701 matches
-
sărbătorim împreună. Este ziua Europei. Am avut de ales între a participa la ceremonie, pentru a depune o coroană de garoafe alături de colegii mei, și a rezolva necazurile unei biete femei, o biată patroană de nait-clab cum sînt atîtea pe întinsul țării noastre, pe întinsul Europei noastre. Așa cum vedeți, am ales a doua variantă și pot să afirm.... (controlează pupilele Patroanei, i se pare că a murit, ea e oricum inertă) Pot să afirm cu certitudine acum că necazurile ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Europei. Am avut de ales între a participa la ceremonie, pentru a depune o coroană de garoafe alături de colegii mei, și a rezolva necazurile unei biete femei, o biată patroană de nait-clab cum sînt atîtea pe întinsul țării noastre, pe întinsul Europei noastre. Așa cum vedeți, am ales a doua variantă și pot să afirm.... (controlează pupilele Patroanei, i se pare că a murit, ea e oricum inertă) Pot să afirm cu certitudine acum că necazurile ei au luat sfîrșit. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
părintesc, în poezia sa publicată în volumul II de “Pilde și povestiri pentru copii”: Nu doar hrană se cuvine, Ca să crești copilul tău: Fă-l să-nvețe ce e bine Și să știe ce e rău! Dacă-l lași pe-ntinsul humii De-așa bunătăți flămând, Nu un om tu dărui lumii, Ci un animal de rând! (Ed. Credința Strămoșească, pg. 70) Ce explicație logică se poate da față de atitudinea unor părinți care, în loc să-și educe copiii în spiritul unor norme
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
mai încolo". "Mai încolo", când s-au revăzut, începuse o ploicică de primăvară, picăturile sunând vesele pe acoperișul casei. Au "servit" câteva aperitive în muzica ploii și în aerul proaspăt, apoi Petre i-a invitat la masă, unde îi aștepta, întins maiestuos, pe un fund mare de lemn, purcelușul de lapte, rumen și apetisant, cu mărul tradițional în gură. Petre pregătise și un ceaun cu cartofi prăjiți și murături, așa că din purcel, spre disperarea lui Toni, n-a mai rămas mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Dacă închid ochii și fac un gest de mângâiere prin aer, parcă simt dogoarea catifelată a trupului tău. Și mă cutremur. Imaginea ta zburdă prin grădinile minții ca o frunză de aur cizelat subțire, bătută de vânturi chihlimbarii. (...) Pe tot întinsul spiritului (meu) zac ruinele și arborii edenici rupți de furtunile iubirii. Și numai undeva, într-o insulă fericită bătută de ape viorii, zace neatins iatacul alb, cu horbote scrobite de lumină (curate) la ferești, cu năframe sfinte prin unghere." (pp.
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
multă față de un număr restrâns de oameni și în special față de nevoile și capacitățile lor tehnice”; în fața imensității suprafețelor împădurite, vrâncenii se plângeau că „stă pădurea să cadă pe noi” . Izlazul este socotit nesfârșit, prisosește nevoilor locale, e suficient de întins (iar această trăsătură e pusă sub semnul îndoielii doar în cazuri speciale, de exemplu când prin folosirea acestuia se barează drumurile de trecere sau apar aglomerări în jurul morilor, pe lângă târguri ori vetrele de sat); cât despre terenul agricol, iată un
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
verdele lor nu cunoaște toamna, nici veștejirea. mai viu decât apa vieții, ne însoțește pe fiecare, de la naștere la pragul de trecere, ne predă cuminte tăcerii și-o ia de la capăt cu altă floare. pasărea măiastră drumuri de noapte pe întinsul zăpezii fecundate de lună îmi sună în urechi din copilăria uitată. scârțâitul de os al saniei urnită doar de fornăitul și aburul cald al celor doi cai. departe, în urmă, sau înainte, plânsetul lupilor era însuși plânsetul nopții albite, căinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
necontrolate. * Stupoarea în care mă aruncă lamentațiile unora, cum că am aparține unei culturi minore... dar cultura Africii de Sud este poate una majoră... A ridicat Premiul Nobel cultura acestei țări îndepărtate la rangul de cultură „majoră“? Domnul care ar argumenta pe întinsul unei cărți întregi caracterul minor al culturii române nu ar demonstra decât că, pentru el, cultura este o instituție în care ambiția alesului ar fi să devină director sau președinte. Să admitem că a ajuns. Numai că instituția în cauză
