90 matches
-
crezut că și țara sa va beneficia de el, curînd dîndu-și seama că, datorită opoziției Moscovei, vă rata și această posibilitate. Europa se împărțea definitiv între cea de apus și cea de est, zidul despărțitor ("cortina de fier") fiind bine întrevăzut, de pe acum, de bătrînul filosof. Bătrîn, cu vederea slăbită, mai lucra. A elaborat, în 1946, un adaos (care era o revizuire și adăugire) la lucrarea să fundamentală din 1927, Personalismul energetic, pe care a citit-o în plenul Academiei, îngrijindu
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
treia ipotetică lectură. Nu îl citim pe Cranach în oglindă, nu-l citim "moral" și nu-l citim "ca-n scrierea ebraică". De altfel, Paradisul nu poate fi logic. Paradisul, pur și simplu, este. Există, spre a fi pierdut. Mereu întrevăzut, mereu ratat. De e să fie în vreun fel, e circular. Veșnic pierdut și, cîteodată, pe durate scurte și mai mult în amintire, regăsit. În tabloul Bătrînului Cranach, s-ar părea că Paradisul e și în zig-zag și labirintic și
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
sufletește în el. Între primul Amedeu și cel de după împrietenirea cu Mârzea există și continuitate și ruptură, ca și în cazul altor personaje brebaniene care la un moment dat "deviază", se înscriu pe altă spirală de evoluție decât aceea inițial întrevăzută, fără a-și pierde totuși consistența tipologică. Și-a atins Mârzea ținta propusă, a făcut din Dumitrașcu un învingător, un om cu destin? Așa s-ar fi crezut dar are loc atentatul, rănirea gravă a lui Dumitrașcu, zilele lungi de
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
politică. Pasajele respective nu sunt scrise rău, dar sunt un insert gratuit în corpul romanului și contribuie decisiv la eșecul măcar al finalului. Acesta ar fi "complexul On the road" al fracturiștilor! De la spermatofagia din primul capitol la revolta anti-establishment întrevăzută în ultimul, traseul e cam forțat, dacă nu rizibil de-a binelea. Extensia înspre social-politic pe care, doar de la un punct încolo, autoarea o încearcă, nu mi se pare asimilată organic povestirii de dragoste conturate în ultimele două capitole. Determinată
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
literatura occidentală (precum E. Lovinescu, la a cărui revistă, "Sburătorul literar", Fundoianu publicase). Vom reveni la replici și proteste. Deocamdată e important să punem în evidență faptul că observațiile lui Fundoianu sînt neobișnuite doar prin radicalismul lor și prin soluția întrevăzută. Altfel, acuzele de imitare a literaturii franceze nu lipsiseră nici pînă la Fundoianu. Nicolae Iorga, pe care, cum am văzut, autorul îl citează, condamnase furtunos aservirea noastră literară. Fundoianu nu merge în direcție opusă, doar că, în locul refuzului screrilor prea
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
să poarte mai departe povara civilizației moderne. Dar în privința aceasta nu mi-am făcut nici o părere fermă: o las pe seama dumneavoastră”. Iată reluat idealul civilizației amenințate de o barbarie latentă, existența literaturii ca literatură fiind tot mai fragilizată de evoluțiile, întrevăzute, ale societății!
