1,090 matches
-
cu sârg la cabinet și îngânând bine cunoscuta arie din Rigoletto, Noimann avea impresia că în fiecare nouă carie pe care o plomba o zidea și pe fosta sa nevastă. Pacienții îl priveau nedumeriți când îl auzeau murmurând printre dinții întredeschiși: ŤAcum, după atâta zbenguială, dragă Lilith, te vei odihni în pace!ť". Dacă volumul secund va rezolva neajunsurile formulate mai sus, rămâne totuși o problemă atât de construcție cât și de marketing editorial. Textul întregului roman ar fi trebuit echilibrat
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
luna fluorescentă. E timpul ca ruga să se înalțe „...ca tămâia înaintea Ta”. Un gest înălțător, prinos de roadă... Poverile lumești sunt azvârlite peste umăr, potcoave în vânt și se sparg de vitraliile pădurii. Noul început ne așteaptă cu ochii întredeschiși, cu brațele desfăcute. Deși veghea n-a contenit. Să ne bucurăm împreună, nu ne ajung lacrimile. Și nici cuvintele. Doar cuminecătura satură și îndestulează. Doar apă vie de vei sorbi, n-o să mai însetezi niciodată. Samaritean la fântâna lui Iacob
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
dreaptă și față, Mirela, Tamara, Mioara și Luminița, vedeau pe gâtul ei, pe partea dreaptă, o pată roșie. Își ridicase ochii, le întâlni privirile, văzu că privirile lor o cercetau și că observaseră toate semnele și șopti iarăși, printre buzele întredeschise : - Nenorocitul, nenorocitul naibii! Îmi dai, te rog, un pahar cu apă, zise uitându-se în ochii Lidyei, care se afla în fața ei. Mai multe mâini se întinseră spre sticlă, spre pahar dar se retraseră apoi și Ramona îi turna un
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
muncesc din greu pentru a supraviețui. Într-o zi, acestea dau din întâmplare peste rămășițele unui picnic: acum, totul se reduce la muncă versus inspectarea alimentelor abandonate. Una dintre furnici se aventurează în explorarea unei cutii mari de metal lăsată întredeschisa. Înăuntrul acesteia, găsește o comoară: conserva este plină ochi de zahar! Așadar, furnicile negre își unesc forțele pentru a transporta cutia, mult mai grea decât ele. Comoara purtată pe spinările furnicilor atrage însă atenția și pofta unei colonii de furnici
La Vallée des fourmis perdues. [Corola-blog/BlogPost/99020_a_100312]
-
care face parte din proiectul ,,Aprofundarea sinelui” a fost gândit gradual, în sensul că presupune reprezentarea picturilor care înfățișează ochi deschiși, respectiv autoportrete cu ochi deschiși, precum și lucrări în care m-am reprezentat din semiprofil, apoi din profil cu ochii întredeschiși, închiși și închiși. Nu în ultimul rând și mâna este considerată a fi oglinda sufletului. Poate că uneori ne acoperim chipul cu diverse măști, înlăturând orice brumă de sinceritate, pe când mâna ne trădează cel mai bine caracterul, și temperamentul, deoarece
Expoziţia Autoportret la Ateneul Tataraşi [Corola-blog/BlogPost/98074_a_99366]
-
și fără răsplată, pentru ca noi să putem călca pe drumul luminii ascuns încă privirilor profane. „Ca să ne păstrăm/ dragostea târzie/trebuie să ne dozăm forțele/ ca și cum am degusta un vin vechi/ să-i simțim tăria în cerul gurii/ cu ochii întredeschiși/ să-i vedem bănuțul clătinându-se/ și cercul gradelor legănându-se/ca un hamac sofisticat”. (Vinul roșu) Acest volum publicat de Editura Familia în anul 2015 și prezentat în ediție bilingvă are, ca adaos de valoare, traducerea lui Tomy Sigler
PESTE TIMP ZBOARĂ DOAR CUVÂNTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/384193_a_385522]
-
în bucle plăpânde și îți lipsește un sân l-am sărutat atât de profund neștiind că sărutul te doare treci zilnic pe la mânăstiri și bei apă sfințită locul acela se luminează în tămăduiri și ochii mei te acoperă cu pleoapa întredeschisă să nu răcească imaginea de unde vii încerc și eu un cântec plăpând seara înainte de adormire te am în priviri cu gândurile despletite poate la mine dormi înger blând norocul te veghează și undeva departe te țin închisă în ochii mei
OCHII MEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380111_a_381440]
-
Dacă Blaga numea ”Miorița” ”Imn cu pervaz de baladă”, sesizând necesitatea unor disocieri de specii și genuri pe care literatura orală a românilor le cere, ” Meșterul Manole” este o ”doină” tragică despre dorința de veșnicie în celebritate strecurată pe ușa întredeschisă a unui locaș de cult. In acest context mă simt torturat de antinomia existenței ca în opera lui Nechifor Crainic: Ca trup material și muritor,înclină către pământ și lucrurile lui,iar,ca spirit nemuritor,înclină către cer și binefacerile
