151 matches
-
Ai înnebunit, omule! Ziua în amiaza mare îți arde de alte alea. Ai răbdare pân’ la noapte și treci în grădină că avem treabă de făcut, nu joacă! Hai, că uite, a mai încercat ea să zică ceva, dar omul întărâtat i‑a astupat iar gura cu buzele lui doritoare și numai după ce i‑a simțit bine gustul a eliberat‑o din brațele‑i voinice. - Gata, te‑am lăsat că oi avea și tu dreptate. Mai e puțin până la noapte și
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
copii Plasamente, bucurii; Poate Dumnezeu mă iartă. Eu am inima de piatră. Nu pot iubi lumea toată! Jur ! Din toți munții mei de bani Să plătesc vreo câțiva ani Pe cei fără Dumnezeu Ce doresc: „Guvernul meu”! I-am mințit, întărâtat Și de liberali nu scap, Cotrocenii-mi dau de cap. Jur ! Dragostea și mai nimic Îmi țin crezul de catolic. „Pas cu pas”; pași ușurei, Îmi distrug dușmanii mei, Îi zdrobesc pe PSD-iști !. Cu mult calm cum pot să
JUR ! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377469_a_378798]
-
de cer”), el se retrage cu teamă din fața misterelor ce i se oferă, refugiindu-se în luciditate și chiar egoism: „Nu mai puteam scăpa de luciditate. Nu mai era sete trupească, ci sete de mine tot. [...] Nu supraviețuise decât un întărâtat orgoliu masculin.” Paradoxal, Maitreyi, având o înțelegere atât de profundă asupra misterelor cosmice, dintre care unul este, cu siguranță, iubirea, este cea căreia i se refuză împlinirea minunii. Alegând cu bună știință pierderea în universul anonim și imediat al vânzătorului
DE DRAGUL, GENIULUI MIRCEA ELIADE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378434_a_379763]
-
Ai înnebunit, omule! Ziua, în amiaza mare, îți arde de alte alea...? Ai răbdare pân' la noapte și treci în grădină că avem treabă de făcut, nu joacă! Hai că, uite..., a mai încercat ea să zică ceva, dar omul întărâtat i-a astupat iar gura cu buzele lui doritoare și numai după ce i-a simțit bine gustul a eliberat-o din brațele-i voinice. - Gata! Te-am lăsat, că oi avea și tu dreptate... Mai e puțin până la noapte și
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
brazii...și fagii...și stejarii...Toți se încolonează în șiruri nesfârșite și pornesc bezmetici pe șosele, blocând circulația. Mă uit îngrozit pe culmile munților...sunt goale...goale!..Toți fug speriați din calea copacilor. Sunt cei cu fierăstraiele, cu topoarele, camioanele. Întărâtații copaci îi lovesc cu rădăcinile, cu crengile lor. Îi fugăresc, le distrug camioanele, mașinile, vilele...Spectacolul de coșmar mă sufocă...Strig după ajutor și mă trezesc transpirat. Mă uit pe fereastră și văd copacii îndoindu-se cuminți sub bătaia vântului
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
urmăreau cu sentimente amestecate apariția: ba s-ar fi ridicat să plece, ba l-ar fi apostrofat, ba și-ar fi scufundat neplăcerea în vinul bun... nu erau hotărâți. După ce mai strigă niște ordine încâlcite ospătarilor care începuseră să viermuiască întărâtați în jurul lui, creatura în costum de camuflaj îi luă la ochi pe gardienii localului care încercaseră să-i taie calea spre fericire. -Aaaa, pen’ ce-ați făcut azi, să v-așteptați că de mâine stați acasă! O să vedeți voi cu
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
Mai și nude naiade, puțin dezmățate, urmărite acerb, de Zei răzvrătiti, alungați din Pleiade...Superb! Altă idee mai bună, nu ai? Hai, imploră-ți Zânele, coborâte din Rai, să se-oprească o oră din râs și hârjoană, să lase Zeii-ntărâtați să se-nece-n bulboană, dar să-mi salveze păsările și florile... Apoi să continue în Rai Sărbătorile! ... Până atunci, eu te voi adora "in absentia"...fiindcă ești Zeu Suprem și Poezia mea... Antonela Stoica 19 Aprilie 2017 © Referință Bibliografică
SĂ CONTINUE ÎN RAI SĂRBĂTORILE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374010_a_375339]
-
circa cinsprezece la număr și au fost siguri că e vorba de ea după hainele sfârtecate împrejur, cizmele ei și ghiozdanul. Au chemat poliția și salvarea dar nu mai era nimic de salvat și abia au reușit să îndepărteze lupii întărâtați, care încă nu terminaseră tot de mâncat. - M-ai terminat cu știrea asta, Costache! Vestea, se vede că nu a ajuns la noi în sat, din cauza vremii rele. Dau un telefon la Rică pădurarul și la șeful ocolului silvic să
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
