645 matches
-
și tot ea l-a adus cu picioarele pe pământ. Sinceritatea și naturalețea cu care ea a intrat în „casa dragostei noastre” (o „casă” imaginară, invocată de amândoi în clipele de mare tandrețe) l-au făcut pe Domnul R. să „întinerească” (cum îi mărturisea uneori), adică să nu mai vadă tot timpul spectrul inexorabilei îmbătrâniri. Încrederea pe care i-a acordat-o tânăra femeie l-a făcut să răspundă la fel. I-a destăinuit din „secretele” sale, aventuri tinerești, necesare experiențe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
noi doi. Niciodată nu am aflat nici cum nimeriserăm în casa aceea, așa de repede, nici cum a făcut ea rost de icre negre. Poate că nici nu erau adevărate. Știu că mă uitam la ea cu senzația că a întinerit brusc. Purta o rochie maro cu dungulițe fine, ruginii, era proaspăt coafată și, pentru prima oară de mult timp încoace, nu mai avea pungi sub ochi. A încercat să mi mai povestească, așa, ca în copilărie, despre cum se plimba
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bruscă, neașteptată, nu poate decât să-ți dea acea stare de vertij permanent a musului, în primele luni pe mare, își spune Ivan. După jumătate de ceas, e deja sleit de puteri. Dintr-odată, gârbov. Când se întoarce pe vas, întinerește. Își recapătă suflul. Câteva zile, imaginează rețete cu fervoarea din tinerețe și redesenează febril interioarele saloanelor de pe Thule. Pe urmă însă, țărmul îl cheamă din nou, așa cum îl che mase, odinioară, Nordul. Așteaptă. Pe urmă, încearcă iar. Fiecare coborâre îl
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nimic unul despre celălalt și nici nu aveau de ce să se comporte ca și cum s-ar fi cunoscut. — Tovarășul profesor, aș vrea să vă pun o Întrebare. — Spune, Vasile, a zâmbit cu condescendență Carara, bărbat Înalt, cu ochelari care, paradoxal, Îl Întinereau, adică Îi dădeau Încă un aer de student. — Într-o situație ridicolă, cum poți să ajuți pe cineva care te imploră să o faci, iar ție Îți este frică să nu te faci și tu de râs În felul ăsta
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ai noroc să dai peste o femeie cumsecade ajungi bărbat fericit,dacă dai peste una afurisită,ajungi filosof”... Am salvat numeroase căsnicii. Continuară să se ospăteze în liniște.Savurară licoarea lui Bachus.Vinul avea un buchet exotic. Femeia și bărbatul întinereau în etape diferite. Se schimbase și vestimentația lor. Ținuta devenise specială pentru masa de seară. Erau trendy. Femeia remarcă faptul că bărbatul din fața ei semăna cu...tatăl ei. „Fiecare om ajunge într-o bună zi la concluzia că bătrânețea a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
în amorul propiu, tonul lui nu părea, în clipele acelea, al unui om bătrân. Mi-a trecut o clipă prin minte că poate ar merita să trăiesc alături de el dacă, prin forța mea, munca unui artist atât de renumit ar întineri și ea. Însă mi-a fost imposibil să mă imaginez în brațele lui. N-are nici o importanță că nu vă iubesc? am întrebat, zâmbind. Chiar nu contează, zise el serios. O femeie își permite să fie confuză. — O femeie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
L: Deodată pământul se dă la o parte; dispare imediat și înmormântarea. BUNICA: 21 februarie 1995 - eroul nostru deschide ochii, saltă de-acolo și zâmbește. TAT|L: Face semne vesele cu repezitoru înspre aparat și aprinde o țigară. BUNICUL: Popescu întinerește. E adolescent, e copil. MAMA: Mai suge o dată din țâța maică-sii și, cât ai clipi, dispare în dânsa. 1 iunie 1959. [...] BUNICA: Și tot așa: filmul se dă înapoi, înapoi, până când nu se mai vede decât așa, departe, o
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
contemporaneitate ale evocării martirilor Horia și Iancu: "Eroi, frânți dureros din codrul Neamului,/ Ce meșter vă sculptează-n amintire?/ De voi se înfioară frunza-n codri/ Și fermecate curg a noastre râuri./ Tresari tu, Transilvanie, l-al lor nume/ Și-ntinerește inima-ntr-al nostru neam." Cu deplină justețe, Iordan Datcu argumentează că Ioan Șerb, trăgându-și seva sensibilității sale din creația populară, i-a consacrat acesteia o preocupare constantă, valorifi-- când-o prin admirabile culegeri de texte inedite și remarcabile
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