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
nu mai este ascuns, ci se arată el însuși prin actul existenței“, cum scrie în același loc. În consecință, omul are posibilitatea să atingă în existență acest paradox, adevărul său. Voi încheia spunând că arareori a fost atât de clar întrevăzută situația gândirii în fața paradoxului. Nu se ocultează 174 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 179. aparițiile diferite ale acestuia, până la cea care anunță însăși diferența absolută. Nu se mai aduc sub același înțeles atitudini profund diferite: comună, teoretică și existențială. Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
gol, în fața oglinzii, țipând de fericire și libertate. Ceea ce mă uimește, în caseta montată de Eugenia Vodă, este că nimic din disconfortul meu interior, din furiile care m-au traversat și din oboseala maratonului de trei ore, nu se lasă întrevăzut. Nu știam că pot să mă conțin atât de bine. 27 aprilie Andrei a primit astăzi premiul Joseph-Bech pe 2001, "în semn de recunoaștere a strădaniilor sale pentru unificarea europeană". La NEC, "lumea bună" a Bucureștiului, cu toată pigmentația de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu mai este ascuns, ci se arată el însuși prin actul existenței“, cum scrie în același loc. În consecință, omul are posibilitatea să atingă în existență acest paradox, adevărul său. Voi încheia spunând că arareori a fost atât de clar întrevăzută situația gândirii în fața paradoxului. Nu se ocultează 174 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 179. aparițiile diferite ale acestuia, până la cea care anunță însăși diferența absolută. Nu se mai aduc sub același înțeles atitudini profund diferite: comună, teoretică și existențială. Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Colibă, Adăpost... Nopți roșii, Cutremur... Renașterea lumii. * PERPETUUM MOBILE Nu câștig Nici un gând Pentru a-l scrie. Compozitor de vorbe... În culori, Reverii, Armonii, Pentru a trece Tăcerea grea. Compozitor de vorbe... Lumea se schimbă. Egalitate, Idei tumultoase, Organizarea Viitorului întrevăzut. Sunt grade, Sunt Posturi de răspundere... * HIBERNAL NOPTAT Când trec În nopți tăcute Și gândul Te reprezintă În dureri mute... O, vis, o suflet ideal, Iubirea, Care-ar vrea să-nceapă Ca de plăceri să tremuri... O, vis , o, suflet
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
o casă confortabilă, nu-i pasă, aparent de detalii sau de riscurile de a nu fi pe placul celui care-i citește lucrările. Scriitor născut, nu făcut, scrie poezie întru autocunoaștere și mai cu seamă pentru a umple ”golul acela întrevăzut” unde se macină tainele primordiale. Pentru a ieși învingător din bătălia sa personală autorul decide: „Nemurirea poetului/nu este nicidecum/nemurirea persoanei (...)” așa constată în vers, și astfel își justifică marea sa iubire Poezia, Creația. Știe ce știe.” Este președintele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
până când ajungea să constate că un lucru esențial, imposibil de explicat se pierduse pe drum de cele mai multe ori rapid și ireversibil, ofilirea era suportabilă, normală, dar cum să suporți oboseala sufletului, micșorarea lui, umbra trecutului și, mai ales, golul acela întrevăzut unde nu mai era nici lumină și nu apăruse încă nici întunericul? Ochii tăi în întunericul pestriț se aud foșnete ciudate, simțurile toate ascuțite ca niște animale de pradă stau gata de atac ... așteaptă ... în depărtare licuricii transformă pământul în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și îngustă, tot mai adâncă noaptea în care s-a aruncat pe neașteptate bătrânul Johann Lavater, trântind după sine mica fereastră. Rama încă mai balansează, scârțâind, ca vântul pornit afară. Somnorosul tresare, speriat de zgomot, de chipul lunar al asinului întrevăzut, o clipă, în fereastra care încă se zbate, dar recade repede, istovit, în apele negre. Forfota unei gări albe, detenta și jocurile vacanței, trenul lunecând lin, ca pe mătase. Așteptarea, peronul, amurgul veninos al unei săptămâni fastuoase. Faleza întunecoasă, albastră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
străbătut de nici un elan, de nici un impuls, de nici o voință; m-aș Înfășura În Întunericul placentar din care am ieșit, o larvă obscură hrănindu-se cu imageria visului. Corpul meu se surpă lent În propria-i materie, agonizând În licărul Întrevăzut al unor metamorfoze cosmice. O stare indefinită mă cutremură; deodată, simt cum trupul Începe să se dilate, crescând mușuroi amorf, insensibil la orice reacție exterioară. Mi se umflă capul, un deal fără limite precise, iar ochii, ca două telescoape, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
