89,143 matches
-
mai gândească; rozul activist al... (sar un rând!) ...râgâind după mese copioase, rozul de șef arogant, leneș, apatic, ori glumeț, șmecheros, din cabinetele capitonate, înaintea cărora, cetățeanul, hăituit, dacă apucă să intre, își face mai întâi cruce... (Răspuns cuprins în întrebare.) * Ce ocaziune mai nimerită decât sumitul evropenesc... Ce nimereală mai bună AR FI G|SIT EI, cei răi de gură, cu călimările-n brâu, mici, mari, groși, subțirei, decât să scrie: ...și tranzitară, dânșii, tranzitară, săracii dă iei, până ajunseră
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
astfel de tip de documentar: cum că vezi lucrurile de sus (cartezianul punct de vedere al lui Dumnezeu), o perspectivă omniscientă în aparență. Abia la sfârșit îți dai seama că există delimitări clare ale viziunii și că ai rămas cu întrebări neelucidate. Datorită temei alese dar și abordării, documentarul în cauză nu suferă de acest defect, ci e un epitom al ,cunoașterii situate" , în termeni de epistemologie. Merge pe urmele lui Alexandru, dar nu ignoră prezentul local, ba chiar face conexiuni
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
mai mulți bani decât de obicei. Un cu totul alt fel de documentar - mult mai puțin pe gustul meu, dar, fie, să ne bucurăm de diversitate - este ,Ultimele zile ale orașului Pompei" . Aici persistă vocea din off și, odată cu ea, întrebările (mele) neelucidate. Metoda de reconstrucție e ceva mai speculativă: actorii interpretează rolurile victimelor erupției. Vezi câte un obiect de-al vreunui personaj, apoi, într-un flash, îi vezi aspectul de azi. Partea speculativă apare când intervine dialogul personajelor, mult prea
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
precădere)." Avem, așadar, aici, un fel de oximoron sonor, sugerînd tensiunea melancoliei. Dar de ce s-ar ,chinui" un cititor cu un asemenea poem ermetic pentru a cărui înțelegere deplină (nici măcar garantată) trebuie să citească similifascicule de dicționar? La o asemenea întrebare, răspunsul ar fi scoaterea din bibliotecă a unei cărți de versuri de Coșbuc sau Minulescu. E vorba despre o altă vîrstă a sensibilității poetice, la care ai ajuns sau încă nu. Sofisticată și uzînd de numeroase strategii lirice, poezia lui
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
capitolul "deserturi ușoare", două pagini sînt consacrate iaurtului. Dar cît poți să scrii despre iaurt? Optzeci la sută din spațiu e acoperit de ilustrații. Ca să afle dacă se teme sau nu să fie înșelată, cititoarea va rezolva un test cu întrebări încuietoare ca de pildă "Cît de des trebuie să-și telefoneze bunii prieteni?". De altfel femeia e văzută de autorii "materialelor" ca o anexă a bărbatului, identificîndu-se prin el, ca în "interviul exclusiv" intitulat "Femeia de lîngă Mircea Cărtărescu". Sexul
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
noi pleci cu un look cool și o vestimentație trendy". O altă revistă găzduiește: ,Sexfruntarea: Elena Udrea vs. Robert Turcescu". Evident că bieții de ei nu se ,sexfruntă" deloc, așa cum articolul o dovedește. Ei chiar sînt în consens deplin. La întrebarea superinteligentă (m-am molipsit, ce vreți): De cîți înțelepți e nevoie pentru a identifica un orgasm intelectual?" cei doi răspund într-un glas: de unul singur! În schimb Aly Elsidding, un fotomodel multaru, este ,o balanță româno-sudaneză" și nu se
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
iar tînăra generație ar avea numai de cîștigat din ascultarea cu atenție a ideilor lor și a modului în care sînt ele argumentate. Sertarul scriitorului român este o carte de interviuri oarecum atipică. Daniel Cristea-Enache și-a trimis în scris întrebările și a primit răspunsurile fără să se vadă, față în față, cu ,interlocutorii" săi. Avantajul unei asemenea proceduri, dincolo de comoditatea autorului care nu a mai fost nevoit să facă munca deloc ușoară a transcrierii benzilor audio, este acela că majoritatea
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
și în general treaba îmi merge bine" (p. 212). Acest stil ,Șora" în viața literară nu este deloc o raritate, cu deosebirea semnificativă că altora treaba nu le iese întotdeauna la fel de bine. Ceea ce deranjează în aceste ,dialoguri pe hîrtie" sînt întrebările nejustificat de lungi (ele sugerează o dorință a autorului de a se băga în seamă mai mult decît o permite modestul statut de reporter pe care și l-a asumat) și, mai ales, faptul că unele dintre aceste întrebări nu
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
