impune prin aerul serios cu care au fost debitate.
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
un caz de împingere la absurd a gîndirii lui Schmitt: dacă statul de drept liberal se va instaura peste toată planeta, atunci relația dușman-prieten va dispărea și, în consecință, motorul istoriei se va opri. Putem răsufla ușurați, pacea se va înstăpîni peste tot, de aceea discuția despre apogeu sau declin e inutilă. A doua sursă stă în uzura morală a problemei, interesul pe care ea îl trezește fiind scăzut grație intuiției că lucrurile chiar așa stau: Occidentul a intrat în pantă
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
Sadoveanu, "cronicar" fidel al "universului de la Copou", a scris despre "claca" organizată acolo pentru copierea manuscriselor ce urmau a fi date la tipar, despre micile servicii pe care fiicele le făceau părintelui lor, despre liniștea deplină pe care copiii o înstăpâneau, atunci când "tata lucra". Astăzi, după atâta vreme, ajunsă la venerabila vârstă de 95 de ani ea își amintește înduioșată de "pasul greu al tatei" în odăile din Strada Delavrancea, îi răsună încă în urechi glasul molcom ce-i șoptea cu
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
cafeluțe, după ce mă îndopaseră cu șerbetul cel mai parfumat și cu siropuri de casă. Mă simțeam ca un pașă, așa că le-am lăsat în legea lor de femei blânde și lepădate de cursul vremii undeva pe la margini, și m-am înstăpânit întâi pe casă, scotocindu-i toate ungherele și șterpelind câțiva bănuți vechi, apoi pe grădini, fiindcă erau două, foarte mari, una după alta, cu gard și portiță între ele. Astfel am ajuns, neștiut de doamne, în cea de-a doua
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
de vâltoare / v-asvârliți ținându-vă de mână / ca prin valurile reci, turbionare, / să ieșiți spre țărmuri împreună”; doar iubirea rămâne veșnic călăuzitoarea: „cu-aripi de sfinte zburătoare”, mereu în armonie, „sunet de sirenă...” (Îndemn) Vizualul străpunge, prin îmbrățișare, celestul (care „înstăpânește firea”) și teluricul (ființa rătăcind, dezorientat): „Se strâng, iubito, stelele ciopor / de parc-ar ține sfat întru mirare / ca niște fete care râd pe-un nor / știindu-se frumoase și sprințare. Un Soare, iată, se uită veșnicind / după un deal
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]