665 matches
-
primele locuri ale podiumului, îi bănuiesc în spatele unor aparate nevăzute, analizându-ne fiecare mișcare, fiecare decizie, fiecare boabă de transpirație care transmite o grămadă de informații, e ca-n filmele acelea de la MGM, poate că le-ai și văzut - privire întrebătoare, sprâncene ridicate a mirare, nu se poate să nu fi văzut acele filme!, cu turiști care plăteau un purcoi de bani pentru a merge în lumi ale trecutului sau ale viitorului, reconstituite sau construite corespunzător, cu oameni roboți și aventuri
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de pe-acolo/ te-au deprins cu scrâșnirea și moartea/ pe-atunci te duceai în război pentru o fată,/ pe care nici n-ai apucat s-o iubești.../ abia i-ai spus o vorbă sau două,/ abia s-a întors întrebătoare spre tine...// pe-atunci plecai ca-n somn spre un front/pe care să-l hrănești laolaltă cu alții,/ pe nesimțite săpai în suflet tranșee,/ în trecere dezamorsai ani și grenade/ sub cerul zdrăngănind de gamele/ și întinderi pomădate cu
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
de tras în locul cîștigătorului. Ar fi trebuit să vă angajați gărzi de corp. Ați fi fost vînați de toate rudele în viață și de prieteni, iar toți ceilalți care vă cunosc s-ar fi uitat la dvs cu un aer întrebător, ca și cum le-ați fi datorat ceva după acest neverosimil cîștig.
Marele câștig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9320_a_10645]
-
scriiturii, deși predomină modalitatea categorică și apodictică, specifică genului, există în stilul profesorului Vasile Fetescu o varietate de tonuri și nuanțe care dau vioiciune și farmec întregului. Unele reflecții sunt triste, altele de o veselie sobră, unele sunt imperative, altele întrebătoare, nota ironică o însoțește permanent pe cea gravă iar formularea rimată întrerupe din loc în loc logica enunțiativă. Genul aforistic este destul de bine reprezentat în cultura română, fiind abordat de gânditori din diferite timpuri și zone culturale. Titu Maiorescu, Mihai Eminescu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Maria țâșni imediat afară, potrivi bățul de „nu suntem acasă”, cu o viteză de care nu o credea-i capabilă, acoperi cele două geamuri mici și abia pe urmă se apropie de chiupul cel mare și-l privi Îngrozită și Întrebătoare. Ștefan, Îmbrăcat În treiningul său și având un fes gros tras până peste urechi, arăta cu mult mai slab. Acesta se comporta ca scos din minți, plângea și Încerca să-și rupă hainele și părul, Îi privea pe cei doi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
numit Omul. Ei, și nu doar ei, populează universul (microuniversul...) în care o ființă sau alta, care n-au avut parte de afecțiune, suferă de singurătate. Prietenia, solidaritatea, iubirea sunt tot atâtea leacuri în această metaforică lume întrezărită prin limpedea, întrebătoarea căutătură a unui copil. Așadar, toate-s vechi și nouă toate... Povești s-au spus, se spun, se vor mai spune. Unele, grație unui demers precum acela al lui Constantin Paiu, vor avea poate șansa de a se lăsa învăluite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din poartă. Bună dimineața! au răspuns bătrânii, cu ochii scăldați în aurul toamnei. Îndată sunt gata, numai să-mi șterg ghetele, că de când nu le-am încălțat... s-a așezat colbul de un deget pe ele - a răspuns învățătorul privirii întrebătoare a lui Costăchel. Între timp, au ajuns și Măriuca cu ceilalți. Învățătorul și-a luat bastonul de după ușă și, sprijinindu-se de brațul lui Costăchel, au pornit spre poartă. Ia să-l pup pe Tăchel, că tare-i frumos - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ai musafiri. Să știi că am tras bine piciorul... Ce musafiri? Mă faci curios - a întrebat învățătorul, ridicând sprâncenele albe a mirare. Musafiri de soi, nașule, nu șagă - a făcut-o pe misteriosul Costăchel. Dezorientat, învățătorul a aruncat o privire întrebătoare către învățătoare, care privea curioasă spre Costăchel. Ce ați rămas așa? Păi, cum altfel? Noi nu așteptăm nici un musafir. Musafirul nepoftit va fi binevenit - a rimat vorbirea Costăchel, lăsând misterul să plutească în atmosferă. Uite la el. Poate să moară
