823 matches
-
ca să nu-i mai amintim pe evadații în București, adică pe Nina Arbore, Milița Petrașcu, Mihai Grecu, sau pe tragicele victime ale ocultei kaghebiste, Ion Grigore Popovici și Anatol Vulpe. Aici se întîlnesc cele mai diverse tendințe estetice și se întretaie cele mai neobișnuite drumuri expresive, de la realismul masiv și eroic de factură rusească, la pictura occidentală a timpului, de la decorativismul, cam ostentativ și greoi, de factură Mir Istcustva, adică un fel de Art Nouveau ŕ la russe, a lui Șillingovscki
Basarabia mea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7070_a_8395]
-
mare și puternic al lumei”. Pe creștetul lui Caraiman, unind parcă cerul cu pământul, se află Crucea Eroilor, construită între anii 1926-1928, care veghează la întinderile de sub ea și oamenii care sunt acolo. Localnicii spun că pe sub crestele Bucegilor se întretaie nenumărate tunele secrete, pline de taină și mister. Se pare că acolo aduceau voievozii români bogățiile țării în vremuri tulburi, chiar și familiilor lor găsindu-și uneori adăpost în inima munților. Povestea spune că Decebal însuși ar fi străbătut drumurile
Agenda2006-06-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284735_a_286064]
-
sugerați dvs. în aceeași conferință, deoarece vocea autorului, incertă, îndepărtată, fragilă trebuie să se facă auzită, în ciuda tuturor bruiajelor timpului. Care este, de fapt, condiția privilegiată a lecturii, în lumea de astăzi, o lume cu atâtea sensuri paradoxale, care se întretaie și se contrazic de multe ori unul pe altul? Tocmai de asta vocea autorului poate fi auzită, chiar dacă ne vorbește de departe. Mi se părea că Henry Fielding, în Tom Jones - un roman pe care îl citeam în copilărie în
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
sub plapumă, cu o lanternă, ca să nu vadă mama că nu m-am culcat - mi se părea că Fielding îmi vorbește mie, direct, ca unui prieten. Nu știu dacă lumea de azi e singura în care, cum bine spuneți, se întretaie și se contrazic diferite sensuri. Așa a fost întotdeauna, iar literatura i-a ajutat mereu pe oameni să se pună în diferite situații imaginare și, deci, să poată descifra diferitele sensurile, la prima vedere incompatibile, pe care le degajă existența
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
că el definește, apelînd la imagini și metafore de o sobrietate clasică, un univers modern sau postmodern avînd o singură dimensiune, cea interioară. În Negru pe negru nu există nici timp, nici spațiu, ci doar linii și puncte, ce se întretaie între ele, creînd iluzia spațialității. Abundența de negru are menirea să inducă privitorul în eroare. În fond cum poți percepe universul ca întreg viețuind ca parte infimă înlăuntrul lui? Dar oare întregul poate percepe sau, mai bine zis, poate empatiza
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
opri pe deal, în marginea pădurii, să privească. Imaginea aceasta terifiantă o urmărea de trei nopți. Trei nopți la rând ieșise după, sau înainte de miezul nopții, și văzuse același și-același lucru. Drumul mare în care se scurgeau și se-ntretăiau drumeagurile mici șănțuite de roți, potecile și cărările bătucite de pași, frământate-n copite, întinse și bătute în toate părțile, ca niște piei de tobă, respirând viața dealurilor din preajma orașului, cu șesurile înșelătoare, părelnice luciri de ape, colinele lin ondulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mirositoare care se umfla luând-o pe sus. În rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
solitudine. Stările sufletești traduc, într-un paralelism mobil, ritmuri ale naturii și invers. Gândirea pentru eroină înseamnă privire în afară și mai ales înăuntrul ei, apelând la oglinda pe care o purta cu ea permanent. În privirile tinerei solitare se întretaie resemnarea, tristetea și melancolia; o lungă dezolare accentuată prin reflecție îi inundă existența. Romantică din categoria femeilor neînțelese, de la Emma Bovary până la Daria Mazu, Manuela cultivă muzica, stimulând afectiv pentru reverie. Depresia eroinei e o drama în care eul solitar
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
