176 matches
-
o practice în relație cu istoria umanității, adresând mai întâi întrebări fundamentale pentru a indica profetic, mai apoi, direcții de răspuns. Cu atât mai mult astăzi, într-o lume ce și-a pierdut simțul pentru întrebările ultime (înlocuind clasica interogație întemeietoare „de ce mai degrabă ceva decât nimic?” prin întrebarea cu pseudovaloare de răspuns: „de ce nu?”), teologia poate să redobândească o funcție critică printr-o subtilă alianță cu filozofia hermeneutică. La ce pot fi bune o mulțime de răspunsuri date unor întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Studiul Limba literară - concentrat asupra gestului genezic al lui Titu Maiorescu de a fi despărțit, în mod discriminatoriu, cuvintele „poetice” de cele „prozaice”, dând astfel naștere unei lumi culturale împărțite în „clase” - este, într-o simetrie negativă desăvârșită cu „poruncile” întemeietoare ale junimismului, un eseu „în contra direcției” literare estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează P. - nu constă în gradul ei de refracție (literaturizare) și distanțare față de concretețea (mediocritatea) mundană, ci în proprietatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
libertatea minții cuiva. Ajunsese la libertatea ei pătimitoare, adică la o inteligență care absorbise cultura lumii în câmpul de experiență al vieții. Tot ce îndurase, pe toate versantele existenței, era spus când în nume propriu, când sub masca marilor figuri întemeietoare ale Europei. În ultima sa apariție publică, la televizor, într-o emisiune cu Iosif Sava - împlinise 70 de ani - un surâs foarte înalt îi flutura tot timpul pe buze. Știa că inima lui obosise și că mai avea puțin de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dar severă, devine pentru cel vinovat un destin ambiguu. Proliferarea intermediarilor puterii din Procesul arată, poate mai bine decât cazul poliției din Zur Kritik der Gewalt, cum violența care conservă dreptul este menită să ajungă, la un moment dat, violență întemeietoare de drept. „Critica“ acestei lumi aflate în puterea mitică a dreptului este multiplă. O primă soluție este cea greacă, a lui Odiseu: transformarea mitului în basm (Märchen) prin istețimea „decon structivă“ a eroului care păcălește destinul. A doua soluție este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
tot mai mult de valorile întrupatului, trăitului, pe de o parte, și de comunitatea civilă, intelectuală, socială, pe de altă parte, definiția însăși a excelenței profesionale sau academice se cantonează în sentințe arhaice, vădit patriarhale asupra vieții sociale. Gândirea critică, întemeietoare a democrației, e văzută ca o amenințare la puritatea ideatică, la paradigmele obiectivității științifice, reflecția critică erodează standardele academice, trivializează cercetarea, ideologizează și angajează politic; materialitatea vieților noastre grevează dramatic lumea înaltă și rarefiată a științelor. Desigur, conservatorismului academic - nu
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și anticreștine în toate țările musulmane. Să privim și în partea cealaltă. De ani buni apar cărți și se difuzează filme, artistice și documentare, care pun la îndoială sau chiar neagă înseși dogmele fundamentale ale religiei creștine și istoria sa întemeietoare. Reacții? Cărțile respective se vând ca pâinea caldă, iar filmele sunt văzute de milioane de oameni. Protestele sunt sporadice și slabe și vin doar din direcția Vaticanului și a Bisericii Ortodoxe. Dar și acestea sunt trimise în derizoriu în numele libertății
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
de oftalmologie a Facultății de Medicină a revenit doctorului Elena Pușcariu, cea dintâi femeie profesor universitar în învățământul medical din România, care a ilustrat practica și învățământul oftalmologie până în 1940. Profesor Elena Pușcariu a fost o personalitate ilustră, consacrată ca întemeietoare a Școlii de oftalmologie din Iași, organizatoare a primei clinici de specialitate din țară și cercetător de reputație mondială. S-a născut la Făgăraș, în familia marelui cărturar Ovid Densusianu. După ce a urmat cursurile Facultății de Medicină din Iași, susținându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fixează M. Heidegger, este altul, sau mai mult, decât a asculta povestea lui Socrate. „Glaucon este cel care dă glas uimirii ce îl aduce pe calea înțelegerii.” Acest mit impune cea mai clară distincție între lumea I-a a Ideilor, întemeietoare ontologic, și lumea II-a, a lucrurilor întemeiate ontologic. La începutul pasajului mitic, Socrate îi propune lui Glaucon să-și imagineze următoarea situație: „iată mai mulți oameni aflați într-o încăpere subpământească, ca într-o peșteră, al cărei drum de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
desfășurat deopotrivă în viață și în artă. G. CĂLINESCU Pentru Ion Heliade-Rădulescu a scrie înseamnă, în sensul cel mai plin, a crea, a face. Noțiunea de gratuitate (plăcere) nu intră în limbajul său. Nici aceea de angoasă, răspândită printre spiritele întemeietoare. Limpede, hotărât este la Heliade sentimentul datoriei. Literatura este o datorie, o politică („iată dar că adevărata literatură a unei națiuni este adevărata ei politică”) și competența ei se întinde de la gramatică la ideea de divinitate. A scrie este, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