se zărește pacea slăbiciunilor și a resentimentelor părăsite în întuneric. Îi vom întâlni pretutindeni atunci când certitudinea de sine va concepe absurd facerea lumii în afara poeziei ori când glosolalia victoriei noastre împotriva fricii va regurgita demoni ai jafului sufletesc. Ne vor întineri mereu cu insolența lor, pretinzându-ne gratuitatea. * Amintirile fără sfârșit ale lui André Salmon ni-l înfățișează pe „Dom’ Ubu“ într-o cârciumă de pe Rue de Seine, comandând și consumând pe rând: „un coniac, o cafea, brânză de Gruyère, un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
propriile sale opere ulterioare." (Deschizător de drumuri, în "Viața Românească", nr. 11/1985, p.9) Nimeni n-a mai observa finalul, momentul înalt al celor ce pot încheia sărbătorește romanul. Se vedem cum arată ultimul capitol: " ...Duminecă... Satul parc-a întinerit și s-a primenit în așteptarea zilei mari. E curat și vesel, nu degeaba poruncise preotul ca fiecare om să măture în fața casei, să curețe ogrăzile și să împodobească porțile cu verdeață. Însuși Dumnezeu s-a milostivit să îngăduie o
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
a modificat raportul de forțe politice în republică. Cel gras și cel slab, mărunțelul și lunganul, imberbul și babalâcul. Isteți, volubili, neobosiți, inspirați, bărbați și femei, întoarcerea lor mă reinstala în ego-ul frustrat, îmi reda gustul vieții, ce zic, mă întinerea, sincer, mă ducea la vârsta biberonului. Da, așa se făcea: bătrâni de care a prins moartea frică își smulg de pe nas masca de oxigen spre a cere suspendarea președintelui. La țară, unor babe edentate ce tocmai tocau urzici pentru rațe
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
dulce, toți vor mânca turtă dulce pe străzi și prin parcuri, toți vor plimba copii de mână, apele vor fi foarte curate și sfințite, va mirosi a tămâie, se va auzi șoptit corul bisericii, în șapte zile pielea ta va întineri, vei fi o gazelă iute, vei fi o fântână arteziană, o roată uriașă a lumii, vei vedea totul de sus și vei începe să respiri în apă. nouă în al treilea loc: înaintașii noștri au câștigat bătălia, au atacat demonii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu ele voi trăi și când mor le iau cu mine. Aici, în sufletul meu este ACASĂ, aici mă reîntorc ori de câte ori îmi va fi dor. Cine știe, poate și ei îi era greu singură, poate și ea suferea... Va mai întineri acum, sărmana, văzând iarăși cum mai cresc jucându-se alți copiii prin curte. Va mai fi gătită de sărbători, așa cum o gătea mama și apoi sora mai mare...” Hotărî să nu mai sufere și la urmă zise: - Să dea Domnul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Viața lui Zinzin intrase într-o eră nou, în cea norocoasă, se împlinea pe zi ce trece, la minte și la trup. Deși trecuse bine de cinzeci de ani începuse să semene cu o adolescentă, se subțiase, organele interne îi întineriseră, cu câteva luni în urmă avusese chiar o spaimă, i se părea că a rămas gravidă, dar cum nu se întâlnise de mult cu iubitul ei ficțiune, poate chiar de o jumătate de an, el îi spusese doar că este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să fiu acasă, cu părinții, să mă pregătesc pentru săptămâna ce urmează, fiindcă am o stranie percepție, din cauza multor treburi de la serviciu, că ziua de luni începe chiar de duminică seara. - Motănelul meu, îl dezmierd așa pentru a-l mai întineri, lucrează toată săptămâna și sâmbătă pe la 4 sau 5 după-amiază mă invită la o cafea, la un film. - Săptămânal? - Da’ de unde, își cere mereu scuze că e foarte ocupat și-mi oferă această favoare cam la două săptămâni, uneori chiar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Vino în acest birou când dorești. Vino ca acasă. A! Era să uit! Mi-e un dor nemaipomenit să discutăm și filozofie. Ah! Feblețea mea-filozofia! Marx, Enegels, Lenin - stâlpii filozofiei. Aș fi încântat, tovarășe. Mi-ar regla tensiunea. Mi ar întineri inima.” 2. 