sînt întrebările nejustificat de lungi (ele sugerează o dorință a autorului de a se băga în seamă mai mult decît o permite modestul statut de reporter pe care și l-a asumat) și, mai ales, faptul că unele dintre aceste întrebări nu sînt chiar inocente. Din felul în care sînt puse, ele sugerează răspunsul pe care autorul îl așteaptă de la intervievați. Am să dau doar un exemplu. O temă obsedantă pentru reporter este aceea a măsurilor diferite cu care ar fi
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
Am să dau doar un exemplu. O temă obsedantă pentru reporter este aceea a măsurilor diferite cu care ar fi cîntărite compromisurile făcute de scriitorii cu vederi de stînga față de cele ale celor cu vederi de dreapta. Pusă ca atare întrebarea nu ar ridica nici un fel de probleme. Dar iată cum este ea formulată de Daniel Cristea Enache: ,Mie mi se pare mult mai vinovat acel scriitor care face compromisuri în plină democrație, cînd nimic nu-l obligă la ele, față de
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
obligă la ele, față de acel scriitor pe care o dictatură îl obligă la compromis. Între Mircea Eliade și Tudor Vianu, de pildă, mie primul îmi pare mult mai culpabil decît al doilea". Mai grav mi se pare faptul că o întrebare formulată astfel nu îi este adresată vreunui admirator necondiționat al lui Mircea Eliade, ci lui... Zigu Ornea. Este clar că Daniel Cristea-Enache face aici ceea ce în politică se numește ,ridicarea mingii la plasă". Fără a fi un mare fan al
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
ci lui... Zigu Ornea. Este clar că Daniel Cristea-Enache face aici ceea ce în politică se numește ,ridicarea mingii la plasă". Fără a fi un mare fan al ideilor politice ale lui Mircea Eliade, mă încumet să răspund eu la această întrebare. Între Mircea Eliade și Tudor Vianu, doar în cazul celui de-al doilea se poate vorbi de compromisuri. La Eliade se poate vorbi de orbire, naivitate, prostie, dar nu de compromisuri pentru că, spre, deosebire de Vianu, Călinescu, Sadoveanu și ceilalți
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
moldovenești. La fel au procedat, însă, și liderii partidelor politice care au avut televiziuni, presa scrisă docile. Unicele emisiuni televizate la care s-au produs actori politici de prim rang au fost talk-show-urile politice, în cadrul cărora aceștia au răspuns la întrebările moderatorilor, fără partciparea oponenților politici sau conectarea telefoanelor în direct. Ne referim la emisiunile: Moldova în direct (Moldova 1), Puterea a IV-a (N4), Politica (TV7), Fabrica (Publika), Te votez la PRO TV (PRO TV). În timpul campaniei electorale este mult mai probabil
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mai înguste, fiecare rezumându-se la prezentarea contrubuției miniștrilor PLDM la procesele de modernizarea Republicii Moldova în domeniile justiției, educației, sănătății - adica ministerele care le-au revenit liberal-democraților. Ultimul spot este unul de mobilizare a votanților PLDM. Textul se rezumă la întrebarea retorica a naratorului: Ce ne dorim noi? Probabil, suntem în fața celei mai importante alegeri de la independență încoace. Acum e momentul să răspundem și noi la întrebare - încotro mergem? Pășim cu încredere în viitor sau ne întoarcem în trecut? Un trecut
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
liberal-democraților. Ultimul spot este unul de mobilizare a votanților PLDM. Textul se rezumă la întrebarea retorica a naratorului: Ce ne dorim noi? Probabil, suntem în fața celei mai importante alegeri de la independență încoace. Acum e momentul să răspundem și noi la întrebare - încotro mergem? Pășim cu încredere în viitor sau ne întoarcem în trecut? Un trecut care era gata să împuște în copiii noștri. Autorul folosește aluzia ca instrument de persuasiune a alegătorului. Este o referință la avertizarea făcută de Zinaida Greceanâi
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și celelalte țări din Europa de Est, a fost abandonată și lăsată să înfrunte singură dușmani mult mai puternici decât dansa"16. Referirile Regelui la Basarabia sunt ample și ele evidențiază atât contextul istoric, circumstanțele în care provincia a fost pierdută, precum și întrebările retorice legate de o eventuală riposta armată împotriva URSS. Mihai I distinge între latura morală a acestui demers (acela de a folosi forța armata pentru a apăra hotarele naționale) și dimensiunea disproporționată a celor două armate, opinând că oamenii politici
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
față de victimele tragediei de la "Colectiv". Partenerii noștri din întreaga lume i-au plâns, împreună cu noi, pe cei care și-au pierdut viața în tragicul accident și s-au alăturat eforturilor noastre de a-i salva pe supraviețuitori. Ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, nu cred că din perspectiva partenerilor străini există vreun motiv de îngrijorare. Dimpotrivă. România este și va continua să fie un partener de încredere pentru aliații săi în cadrul organismelor europene și a celor internaționale din care face parte. Țara