nu este un fapt arheologic și nici măcar antropologic în sens larg."337 Găsim avataruri ale mitului vârstei de aur și ale tărâmului făgăduinței de exemplu în mitul cultural al visului american, care se fundamentează la rândul său pe alte mituri întemeietoare ca dinamismul, individualismul și "religia capitalistă"338 și în care un loc central au ideea de predestinare și mitul cowboy-ului, simbol al marșului spre vest și purtător de noi valori (căutarea identității naționale, adorația aproape superstițioasă a naturii, conexiunea dintre
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Șora, Lecția lui Nego, VR, 1993, 2-3; Virgil Ierunca, Ion Negoițescu - un artist al conștiinței, VR, 1993, 2-3; Nicolae Balotă, Veghea lui I. Negoițescu, APF, 1993, 3-4; Ștefan Aug. Doinaș, Prezența lui Nego, APF, 1993, 3-4; Cornel Regman, O conștiință întemeietoare, APF, 1993, 3-4; Horia Stanca, Nego, APF, 1993, 3-4; Ștefan Borbély, Sensul culturii, APF, 1993, 3-4; Ion Vartic, O dată cu un mare critic moare încă o dată Eminescu, APF, 1993, 3-4; Petru Poantă, Radicalismul estetic, ST, 1993, 3-4; Dan Damaschin, La capătul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
și truda demiurgică ce definesc creația artistică generează o breșă metafizică în continuumul banalității cotidiene? Se deschide această breșă înalt-perturbatoare spre și întru transcendență? Experiența Erosului ca survenire ce se relevă incompatibilă numirilor și definirilor raționalului proiectează oniric spre primordialitatea întemeietoare ce pulsează dincolo de timp și spațiu? Este îndrăgostitul un cronicar abisal și aparent naiv al tensiunilor transcendente? Frivolitatea sa nu este semnul unui alt tip de putere decât cel ancorat imanentului, imaginea unor stigmatizări dinspre absoluturi ce înnobilează? Resurecția aferentă
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
scenariu al îndepărtării părea el însuși extrem de îndepărtat dar, asemenea furtunilor din verile incandescente, se declanșează aici brusc, violent și tulburător. Desigur, multe dintre despărțiri evoluează lent, se consumă gradual conexiunea relațională dintre persoanele implicate suportând disoluția și răcirea pulsației întemeietoare într-un proces de multe ori extins prelung. Dar această stare de înghețare treptată a unei relații se relevă a fi etapa introductivă, propedeutică, pregătitoare pentru dezlănțuirea, descătușarea energiilor distructive de despărțiri și îndepărtari efective, concrete. Înstrăinarea dintre individualitățile implicate
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
peste un trup menit să ascundă dar care, supus analizei atente, relevă și indică. Pentru cei loviți de suferințele deficiențelor corporale, de acea durere ce nu sfredelește dar învăluie traumatizant și copleșitor, amănuntul, detaliul constituie, așadar, ferestre deschise spre profunzimile întemeietoare ale metafizicului, ale sensurilor și explicațiilor ce palpită în zona primordialităților ontice. Detaliul reprezintă aici paranteza prin care vălul de iluzii active se disipează temporar permițând, pentru o transparentă clipă, aducerea, proiecția în prim-plan a străfundurilor prime, a temeliilor
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
primirea deschisă și fraternă a tragediei celuilalt. Dialectica dintre răsfirarea răului amăgitor în cotidian și punctarea mundaneității de către prezențe atomare ale binelui se relevă aici drept axiomă fundamentală a existenței generale. Ciocnirea crepusculară dintre bine și rău își dezvoltă energiile întemeietoare în parcursul cotidianului efemer și nu numai paralel sau dincolo de el. Dar în planul mundaneității de zi cu zi este ignorată sesizarea și înțelegerea acestui meta-conflict ca principiu fundamental ființării și ierarhiilor sale inter-corelate. Pentru cel pătruns mistuitor de suferințele
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
absolute. O astfel de extensie abisală a cărei nobile perfecțiuni se dovedește insondabilă spiritului uman în acest sens fiind nedeterminată, adică necircumscrisă sau incompatibilă cu demersul unei definiri cuprinzătoare, se între-zărește pentru suferind, pentru intuiția sa palpitândă drept dimensiunea primordialităților întemeietoare. Cel pătruns de sfâșierea ascuțită ce sfredelește dinspre trup spre spirit ca durere a corporalității, cel damnat la calvarul deficiențelor și incompletitudinii trupești sau conștiința apăsată dramatic de tragediile spiritului trei ipostaze în care ființa umană este retopită metafizic în
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ca durere a corporalității, cel damnat la calvarul deficiențelor și incompletitudinii trupești sau conștiința apăsată dramatic de tragediile spiritului trei ipostaze în care ființa umană este retopită metafizic în lavele unor încercări titanice dobândind putința saltului întru profunzime spre energiile întemeietoare. Aceste energii sunt asumate de suferind drept prezența abisală ce învăluie imanentul ca fundament și finalitate nerelative, ca repere ireversibile ce mărginesc și încadrează prin forța pulsativă a nesfârșirii lor. Spre ele se îndreaptă privirea conștiințelor îndurerate ca temelie ce