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu și-a preschimbat datele și intimitatea. Acolo, timpul pare că-și întinde marginile solemn și tandru, că lentoarea unui cîntec strînge, fără grabă, la piept, plînsul și rîsul zilelor și nopților, duioșia liniilor curbe și moi ale dealurilor, fermitatea întinsului și mirosul năucitor al fînului. Felul în care regizorul Mihai Măniuțiu a exploatat, constant de-a lungul timpului, în spectacolele sale ritmurile, poezia cîntecelor, tîlcul lumii de acolo, filosofia ritualurilor și a vieții, felul în care a amplasat, de pildă
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
Era un om bun. Nu dădea niciodată în câini, în vite. Nici în caii pe care îi mâna. Cel mult vorbea cu ei. înlemnisem în ovăz. Lanul, abia secerat, la începutul lui... Și-atunci, urmărind cu privirea brațul lui stâng întins, am văzut în ovăzul rar, nesecerat, o prepeliță durdulie. O mamă prepeliță, în mijlocul unei droaie de puișori agitați, cum fac ăi de găină, cu găina mamă la noi, în ogradă, observasem. Cred că proza, de aici se trage: să vezi
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
personală cumpărat În Bacău. Ziua câștiga tot mai mult teren În fața nopții care se retrăgea Învinsă, se zărea binișor oglinda lacului pe care norișori de aburi se urcau spre cer. Rică Își lăsă gândurile să zboare și să cutreiere peste Întinsuri pline cu amintiri diverse, fără interes și fără grabă, așa ca Într-o vacanță odihnitoare. Privea norii de aburi și fără să vrea, ochii deslușeau diverse forme zoomorfe, peisaje fără culoare și chiar scene cotidiene. Toate erau cu linii rotunde
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
minunat! Te rog să rămâi! Bine, ramân, dacă nu este cu suparare! I-a făcut semn să se culce iar ea a venit așa cum vin darurile din cer, sa Întins lângă el și-au Întins mâinile, le-au plimbat pe Întinsurile celor două corpuri Înfierbântate și au dorit să se sărute dar nu au putut, iașmacul Îi Împiedica, Ștefan a implorat-o din priviri iar fata a Început să Îndepărteze fără grabă basmaua sa cea neagră iar când supliciul s-a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
venind din lagăre, din ascunzători, de pe meleaguri străine. Dacă cineva ar fi putut privi Franța din înaltul cerului, cu ochiul lui Dumnezeu, ar fi văzut cum o armată de particule minuscule se mișcă neîncetat, ca firele de praf, pe tot întinsul țării. Când ajunse înapoi acasă, simți o mare ușurare, de parcă ar fi scăpat nevătămat dintr-un ținut sălbatic și greu de înțeles. Intră pe ușa din față și străbătu coridorul lung până la bucătărie de parcă s-ar fi retras în măruntaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
puterea de a le împlini visurile de care erau animați, orizonturile încețoșate începură a se limpezi. Peste înălțimile din zări licărea o stea, asemenea unei candele vii, chemătoare. Seara se lăsa încet, încet, prevestind venirea întunericului ce tindea să încenușeze întinsurile; ei parcurgeau zoriți, cu întreaga lor ființă, spațiile și timpul, voind să ajungă la limanurile de lumină, dincolo de marginea nopții... Final
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o bătrână Într-un pardesiu ponosit ținându-l de palma acoperită de o mănușă neagră. Alte câteva persoane Îl priveau cu fețe Îngrozite. “Și-a revenit!”, auzi vocea unui domn Înalt, cu o țigară Înfiptă Între buze. “Să mai stea Întins, să-i vină roșeața În obraji”, completă o femeie pistruiată, cu un copil lângă ea. “Nu vedeți ce vânat e la față și cât e de slăbit?...” Se ridică Încet, cu mișcări nesigure, și se Îndepărtă fâstâcit, cu un aer
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ochi curioși, sufocat de iureșul acelui du te vino monoton, de fierberea permanentă a trotuarelor. Și, pe lângă asta, mai era și boala. Boala aceea misterioasă, nelumească, ce-l subjuga acum Întrun ritm alert, necunoscut. Într una din zile, când stătea Întins și mângâia corzile chitarei, cu mintea departe, furat de tristețea cântecului, Își descoperi dintr-o dată unghiile subțiri și prelungi copleșite de o culoare cărbunie, ca și cum s-ar fi jucat cu funingine. La Început crezu că doar se murdărise cumva și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de mine!), săritura din cerc, prinde pisica, de-a ascunselea... Ne-am jucat În câteva rânduri și „de-a moartea”. Era un joc inventat de ea. Ultima oară l-am jucat În grădina mare și neîngrijită din spatele cinematografului. Eu stăteam Întins, cu ochii Închiși și mâinile Împreunate pe piept, iar Neli mă acoperea cu flori și frunze de toate mărimile, prefăcându-se că plânge. De fapt, așa am crezut până atunci, până În clipa În care am simțit o fierbințeală pe obraz