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380098_a_381427]
-
Ciocniră bucuroși. Din vorbă-n vorbă, Vadim află că mama verișoarei lui locuiește în blocul în care locuia și Maria, sora mai mică a mamei sale. Pe când își mai turnau un rând, se auzi un ciocănit ușor în ușa rămasă întredeschisă a garajului și la invitația energică a lui Florin, în cadrul ei, se ivi un tânăr cu borul șepcii tras până spre sprâncene. Mâinile și picioarele, parcă nefiresc de subțiri, îi erau decorate cu tatuaje imense. - Ce mai vrei și tu
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
așa cum deseori făcea, atunci când devenea iritat. - Te rog să nu ridici tonul! - veni prompt replica lui Florin, pe un ton jos și apăsat, apoi tăcu, fixând cu privirile podeaua. Vadim îl privi lung, aruncă o privire spre ușa ce rămăsese întredeschisă a garajului și, după o clipă de șovăială, continuă pe o voce scăzută - Nu știu cum le-am părut eu celorlalți - poate că, prea naiv și din topor, însă niciodată nu m-am amestecat și mai ales, nu am permis nimănui să
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
ȘIR Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ani în șir am așteptat zborul acestei aripi cu pana eternă a iubirii prinsă în zbaterea ei Stăteam la fereastra anotimpurilor cu ușile întredeschise așteptând călătoarele sfidând neopririle lor prizonier în ochii mei pătați de întuneric treceau neopritele păsări uitând să mai bată din aripi în dreptul meu își frângeau zborul în neprinse căderi și cântecul lor amuțea îndoit vreau pana aceea ce asigură iubirea
ANI ÎN ŞIR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380269_a_381598]
-
minate de prejudecăți’’ - conchide Viorel Coman asupra receptării operei lui Fănuș Neagu, reliefând că mai ales operele publicate în ultimul sfert de secol au fost apreciate de unii drept capodopere, iar de alții fiind negate. Operă dificilă, ,,cu ușile abia întredeschise’’, creația acestui scriitor reprezentativ de la cumpăna mileniilor conturează/ delimitează un spațiu magic, derulându-se de-a lungul a mai bine de 50 de ani, adică într-un răstimp ce depășește un sfert din perioada literaturii moderne a literaturii române. După ce
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
în sezon. A smuls un cuțitaș din sertarul cu tacâmuri și a zbughit-o în camera lui. Puțin îngrijorată să nu se taie, dar și temătoare să nu-i retez avântul, l-am urmat și l-am spionat prin ușa întredeschisă. Ce credeți că făcea?! Decupa cu mare atenție fâșii din coaja vinetei. Eram atât de fascinată de mișcările lui precise, încât nu puteam decât să văd detaliile, nu întregul... -Să nu spui că s-a tăiat! se arătă îngrijorat Papa
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
Am venit cu... -Simpatică foc, ai? Javră mică! Nu e mă-ta acasă și ai plecat cu cerșitul, ai? Sau... ai intrat în bandă cu niscaiva hoți? Că, de mici vă ... Pleacă imediat, că am să chem poliția! Prin ușa întredeschisă, cât îi permitea lanțul de siguranță, fața stacojie și buhăită, cu ochii ieșiți din orbite, o amenința pe fetiță cu biguduurile care se agitau și se zburleau pe claia de păr îmbârligat în ele. Unde mai văzuse Floricica așa claie
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
deveni nemuritor. Dar cum poți viețui singur, într-un univers plin de cărnuri palpitânde? Între a fi multiplu și a fi continuu, omul a ales multiplicitatea. (...) Unicul - prezența sa multiplă. Masa - concentrarea într-un singur tot, scurgându-se prin degetele întredeschise ale tămăduitoarei Tale mâini..." (Feofan. Clopotnița). Centura de castitate proiectează așadar sub cupola metafizică a creștinismului răsăritean multiplicitatea foșnitoare a vieții: albinele în stupi, peștii "în bancuri rotitoare", "stropii de materie", glasurile "ca niște grăunțe", o "piele zornăitoare", care "își
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
narativ, cel al povestirii cu sertare: există așadar o tramă ca pretext care prilejuiește inserția unui șir de minieseuri, un eșafodaj de sertare și sertărașe, unele sofisticate, altele pline ochi de idei, unele care se deschid mai greu, altele rămân întredeschise. Ele prilejuiesc cititorului o experiență pe care nu a mai trăit-o din copilărie: curiozitatea și apetitul de a cotrobăi prin sertarele celor mari, cu revelații pe care și pasionații, și amatorii le vor savura. Presupun că autoarea s-a
Eseul ca dar prețios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6917_a_8242]
-