peste tot, păreau colții unui uriaș adormit cu gura deschisă. Fiori nemaicunoscuți pînă atunci, de admirație amestecată cu teamă și curiozitate, săgetară cu mii de ace cele cinci trupuri strînse unul în altul ca în fața unei primejdii. Luminile lanternelor se întretăiau mereu deschizînd direcții noi spre un tărîm fantastic. Vrăjiți de tot ce vedeau nu se mai gîndiră la propunerea Ilincăi de a se întoarce, nici la eventualele pericole ce i-ar fi putut paște de pretutindeni. Cu aceiași pași înceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cum sunt aproape toate zilele de mai în această parte a țării. Lumea freamătă de nerăbdare, cei mai scunzi își întind gâtul să vadă mai bine pătratul imens din mijlocul aeroportului. „Când vine? Întârzie mult? Nu începe?” - sunt întrebările care întretaie murmurul de deasupra acestui furnicar uman. Pe la nouă, în fine, apare coloana de mașini. Alteța Sa coboară sprinten, dă câteva instrucțiuni unui aghiotant, salutând în același timp, numai cu o mână, mulțimea care ovaționa cu însuflețire. Fluturând apoi numai o mănușă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu cinci săli de clasă, construită în 1910, iar Căminul cultural construit în 1969. Satul era însă neelectrificat. Activitățile se desfășurau în vechea școală, transformată în cămin cultural. Ca structură, satul este de tip adunat, cu străzi drepte care se întretaie. Este deservit de halta C.F.R. Lunca Siretului (Sodomeni) și de DJ 208. - 2002 - avea 809 locuitori, 282 de gospodării, 115 pensionari, 80 de copii între 0 și 14 ani, 50 de salariați, 450 ocupați în agricultură, 7 șomeri și 90
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
descoperire". La Heidegger, deschiderea corespunde obligatoriu ființei, iar descoperirea se cuvine neapărat ființării. Ființa se deschide în vreme ce ființarea se descoperă. Dar prin asta nu am spus deocamdată nimic. Să ne închipuim acum că omul este un punct în care se întretaie două cîmpuri spațiale, unul corespunzînd deschiderii și celălalt corespunzînd descoperirii. Dacă omul nu ar fi punctul de încrucișare al lor, cele două cîmpuri ar pluti dezbinate fără putința de a se influența reciproc. Așa însă, grație omului care este nodul
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
incoerenței vecine cu nebunia, având ca punct de plecare elemente autobiografice, două romane ale singurătății omenești, care surprind bizareria unor marginali, scriitori fără posibilități materiale, singuri în fața unei existențe care nu a fost creată pentru ei și în care se întretaie duritatea și emoția, puritatea și cinismul. Flaneuri, tineri nonconformiști aflați la granița delicată dintre normalitate și alienare, sfidând standardele moralei comune, entuziaști lăuntrici, izolați, mândri, enigmatici, vulnerabili, resimțind puternic nevoia de afecțiune care este satisfăcută doar în prezența copiilor, incapabili
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
află în armată, unde, într-o bună zi mănîncă "la cazan, din curiozitate", primește afectuoase telegrame. Mărturisește, nu fără o undă de snobism, că a intrat "în circuitul" Bibeștilor, printr-un flux de "telegrame, scrisori, invitații, convorbiri, ecouri care se întretaie în triunghi", lucrurile petrecîndu-se "ca și cum eu aș fi în viața lor un personaj capital". Prînzește cu oameni de vază: "Masă de seară cu Rosetti și Camil la G.M. Cantacuzino, care mi-a povestit unele lucruri despre Transnistria și Odesa". Nu
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
pârâul trece dincolo, pe sub șosea, pe la Mecanică fină, și cred că se aruncă... e mult zis... expiră în Prahova, râul important al județului ce-i poartă și numele, geografic... Zgarbura, sus, când dă în ea strada Muncii, de fapt se întretaie cu o uliță mică, stradă numită pretențios strada Sgarburei, după pârâu, despre care am spus că șipotește nevăzut mai jos - atenție! că aici numele este scris cu s, Sgarbura, ăștia de sus, unde locuiesc și eu, arătându-se de altă
Zgărbura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9379_a_10704]
-
în alfabetul Morse ca niște inimi bătând. Fenomenul rezistenței la nebunie prin poezie s-a petrecut doar la noi și nu suntem destul de conștienți de unicitatea și originalitatea lui. După cum sunt mândră de sigla Memorialului (cercul de stele al Europei întretăiat de un cerc de sârmă ghimpată) pe care am desenat-o singură, după ce ani de zile m-am rugat de plasticieni să conceapă ei una. Sunt câteva detalii dintr-o infinitate... Dar, ca să răspund exact întrebării tale, nu știu dacă
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