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a întrebat Chersân de sub gugiul făcut dintr-un sac. Apoi n-am încotro. Tot ați umblat prin glod până aici. Intrați! Măi Petrache! Ieși afară, că ai musafiri! - a strigat Costăchel. Echipa cunoscută a intrat în curte. Toți aveau mutre întrebătoare. „Oare ce gânduri mai au chiaburii iștia?” Între timp, Petrache a ieșit din casă și a trecut pârleazul. Costache! De ce nu inviți musafirii în casă? - a întrebat cu un zâmbet vulpesc în colțul gurii Petrache. Îndata mare! Ia poftiți! Poftiți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-i înfățișeze peste câte prăpăstii trecuse, că nu iubise niciodată și nici nu fusese iubită. Dar acum, după îndelungă chibzuință, când avea deja 35 de ani, voia să-i dea vieții sale un sens, își dorea un copil. Văzând privirea întrebătoare a doctorului, Simona își întări spusele: Da, da, așa cum ați auzit, îmi doresc un copil. Vi se pare firesc? conchise ea. El se arătă oarecum contrariat. În mintea sa se născu întrebarea: De ce îi făcea asemenea mărturisiri tocmai lui, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
hai o dată! mai spuse tatăl văzând că Simona prelungește fără un motiv anume invitația de a lua masa împreună. Când în cele din urmă Simona se așeză pe scaun, ambii părinți o studiară în fugă, apoi schimbară între ei priviri întrebătoare. Deși vorbele lipseau, în mintea lor încolțiră unele întrebări ce-și așteptau răspunsuri. Mâncară fără să închege obișnuitul dialog, întotdeauna prezent la mesele lor. Mama desprinse o aripă din puiul nici pe jumătate mâncat și i-o întinse Simonei: Ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un alt scaun și începu să răsfoiască niște reviste de modă. Pentru ea timpul nu purta insemnele zorului. Așa cum îi promisese coafeza, Doina primi invitația de a se așeza pe scaun, chiar mai devreme de cele zece minute, sub privirile întrebătoare ale unor femei care-și așteptau rândul. Coafeza începu printr-o migăloasă șamponare a părului urmând, cu tot dichisul, o suită de operații premergătoare coafării. Îi oferi clientei sale un jurnal cu diferite coafuri pentru a opta, dacă dorește, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
depărtă de mama ei în fugă. Doina observă că din ochii fetei, ca niște boabe de rouă, se rostogoliră mai multe lacrimi. Intră în farmacie cu aerul unui om răvășit. Paloarea feței ei trăda zbuciumul interior. Evitând cu abilitate privirile întrebătoare se strădui să acopere cât mai bine ceea ce se vedea și cu ochiul liber și începu o nouă zi de muncă. * Seara, când Teo parcă mașina văzu lumină în casă. Îi era frică de prezența unor nechemați. Hoții știu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
confuză. Iubirea, suferința, nostalgia, curgerea timpului, angoasa sunt trăiri abordate În poezii. Poetul este mereu În căutarea frumuseții frumusețe care face cerul să Înflorească În plină zi. În jocul aparent nevinovat al unor poezii, se află ascunsă conștiința poetului, mereu Întrebătoare și cuprinsă de neliniște existențială... Acesta (poetul) trăiește cu speranța regăsirii esențelor, regăsirii drumului spre forma cea mai Înaltă a “nefăcutului”... spre forma “angelică”. Festivitatea de absolvire... Am Închis ușa după mine și tumultul lumii exterioare a dispărut. Dar cine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
locotenentul, purtat și el de gânduri nelămurite... E bine, repetă încă odată, de rândul acesta numai pentru el. Tot drumul până în oraș, locotenentul Cazacu nu-și putut dezlipi de pe retină chipul acelui copil întâlnit în șatră; blond, cu ochi mari, întrebători, care nu semăna cu ceilalți copii, având chiar și în gestică ceva ce nu se potrivea cu mediul în care viețuia. Scânteia acestei bănuieli începu să prindă contur. Era oare posibil ca acesta să fie copilul căutat de atâta timp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui, de care se vede că se desparte foarte greu. - Crezi tu că aceste argumente pot ține loc de explicații, Mihăiță!? Ia fii tu mai deschis! - Da, mămică, e adevărat, nu ne omorâm cu vorba și știi de ce? Ina rămase întrebătoare. Mihăiță, după o pauză, continuă: comunicarea noastră e uneori în dificultate. Face el ce face, așa cum ți-am spus cândva, și începe să vorbească în limba, cu care a fost crescut, și eu nu-l înțeleg ce vrea să spună
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a lungul timpului. Vioara sosise! In una din serile ce au urmat, după ce trecuse un timp de la discuția avută cu Vișinel pe tema controversatei sale alegeri, privind renunțarea la continuarea studiilor, când Alex intră în casă, fu întâmpinat de chipul întrebător al Inei. Stătu un moment în derută. Nu știa de unde vine această privire și ce credit ar putea să-i acorde. Atitudinea lui însă dobândi o altă valență, când văzu pe fața soției sale șiroind lacrimi. Intui că ceva neobișnuit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