cu vagi inserții de suprarealism o susțin. Însă nici una nu își atribuie exclusivități orgolioase. Aparentul monopol e legiferat strict. Ca în orice călătorie, feroviară - cum e aceea deja invocată - sau numai imaginară - cum întâlnim numeroase altele. Citind furtiv, cu ochii întredeschiși, lucrul devine evident: "A cincea țară nu e fiica geografiei/ nici a istoriei/ o dimensiune mult mai febrilă o cuprinde// ea nefiind suma locurilor/ ce au trecut cu succes testul furtunilor de nisip/ este descrisă de undele de eter/ care
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]
-
Blaga, preludat de Emil Isac, prin perspectivă cosmică dar și prin culoare, prin introvertire dar și prin hieratism. Trecut prin alambicul poeticii moderne, fondul primar dobîndește valențe insolite fără a dispărea. Aurel Rău continuă a-și măsura obsedant, cu ochii întredeschiși, ușor hipnotic, peisajul natal, aplecîndu-se "mult peste izvorul holtei din pădure, de sub un răzor, din copilărie", constatînd că "și ce umblă să se adune în ațe, tremurări de lumină, e ceva depărtat, nedeslușit". Drept care e mereu sesizabilă în versurile d-
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
am lipit de ea și sexul meu i-a atins pielea catifelată care a început să se miște ușor. O sărutam pe ceafă, în timp ce ea își așeza încet buzele pe ochii lui Luca. Simțeam aproape respirația lui Luca, prin gura întredeschisă. Dar unde îmi lăsam eu mâinile să alunece, el și le retrăgea pe ale lui, o atingeam pe Andre fără să ne atingem, înțelegând imediat că n-o vom face. În timp ce ea ne lua încet, continuând să tacă și privindu
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
învârte totul cu mine. Mă sprijin de perete să nu cad. Cum nu disting nimic împrejur, nu știu dacă am lăsat ușa deschisă. Încep să pipăi aerul cu mâna și, în același moment, mă izbesc cu umărul drept de ușa întredeschisă. Simt cum durerea îmi crește surd în umăr. E a doua oară când mi se în tâmplă așa ceva. Diferența e că prima dată ve deam ușa, numai că eram prea buimacă de somn. Dar acum n-am văzut-o. Mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vederea. Zări, ca printr-o sticlă topită, un om venind spre ele. Venea sau se-ndepărta, sau stătea pe loc, nu se-nțelegea, pentru că era departe, și ce-o tulbură dintr-o dată... Dumnezeule! Coborî mâinile, înălță gâtul, și prin pleoapele întredeschise privi roată-mprejur zarea și-și dădu seama, cu-o înfiorare rece, aproape de spaimă, că erau singure în tot cuprinsul. Câmpul întreg și lumea întreagă se scufundau sub ochii ei de ani de zile în fum și-n moarte. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
stângăcii, uneori sar prea ușor de la un subiect la altul. Tot eu sunt. Cu viața mea. Cu amintirile, cu gândurile și visele mele. Doar să ai răbdarea de a le citi pe toate... Închid ochii și ascult marea prin fereastra întredeschisă. E încă devreme. Faleza e pustie. Doar eu. Și tu, în gândurile mele. Dar tu, tu de când n-ai mai văzut marea? Maria III. 5 septembrie Trăim într-o lume în care majoritatea oamenilor se consideră normali. Pentru că duc vieți
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Se săltă la marginea patului și întinse mâna spre măsuță, căutându-și ochelarii. Erau la locul lor, unde îi lăsase cu o seară în urmă. Fără să aprindă lumina, se îndreptă spre bucătărie și puse ibricul pe foc. Prin fereastra întredeschisă se strecurau zgomotele orașului care începea să se trezească. Un taxi frână în fața scării. Inima i se opri o secundă. Nu, nu, asta se întâmpla acum aproape un an. Și totuși parcă Ea era acolo, coborând din mașină cu o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Primiți cu colindul? - Primim, primim, răspunde mama, din prag. Colindătorii se răsfiră în fața ușii. Sunt mici și au obrajii roșii de frig, dar au glasurile calde. Atât de calde, încât Mia nici nu simte aerul tăios care intră prin ușa întredeschisă. Copiii au plecat, încărcați cu fructe și dulciuri. S-a făcut târziu și somnul reușește să o învingă și pe ea, nu doar pe Lucia. Nu ar vrea să piardă momentul în care, în odaie, se va strecura Moșul... Nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
a unității primordiale a ființei umane - androginul din mituri. Profesorul conchide că, de fapt, și dorința sa de „posesiune totală” este cam la fel, are aceeași finalitate subconștientă. Contemplând-o în momentele de dăruire, urmărindu-i destinderea feței, roșul buzelor întredeschise, pigmentarea în roz a obrajilor în preajma și în timpul orgasmului, el, bărbatul trecut demult de prima tinerețe, își dă seama că este oarecum indiscret, dar își găsește scuze în faptul că, urmărind-o, poate să-și controleze reacțiile proprii pentru a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]