cu forța, am zis, extenuată de discuție și șocată de ce-mi auziseră urechile. - Da, plec ! O femeie isterică așa ca tine găsesc o sută la gura metroului! a rostit în grabă, cu fața schimonosită de furie. Și a plecat întărâtat, în cea mai mare viteză, lăsând în urmă un vis risipit de greutatea vorbelor de ocară, stocate în mintea mea ca pe un CD. Rămăsesem stoarsă și răvășită, iar ecoul acelei conversații stupide mă urmărea cu înverșunare, astfel că îmi
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
lacrimi șiroaie pe obrajii murdari. Mânios, le șterse cu mâneca zdrențăroasă a hainei, izbindu-se dureros cu spatele de zidul casei, sub al cărei pridvor se adăpostise de teama câinilor. O voce de femeie supărată se auzi deodată, dojenind fiarele întărâtate, dar văzând furia cu care acestea insistau să alunge "demonul" ce le invadase teritoriul, intrigată coborî scările de lemn ale pridvorului și nu mică îi fu mirarea când zări printre scândurile putrezite de timp și ploi doi ochi înlăcrimați ce
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
ce se înțelege sub denumirea de Brahman sau Brahma. În cartea de legi a lui Manu se spune printre altele: nici la cea mai mare strîmtoare nu-l lăsați pe rege să ațîțe pe brahmani împotriva sa; pentru că aceștia, odată întărîtați, pot să-i distrugă toți caii, toate carele, trupele și elefanții. De aceea cine vrea să se ruineze, nu trebuie decît să-i provoace pe acești oameni sfinți care zămislesc flacăra ce mistuie totul și toată apa mării, soarele și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Dumnezeu, raport care constituie ciudățenia spiritului indian" [327]. În cartea de legi a lui Manu, este scris, printre altele: Nu trebuie ca regele, nici chiar în caz de extremă necesitate, să îi ațîțe împotriva sa pe brahmani; pentru că aceștia odată întărîtați îi pot distruge toți caii, toate carele, trupele și elefanții. De aceea, cine vrea să se ruineze, nu trebuie decît să-i provoace pe acești oameni sfinți care zămislesc flacăra ce mistuie totul, și toată apa mării, soarele și luna
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
bîntuie, pe dinăuntru, țeasta. Pi iei, măi! și i se bulbucă iar ochii. Îi ating ușor cotul și-i șoptesc: altceva mai știi? Rămîne tehui, ca trezit din somn. Doar o repriză, la tribuna oficială. Lume, lume! Pe gazon, joc întărîtat. Aici? Simt o mînă pe umăr: să vă prezint pe viitorul domn primar... Mă întorc politicos: vă doresc succes! Mai trec niște minute și iar: să vă prezint pe viitorul domn primar. Evident, alt candidat. Vă doresc succes! Și tot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu încîntătoarea ei față George Sand, atunci notațiile în silnic minor de-acum ar fi părut doar exerciții de orgolioasă bravadă stilistică. Dar nu, frazele de altfel extrem de păstos tratate vor, obstinat, să convingă prin greața (oarecum sartriană), lehamitea lor întărîtată. Și asta unde? Într-o metropolă europeană, ce-i drept cu destin tragic, megalopolis încercînd însă îndîrjit-nemțește să recupereze istorie și să redevină ce-a fost. Deci nu într-o pricăjită urbe de la marginea continentului, în stare, într-adevăr, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
moment absolut vivant: moderatorul seratei, personaj el însuși universitar, avea un tic, își umplea interstițiile dintre fraze cu un ăăă, e-adevărat foarte frumos timbrat, dar cumva... excesiv. Din liniștea adormită a sălii se desprinse, brusc, un ăăă de fecioară întărîtată. Stupoare! Era poetul care altădată n-ar fi îndrăznit să-și ironizeze nici măcar propria muză. Trucul ingenuității răzvrătite. Știind că mai peste tot, deci probabil și în seara asta, la Filarmonică, marea soprană Mariana Nicolesco era însoțită (aproape demonstrativ) de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
avea lucrarea trudei tale, 155 Iar ele (-n grijă) pe tine (te avea-vor); dar să nu scazi, si sa nu cazi fără putere fiule. Acuma știi ce-nseamnă ca să lupți cu Dumnezeul apelor". Așa grăind, Tharmas pe carele-i întărîtate ale-Adîncului Pleca departe-n neștiut și-un straniu gol lăsă-n jurul Lui Los; în depărtare apele purtate îi erau de către toate părțile din jur cu zgomote 160 De roți și de copite ale căilor, si Trîmbițe, Corni, Goarne. Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acelea mai năbădăioase ale aprigei ploieștence Mița Baston. Stârnește în acest fel gelozia fioroasă a lui Iancu Pampon, cartofor cu merchez și „ex-tist” de vardiști, și oțărârea neputincioasă a lui Telemac Răzăchescu, zis Crăcănel. Năduful Miței Baston se manifestă zgomotos, întărâtat, în clișee de țipătoare melodramă. Sminteala continuă la bal, unde suita de quiproquouri, de păruieli și bastonade e la locul ei. Un bal mascat, cum nu se poate mai nimerit pentru aceste personaje de carnaval. O tragedie a vindictei râvnește