un miez uscat de prună. muzici moi ce ning în valuri peste capul ciung de creier, împietresc în lungi acorduri, taie noaptea în felii care cad în ritm de greier. tot ascult și nu mă-ncred, e ca visul ce-ntretaie veghea cu un diamant tocit. unde sunt, când sunt acolo și aici, înăuntru, înafară, ca un clopot pendulând? când nu ești când în casă nu ești, când pereții, înmuiați de absența ta, se lasă, se slobod într-o rână, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
oprit de nimic În drumul său către cele mai frumoase trăiri din viața fiecărui om. Xenia se abandonase În brațele și În universul acelui băiat care o atrăgea nespus și dorind ca acest fapt să se știe, spuse cu glasul Întretăiat de emoție: Să știi că nu am mai făcut asta până acum și mă dăruiesc ție pentru că te iubesc, o fac În mod conștient și să nu-ți Închipui că sunt una din alea, una din fetele rele! În același
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
omenie, de plâns și suspin firesc, de emoții care răvășesc sufletul unor oameni ce nu s-au văzut de trei ani și care pierduseră orice speranță de a se revedea vreodată. Sorina a plâns tot timpul Îmbrățișându-și tatăl, Întrebări Întretăiate de suspine și răspunsuri calde, lapidare și care nu doresc să amplifice sau să rănească. Rică l-a Îmbrățișat, a rostit un „mizerabilii” și un „nerecunoscătorii” finalizând cu o reflecție normală: „muncești până la epuizare, Îți neglijezi familia, Îți storci creierii
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
hazul celor doi bătrâni care își dădeau coate, spunându-și parcă: „De acuma avem pe cine pune la corvoadele cele mai grele”... Carele s-au oprit la marginea zăvoiului. Peste firea țesută din razele piezișe ale soarelui, îngânările cucilor se întretăiau cu pulberea de cântec păsăresc ce plutea peste peisajul înflorit. Pe costișa din preajma intrării în pădure se întindea covorul de iarbă înhorbotat cu flori ce râdeau spre cer cu ochii larg deschiși...Pescarii împătimiți ședeau înșiruiți pe malul bălții din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ar fi reușit să bage spaima imediat în oricine. De departe, se vedea că duce o luptă aprigă cu aerul; de fapt, ea nu mai respira - horcăia. Fiecare vorbă, pe care încerca ea din răsputeri s-o pronunțe, îi era întretăiată numaidecât de un șir întreg de spasme violente. Tremura toată. Convulsiile n-o slăbeau deloc. Într-un cuvânt, părea că se dă, chiar atunci, de ceasul morții ei. Totul, în locul acela, era de groază; nimic asemănător nu cred că s-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
au eșuat În excursuri, s-au prezentat argumente la care s-au manifestat Îndoieli, apoi s-au ridicat contraargumente, Întâmpinate la rândul lor cu dubii, au fost formulate completări și, bineînțeles, n-au lipsit nici chemările la un dialog civilizat, Întretăiate de Înjurături camuflate politicos printre dinți. Se lua firul de păr, era tăiat În patru fâșii de grosimi aproximativ egale, apoi se Împleteau firicelele obținute cu altele Învecinate, rezulta un gherghef plin de arabescuri, coafura cobora În cascade spre poale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-o în altă poziție și i-am răsucit brațul la spate. Atunci m-a lovit cu toată forța în fluierele picioarelor. I-am răsucit și mai mult brațul la spate și i-am prins și cealaltă mână. Îi auzeam respirația întretăiată de durere. Acum mă aflam în spatele ei și, cum continuam să sporesc presiunea, toată greutatea corpului ei să lăsa spre mine. Mă lovi din nou cu picioarele. Am slăbit puțin strânsoarea și mi-am încolăcit un picior în jurul picioarelor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
iar numelui ei poți să-i spui PACE/ ori LENIN poți să-i spui,/ are același înțelesă. Unui fascist (Ascultând sunetul înalt al steagului roșu/ pe care-l țin în mâini,/ te privesc și îți spun „nici un erete nu-mi întretaie firul liniștit al privirii”:/ Teme-te!Ă, Sirena lui Roaită (Strigătul rotitor al sirenei/ acoperă palatele stăpânilor...Ă, Cântec - Partidului. În această din urmă poezie, închinată Partidului, apare un vers emblematic pentru întreaga lucrare poetică a lui N.S.: Spre trilobiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
A simțit că i se urcă sîngele în obraz, urechile erau fierbinți, atît de fierbinți, încît păreau că-l frig, eh, dacă erau atît de mari și de lipite de țeastă, în piept a urcat un ghem viu care îi întretăia respirația. S-a întors în fugă, l-a prins de piept, chiar era un năpîrstoc, aproape că l-a ridicat de pe pavaj, "ar fi mai bine să-ți ții gura, nenorocitule, ai băut trei zile, să-ți fie de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]