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Se poate adapta un concept apărut după așa-zisul "sfârșit al istoriei" și după disoluția ideologiei la atmosferă "gândirii țări" a secolului al XIX-lea, marcată de tendințe doctrinare clare, precum naționalismul, liberalismul, conservatorismul sau socialismul? Ca să răspundem celor două întrebări, suntem nevoiți să schițam un scurt istoric al termenului și să decidem care dintre sensurile atribuite de diferiți teoreticieni poate să ne intereseze în cazul de față. Ideea de political literacy apare pe fondul unor statistici din anii '60 ai
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ce reprezintă un caz la care se aplică această regulă, iar rațiunea este facultatea prin care din universal este dedus particularul, cel din ·urmă fiind și el reprezentat că necesar și întemeiat pe principii"22. Pe scurt, intelectul are ca întrebare cardinala "Ce vreau eu?", facultatea de judecare " De unde provine?", iar rațiunea "Ce rezultă?"23. Finitudine și negativitate sau eul și sesizarea alterității fenomenologice: intelectul în accepțiune hegeliana Hegel însuși recunoaște și apreciază distincția kantiana între intelect și rațiune 24, admițând
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
afirma post-factum, tocmai fiindcă s-a aflat că au participat la atentat, că aceștia nu erau refugiați veritabili și că, în consecință, refugiații n-au nicio legătură, ar însemna să intrăm într-o capcană logică, fiindcă tocmai această a fost întrebarea de la bun început: dacă unii (puțini, dar nu e nevoie de sute de mii pentru un atentat) dintre cei care intră că refugiați nu sunt, cumva, implicați în rețele teroriste, imposibil de depistat din cauza numărului mare de persoane de procesat
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
termen lung și mai mare. Argumentul adus în favoarea migranților, acela că teroriștii erau deja cetățeni europeni și nu ai unor state musulmane (deși pentru cei doi intrați prin Leros nu s-a stabilit încă precis originea), ridică, de fapt, alte întrebări: de ce niște tineri, născuți și educați în UE și beneficiari ai sistemelor sociale din țări prospere, nu au putut fi "integrați" și s-au radicalizat până la a merge să lupte în Siria sau a comite atentate în propria țară, cum
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Parafrazând titlul unui articol al lui Shiraz Maher de laInternational Centre for the Study of Radicalisation, "The roots of radicalisation? It's identity, stupid"14, inspirat de o celebra expresie a lui James Carville, răspunsul pe care-l propunem la întrebarea legată de cauză radicalizării este: "It's the self-actualization, stupid". În căutarea unui vis care să le permită autoperfecționarea, acesti fundamentaliști de generația a doua nu au redevenit pakistanezi, algerieni, sirieni etc., fiindcă nu au avut un contact intim cu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
refugiați. Cercetările efectuate de Pew Research Center 15 au arătat că aceasta aparentă islamizare a cetățenilor europeni de religie musulmană nu a apărut brusc și nu e legată strict de Statul Islamic sau situația din Siria. Încă din 2006, la întrebarea ce se considera mai întâi, cetățeni al țării respective sau musulmani, 81% dintre musulmanii britanici, 69% dintre cei spanioli, 66% dintre cei germani și 46% dintre cei francezi au răspuns că se consideră în primul rând musulmani, nu britanici, spanioli
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și la musulmanii moderați se poate identifica acest tip de "gândire magică". Spre exemplu, Fethullah Gülen, considerat un promotor al dialogului interconfesional, al educației, al toleranței și al democrației, a spus-o direct: "Poate rezolva Islamul toate problemele? Răspunsul acestei întrebări este Da"32. Când e vorba de islamiștii cu vederi radicale, nici în cazul celor care trăiesc în statele musulmane nu s-a găsit o legătură directă între sărăcie și fenomenul de radicalizare. Un studiu cuprinzător, constând într-o serie
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
superioară, iar rata de ocupare și standardul de viață nu erau deloc mai scăzute în rândul populației cu vederi radicale. Aproximativ jumătate erau între 18 și 29 de ani, 62% bărbați și 67% cu studii liceale sau superioare 33. La întrebarea cum ar putea Occidentul să-și îmbunătățească relațiile cu țările musulmane, cele mai multe răspunsuri au indicat: mai mult respect pentru culturile musulmane, evitarea arogantei, o mai mare înțelegere și respect pentru Islam. La întrebarea ce disprețuiesc cel mai mult la Occident
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]