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ce înseamnă rigoare, muncă, pasiune, nebunie. Ce înseamnă timpul, spațiul, visul însuși. Ani de zile, scenograful nu a animat discuții și recunoașteri la noi. Poate doar într-un cerc strîns, al elitelor teatrale. Anvergura acestei profesiuni este copleșitoare odată ce depășești întinsul patriei. Nu există nume mare de regizor căruia să nu i se adauge de îndată numele scenografului, colaboratorul fidel care a purtat în imagini, în tridimensional, cum se spune, proiecțiile sale. Datorînd, personal, cîtorva scenografi foarte mult din îndrăgostirea mea
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
-l parcurg. De data asta mi-a luat jumătate de oră. Când am cotit spre strada lăturalnică, pe care se află și Apollo, am văzut literele de neon strălucind În oglinda neagră a smoalei. A-ul alb părea nefiresc de Întins: jumătate de literă era pe trotuar, jumătate În canal, ca și când ar fi fost decapitat. Literele din mijloc alunecaseră unele peste altele pentru a forma un curcubeu ilizibil, pe când O-ul negru din coadă era atât de lucios și precis, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
descoperit în partea de jos a penisului meu, fix în locul unde corpul spongios se îngemănează cu glandul, am descoperit, ziceam, un punctuleț decolorat, care ulterior a fost diagnosticat drept un pistrui. Cancer. Îmi provocasem singur cancerul. De-atâta tras și-ntins, de-atâtea frecții, mă alesesem cu o boală incurabilă. La nici paisprezece ani! Noaptea, în pat, aveam ochii scăldați în lacrimi. „Nu!“ mă smiorcăiam eu. „Nu vreau să mor! Te rog... nu!“ Pe urmă, însă, cum tot mi-era scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cusut cu litere mari, albe, pe omoplați: C.S. SEABEES. Slavă Domnului că există, Seabees! Slavă Domnului că există câmpul central. Nici nu-ți imaginezi, doctore, ce formidabil e să fii pe teren, atât de singur într-un spațiu atât de întins... Te pricepi, cât de cât, la baseball? câmpul central este un fel de post de observație, de turn de control, de unde urmărești totul, înțelegi de-ndată ce se-ntâmplă, nu numai după sunetul bâtei ce a lovit mingea, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
despre strategie și Își hrănea câinele cu bucăți de cârnat. 2. Coral Musker adormise mult Înainte ca trenul să ajungă la Budapesta. Când Myatt Își extrase un braț amorțit de sub capul ei, tânăra se trezi Într-o dimineață cenușie ca Întinsul unei mări mohorâte. Se smulse repede din pat și se Îmbrăcă. Era grăbită și agitată și Încurca lucrurile. Începu să cânte În surdină, cu inima ușoară: Sunt atât de fericită, fără griji și fericită. Mișcarea trenului o făcu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un cuprinzător ghid pentru cel plecat în vilegiatură cu gândul de a descoperi cât mai mult din universul chinez, atât din punct de vedere cultural-turistic, cât și gastronomic. Un capitol special are în centrul atenției naționalitățile și confesiunile existente pe întinsul cuprins al Chinei, surprinzând ceea ce este semnificativ în "unitatea în diversitate" a acestei țări. Extrem de interesantă și instructivă este deopotrivă secțiunea dedicată arhitecturii chineze surprinsă în evoluția sa de la antic la modern și contemporan, menționând și figurile remarcabile ale unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
furnizează explicații la machețică, se bagă în seamă, pune o pilă - poate vrea domnul președinte și niște vin ecologic de la savanții ăștia, nu numai pășune pentru Steaua. Domnul președinte Gigi nu vrea - privește mioritic peste halca de gazon ca peste întinsul pampasului în amurg. Pe domnul președinte nu-l interesează „decât fotbalul și politica”. Cât privește vechilul, el este revoluționarul și poetul Dinescu. La 14 ani după ce „dictatorul a fugit”, Mircea Dinescu îi raportează realizări și perspective lui Gigi Becali ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
copii“. Odată, pe la paișpe ani, tata a coborât unde s-a oprit trenul, la Hunedoara, și s-a angajat la combinatul siderurgic. Scăpa și el de descărcările electrice, măcar din când în când. Mai târziu, obiceiul de-a colinda pe întinsurile patriei și reflexul de-a fugi de acasă cred totuși că i s-au păstrat. Altminteri nu-mi explic de ce pleca întruna pe șantiere. Zicea că pentru bani, dar nu-l credea nimeni. Câteodată, după discuții interminabile, mama îl convingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]