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cetate al conviețuirilor umane. Daca pentru cei a căror suferință s-a stins metamorfozele interioare remise de aceasta se păstrează în efectele lor, pentru cei constant îndurerați efervescența prefacerilor interioare este și ea neîntrerupt activă. Aici profunzimea, deschiderea spre transcendența întemeietoare nu este doar o calitate interioară cumulată ci una ce se dobândește perpetuu asemeni fluidității cristaline revărsate dintr-un izvor al stâncilor înalte. Cotidianul alunecă învăluitor pe lângă atomul pulsativ al suferinței evitând decodarea mesajelor ce răzbat dinspre interioritatea tensionată în
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dintr-un izvor al stâncilor înalte. Cotidianul alunecă învăluitor pe lângă atomul pulsativ al suferinței evitând decodarea mesajelor ce răzbat dinspre interioritatea tensionată în propria concentrație incandescentă a celui îndurerat. Valența revelatorie, profetică a suferinței ca oracol ce vestește temeiurile primordiale, întemeietoare ale mundaneității glisate în special imanentului este aici ocolită, trece ca neobservată, nesesizată vigilenței cotidiene. Aceste fundamente ale mundanului sunt cele care susțin și poartă nu numai complexul ontic al acestuia dar și dimensiunea întregului imanent. O privire dinspre poziționarea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cea anterioară ci redimensionarea viziunii asupra propriului sine, dobândirea unei lucidități profunde prin care individualitatea umană se descoperă ca spirit tributar energiilor spirituale și nu vulgului mundaneității cotidiene inserate disoluțiilor materiale supuse temporalității. Melancolia întoarcerii întru paradigma atemporală a spiritualității întemeietoare ca trăire survenită pe fundalul deschis al aderării conștiinței la plutirea metafizică în depărtările marine pare a fi aici, experiența intensă oferită ego-ului întru zăbovirea reculegerii. Dar și desișul foșnitor al pădurii, vecinătatea cerului din marile piscuri montane, fluiditatea purtătoare
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unor mici biblioteci locale care să acopere tematica esențială pentru formarea intelectuală a unui student creștin-ortodox. Ne-am întrebat de ce nu s-au organizat nici seminarii informale în cadrul Universității, prin care să se urmărească dezbaterea (de ce nu interconfesională?) a textelor întemeietoare pentru Biserica universală. „Cercetați Scripturile, că socotiți că în ele aveți viață veșnică” (Ioan 5, 39). Dat fiind contextul eclezial al României de astăzi, deficiențele aici semnalate nu sunt însă cu totul surprinzătoare. Nu știm ca ierarhia Bisericii să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
franc către sud n-a adus cu sine și o barbarizare a întregii Galii, ci doar o recultu-ralizare a Nordului. În timpul regelui Hilperic (539-584), autor el însuși de poezii latine, Poitiers reprezenta centrul cultural al Galiei. La cererea reginei Redegonda, întemeietoare a mănăs tirii Notre-Dame, poetul italian Fortunatus s-a fixat în acest oraș, devenindu-i episcop; aici, el a scris un număr de opere: vieți de sfinți gen foarte la modă în Galia francă -, un lung poem despre Sf. Martin
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
treceri este supervizată cognitiv cu trimitere la voință, fără motorul responsabil al acțiunilor neputând fi de conceput nici o ducere la îndeplinire în sfera unei alternanțe deconstructiv-edificatoare, în sfera unei frângeri utile a fluxului interiorității. Conștiința de sine devine, astfel, instanță întemeietoare a actelor voluntare (le argumentează, le susține și apoi le explică) și partener "întârzietor" al unei dinamici excesiv vitalizate care poate însoți adeseori acumularea subiectivă de conținut sufletesc. Acesta este și sensul autentic al cogniției active: o cunoaștere implicată (care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de a își proba virtutea aplicativă și particularizatoare pe relieful capricios al biografiei revelatoare. Apoi, și în perspectivă psihologică și la un nivel de înțelegere superior, interdependența elementelor face posibilă funcționarea conștiinței. În sens pozitiv, organicitatea sistemică este o condiție întemeietoare a actului conștient în măsura în care adună predeterminările intenționale și le focalizează asupra țintei. În sens negativ, ea păzește de situațiile limită care ar putea surveni în momentul unei proaste gestionări a pachetului intențional. Nu numai realitatea extremă a maladiilor psihice, dar
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fi arătat: ceea ce nu este, dar poate fi, locul îndepărtat - nelocuit - al transparenței. Nu este acesta însuși locul diafanului, al constituirii unei imagini inimaginabile care arată fără să se arate? Este chiar condiția definitorie a transparenței. Ea nu e posibilitate întemeietoare decât într-o totală evanescență a determinațiilor mundane, în dezagregarea oricărui corp - inclusiv a celui poetic - ce ecranează perspectiva: "Va trebui să moară natura ca să nască,// vor trebui să moară iepurii-n vizunie/ și să acrească mustul, ca soarele să
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]