speranța în bine, veni Ina în întâmpinarea spuselor prietenei sale. Cuvintele Inei avură un rol benefic, așezându se ca un fel de balsam peste îndoielile Olgăi. Un timp își continuară drumul zăvorând cuvintele, doar privindu-se din când în când întrebătoare, căutând a citi una în ochii celeilalte replici rămase nerostite, care însă se lăsau îndelung așteptate. Cea care redeschise dialogul fu Olga. - Știi, tu, ce mă preocupă în aceste momente!? - De unde să bănuiesc ce gânduri te frământă!? replică Ina. - Ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Ești sigur că era Olga!? - Te mai îndoiești? Tipa e cunoscută nu numai în cercul nostru, ci și în alte companii. A dobândit blazonul de fată bună la toate! După o pauză, în care cei doi în lipsa cuvintelor se priviră întrebători, George continuă: - Am reflectat privitor la diversele situații la care am fost martor ocular și, datorită faptului că pentru mine au avut unele înțelesuri, ca unui bun prieten, am considerat de datoria mea să ți le comunic. Tu poți să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
vor ajunge până la bucătărie, îi strânse mâna lui Jan și ieși glonț pe ușă ca dintr-o pușcă de calibru mare. Din clipa aceea imaginea toamnei dobândi pentru el alte străluciri. Valentina auzi ușa de la intrare și veni În sufragerie întrebătoare. - V-ați certat? Ce s-a întâmplat? - Da’ de unde! Alex se însoară și ca toți mirii e zorit, de unde se vede că nu numai miresele sunt grăbite... Însă nu știe nici unul dintre ei că din ziua când le pune popa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
androgini și că eu într-o viață anterioară am fost o Julietă capabilă de o iubire peste fire. Să înțeleg că în rolul lui Romeo e cumva soțul dvs.? - îndrăznise atunci Gerard să urnească în sfârșit, provocarea. Iozefina îl privise întrebătoare și se eschivase precizând: - Nici într-un caz...Suntem foarte diferiți unul de celălalt. Adică ? Repet: Nu suntem făcuți unul pentru celălalt. Să înțeleg că nu v-ați luat din dragoste? - sunase periculoasa întrebare a lui Gerard. Iubirea vine iubind
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unde-i Costache? Îi pregătită și vine acum - a răspuns crâșmarul de lângă hornoaică, unde își ținea balerca cu rachiu. Până să guste din mâncare, cărăușii s-au trezit cu câte un țoi de rachiu dinainte. Pâcu a privit la Costache întrebător și i-a vorbit cu parapon: Da’ bine, Costache! Eu îs om de un degetar de rachiu? Toți au privit către Pâcu cu zâmbetul pe buze, semn că îl știau poznaș. Costache nu a așteptat altă vorbă ci s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Poruncă, moș Dumitre! Nu-i o poruncă, băiete. Îi o rugăminte. O ascult. Și rugămintea nu-i numai a mea, ci și a lui Pâcu. Asta mă face să fiu și mai cu luare-aminte - a răspuns Hliboceanu, aruncând o privire întrebătoare către Pâcu. „I-ai spus lui moș Dumitru ce am discutan noi aseară, moș Pâcule?” Răspunsul tăcut al lui Pâcu suna cam așa: „Nici pomeneală. Fii fără grijă, Hlibocene!” Moș Dumitru a lăsat o pauză. Apoi, dregându-și glasul, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Oameni buni, știți bine că Hliboceanu a fost lovit în cap cu un baltag... Să-i mulțumim lui Dumnezeu că n-a murit. Cine a făcut această nelegiuire nu știm, dar știm pentru ce... Privirile celor din jur au devenit întrebătoare. Cotman a continuat vorba fără zăbavă: Lotrii l-au lovit pe la spate. Când l-au văzut doborât, i-au luat banii din chimir. Adică banii tuturor, nu numai pe ai lui! Așa că tu, Costache, să ne treci la catastif și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Asta era întrebarea de care se temea Cotman. Dacă ai să mă lași să intru, am să-ți spun - a lungit el vorba. Intră, Ioane! Intră! Cu încetineală de melc, Cotman a pășit dincolo de poartă, ferindu-și fața de privirile întrebătoare ale Dochiței. Ajunși în casă, Dochița l-a poftit să șadă pe un scăunel lângă sobă, că „Îi fi înghețat pe vremea asta”. Cotman s-a așezat, neîndrăznind a privi în ochii Dochiței. Ei! Acum spune unde-i Vasile, de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]