6 decembrie ’80. Francisc Herrea Luque: “Din prietenie poți să te alegi cu râie. Cel mai bun mijloc să respecți pe cineva, e să nu ți-l apropii prea mult.” Viața aceasta cel puțin, e făcută și din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un moment dat, singur. Când am Împlinit șaptezeci de ani, am intrat În programul de Întreținere artificială a sănătății. Apoi, pe măsură ce timpul trecea, ceva a Început să se schimbe-ntre noi. Eu rămâneam la fel, ba chiar aș zice că-ntineream, el se schimba, iar relația dintre noi, odinioară atât de strânsă, s-a deteriorat. Când și fiul meu a atins vârsta de șaptezeci de ani, a refuzat să intre-n program. Pe-atunci Încă puteai face asta. — Atunci a plecat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dat atâta bătaie de cap! spuse Georgie. Mă simt cât se poate de prost! — Totul e bine când se termină cu bine! răspunse Antonia și mâna ei atinse instinctiv mâna lui Georgie care mângâia cățelușul. Vestea tentativei lui Georgie o întinerise pur și simplu pe Antonia. Imediat își ieșise complet din amorțeală și-și lepădase aerul de om înfrânt. După trei zile de emoție și încântare arăta incomparabil mai bine, redevenind cea de odinioară. Cu o zi în urmă își cumpărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sumară, a Limbii latine. Cum vor înțelege tinerii de peste douăzeci-treizeci de ani marile opere literare neștiind măcar ce-i aia o Evanghelie?, cum la fel de bine nu poți pricepe întreaga cultură greacă fără să ai noțiuni despre zei. Căci, surîde femeia, întinerind parcă într-o clipă -, fie vorba între noi, cine mai crede cu adevărat în Dumnezeu?; mă refer la tineretul de-acum... Religia mai face încă ravagii în lume, doamnă începe să se înfurie profesorul, atitudinea lui atrăgînd atenția lui Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nouă lucrare a sa, le simte mînjite prin numai simpla rememorare a lor, de un bărbat ca el. Nu-i adevărat, bîiguie, scuturat de friguri interioare nu-i nevoie de gunoi ca să înflorim asemeni trandafirului... Ochii bătrînei, vii și frumoși, întineriți cu douăzeci de ani, se scaldă încă în viscolul de afară și doar buzele, în colțul cărora timpul a înflorit cîteva cute, se deformează lent, ca un chin prelungit, fluturînd surîsul trist: Adevărat, dar ce te faci cînd ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
strident, filmul mai pîlpîia scurt cîteva fracțiuni de secundă, apoi se oprea păcănind la mijlocul bobinei. Urmau Întunericul total, cîteva scurte momente de tușit și foșnit, după care proiectorul se Însuflețea iar cu un zumzet, și pînă și sonorul părea să Întinerească subit, prinzînd puteri. Schimbarea era de-a dreptul spectaculoasă. Deși Rialto avea multe de oferit, publicul nu se prea Înghesuia, așa că nu aveam nici o problemă să mă strecor printre rîndurile de scaune goale și să recoltez cu dexteritate de prestidigitator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
singur piatra de mormînt", i-a spus cu un ton grav, de om care știe și care e scîrbit de și mai multe. Bîlbîie s-a uitat la el cu ochi rotunzi și strălucitori. Era caraghios de tot și parcă întinerise brusc. A tras aer în piept și se vedea că are de gînd să-i spună tot, dintr-o suflare. Asta era prea mult, Radul Popianu era un om de onoare și într-un fel ținea la caraghiosul de Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o viteză amețitoare, încontinuu, zăpăcitor, luând înainte frunzele, bulgării de pământ, spre jalea Bicii, florile din straturi. Bunica, senină, cosea făcându-și în gând rozariul pe băncuța din fața casei. Nimeni nu o mai deranja de la treburile ei. În câteva zile întinerise. Nu avea motive să mai strige, să se supere, să se agite. Luana, mereu pe străzi cu bicicleta, venea acasă doar la prânz, să mănânce din fugă te miri ce. Nepoții ceilalți, pâinea lui Dumnezeu, se jucau cuminți lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asta și o cuprindea starea de bine, scăpa farfuria din mână în timp ce-o învârtea prin apa leșioasă din ligheanul de vase, zâmbea, știa că n-o vede nimeni ce face acolo, deasupra plitei călduțe. Ea pur și simplu întinerea, nu se mai văieta de picioare, nu le mai arăta nodurile reumatice, dintre coaste, de la subraț, nu mai ruga pe nimeni s-o maseze, poate chiar dispăruseră, dizolvate de acel suflu nou ce-i iriga sângele. Tatăl, departe de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt triste; este pustiu și liniște; clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre primăvară: se-ntoarce iar proaspătă; primăvară fragedă, întinerită; veni cu cofa plină de rouă și lumină; vine într-o caleașcă încununată cu verdeață; un parfum ușor vine pe adierea amurgului; dulce serbare poetică; miresme calde de cimbrișor; iarba este de un verde-crud sălbatic; solii primăverii, ghioceii, își salută
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]