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
cea din urmă suflare abia după trei zile. În așa ticăloșie se săvârși un stăpânitor în floarea bărbăției încă, căruia nu-i lipseau nici puterea de acțiune, nici alte virtuți, mai cu samă nu moderațiunea și iubirea de dreptate. Latinii întărîtați răzbunară în curând moartea plină de dureri a nenorocitului lor împărat, iar bizantinii cei nestatornici învățară din pilda apusenilor cum adevărata fidelitate de supus are ocazie de-a se manifesta chiar față c-un monarh încetat din viață. După spusa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în societate și în daraverile negustorești, ba chiar între frați se ardică făclia certei religioase. Schisma, pospăită pe dinafară și numai abia de catră împăratul, irupse fățiș în cler și popor c-o pornire îndoită și fără măsură, iar partidele întărîtate aruncau una asupra alteia pline de turbare anateme și contraanateme. Nichifor, despotul Epirului, și frate-său Ioan, duce de Patras, esploatară turburarea generală, convocară un consiliu provincial în care împăratul fu proscris, dar pe de altă parte și ei fură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
certe sau, după cum scria Duc de Montebello ministrului de externe Drouyn de Lhuys, la 18 decembrie 1862, că pretenția Porții de a prohibi armele în provinciile de sub suzeranitatea ei era discutabilă și că supușii creștini ai acestei Puteri nu trebuiau întărâtați 9. La 18 decembrie, Tillos îi scria șefului diplomației franceze că Al. I. Cuza, sigur de impresia favorabilă pe care a lăsat-o la Constantinopol, face tot ce se poate pentru a se sustrage controlului direct al agenților, ca să diminueze
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
apropie de el și-și lipește calină obrazul de umărul său. — Vezi să nu-ți strici coafura asta complicată, bombăne el posac. Își strecoară totuși brațul pe după talia ei. În spatele lor, Velleius Paterculus scoate aburi pe nări, ca un taur întărâtat. Nero îi dă un cot în burtă, avertisment să se liniștească. În sfârșit, apar opt lecticari, înveșmântați în uniforma somptuoasă a Fabiilor. Își croiesc cu greu drum printre oameni. Duc pe umeri o băncuță de două locuri, acoperită cu un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și dispăru iute printre trestii. „Bine! murmură puțin după aceea Sebastianus. Să vedem dacă merge.“ Ridicând privirea, lovi pietrele una de alta, conform instrucțiunilor barcagiului. După câteva clipe de așteptare încordată, el și tovarășii săi auziră deasupra lor niște voci întărâtate. Pe taluzuri pâlpâi o lumină și, o clipă mai târziu, santinela își îndeplini în întuneric ritualul, întrebând, fără să strige, dar cu siguranță nu în șoaptă: — Cine e acolo? Răspunzând pe același ton, Sebastianus se identifică, spunând că este purtătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe cuvântul „toți“. S-a uitat întâi la doamna Silsburn, pe urmă la mine, apoi la locotenent. — Vă puteți relaxa, a adăugat ea. Toate-s bune și frumoase. Ce vreți să spuneți? Ce s-a întâmplat? a întrebat doamna Silsburn întărâtată. — Exact ce am spus. Mirele nu mai e deranjat de fericire. În vocea doamnei de onoare răzbea din nou o inflexiune familiară. — Cum vine asta? Cu cine ai vorbit? a întrebat locotenentul. Ai discutat cu doamna Fedder? — Am spus doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
răchită. Cămașa, în dreptul coastelor din stânga, era numai sânge, năvălit din răni. Românul abia sufla, cu ochii deschiși mari, cu fața dintrodată întristată, subt umbra pe care o cernea frunzișul verde cenușiu al copacului. În liniștea și-n căldura zilei, glasurile întărâtate ale cositorilor se auzeau depărtate, chemându-se. Boii, lângă adăpătoare, stăteau acuma neclintiți și priveau cu ochii mari și umezi spre cei doi oameni. Băieșu se alătură de ghizdele, scoase de două ori ciutura plină și o vărsă în jgheab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cugetul lui de tată rușinat în fața lumii. Când intră în casă, izbi ușa ș-o încuie cu cheia. Puse cheia în buzunar; trânti pălăria pe un pat și cortelul pe altul, puse mânile în șolduri și ridică o privire alburie, întărâtată, spre Tudorița, care sta ghemuită într-un colț, în fundul patului. —Ce ai? De ce gemi? —Mă doare capul... șopti fata. Și privindu-l simți un fior prin inimă. Domnul Rusu începu să râdă cumplit. —Te doare capul? Așa? te doare capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]