măreau pe măsura sporirii liniilor telegrafice. S-a apelat atunci la Academia ieșeană. Elevii au primit însă acest apel cu un refuz categoric pentru motivele următoare: incertitudinea creată de război, al cărui rezultat, în anii 1854-1855, nu putea fi încă întrevăzut; părăsirea cursurilor Academiei și deci renunțarea la diplomă nu erau compensate prin avantajele postului ce li se oferea, care părea nesigur; posibilitățile limitate de avansare la această instituție, în fine, după cum constatau contemporanii, „în școlile noastre, [în] care sunt până
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Cerul laolaltă/ Nu-i rostul tău/ De-a separa și prețui/ Din câte stau pe zare/ Același ou divin nuntește/ și ochiul vulturesc" ("Imn sacru"). Poetul descoperă elemente purtătoare de poezie, nu pentru că în ele ar sălășlui Dumnezeu, ci pentru întrevăzuta, potențiala nuntire a acestora cu spiritul. De aceea " instrumentul de slăvire" nu-i doar graiul omenesc, ci, "și murmurul Creatorului". Ne amintim că un alt poet, Ilarie Voronca, închinase imnuri celor mai umile produse ale naturii, cum ar fi cartoful
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de fiori: „Cu geana ta m-atinge pe pleoape,/ Să simt fiorii strîngerii în brață,/ Pe veci pierduto, vecinic adorato!”5) La Macedonki, fiorii sînt „nedesușiți”, țin de domeniul inefabilului: „Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută/ Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută”6). După cei deja citați, Vlahuță dă cuvîntului o valoare psihologică, grație căreia prinde din ce în ce mai mult: „Ce dor trebui să te cuprindă/ De dragostile din povești/ Cînd te privești toată-n oglindă/ Și vezi cît de frumoasă ești!...// Cînd singură
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
superstiție, astfel, fiecare cultură, tocmai din cauză că valorile ei nu sînt formulate decît simbolic, poartă în ea de la bun început termenul declinului, a cărui evoluție va avea urmări fatale. Credința este, încă de la originile ei, pasiunea față de misterul visat supraconștient și întrevăzut analogic în simboluri și imagini, dragostea activă, care preferă bucuria, armonia motivelor și a acțiunilor exaltării imaginative și plăcerilor. Superstiția este definită prin pasiunea exaltată față de imagini.Omul primitiv deja nu mai operează doar cu imagini verbale, ci și cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fiecare va fi judecat de divinități după credința sa în tabuurile devenite treptat irațional de multiplicate. Meritul individului nu mai este personal (vitejia și combativitatea elanului animant) și încă nu este conform conștiinței esențiale: el nu constă în armonizarea dorințelor întrevăzute ulterior prin sensul ascuns al mitului. Meritul individual al epocii animiste în declin nu este decît conformarea la tradiții, la consecința istorică, care, ca urmare a transferului magic și a importanței minime acordate individului și vieții lui, se poate afla
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sau Bowring, 2003. Aceștia își exprimă îngrijorarea în legătură cu „dezumanizarea” produsă de tehnologiile reformării corporale și identitare: degradarea ordinii natural-biologice contravine specificului, valorilor și aspirațiilor umane și poate coincide cu instituirea unei ordini bioteroriste, a crimelor împotriva umanității înseși. Posibilitatea biodezastrului întrevăzută de acești critici este socotită a începe concomitent cu controlul asupra genomului uman, caz în care riscurile și pericolele depășesc beneficiile, la nivel atât ontologic-cognitiv, cât și social-politic. Considerând homo sapiens drept vârful dezvoltării speciilor inteligente, nu fără aroganța care
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
drept lecție. Iar eficacitatea lecției se măsoară exact prin adevărul operei [s.n.]. Adevărul poartă în el o putere de convingere, chiar de convertire, care este marca prin care îl recunoaștem. Cu cât mai mare este opera și mai profund adevărul întrevăzut, cu atat mai puternic va fi afectul așteptat și cu atât mai mult acest efect va deveni universal [s.n.]. Universalitatea se află, deci, în efectul produs [s.n.], si nu în cauză 64. Marii artiști ne oferă o viziune cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
il ocupăm în ansamblul naturii, asupra originii noastre și, posibil, asupra destinului nostru, ea proiectează o lumină șovăielnica și slabă, dar care nu străpunge mai puțin întunericul nopții, în care ne lasă inteligență 109. Soluția pentru acest impas al cunoașterii, întrevăzuta de Platon, Republica, Cărțile 2-3, reprezintă cea de-a doua etapă a invențiunii poetice. Este vorba de articularea reflectiva, care printr-un efort conștient asupra unei materii definite și prin îmbunătățirea mijloacelor de expresie, organizează aceste date spontane, oferite de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Ion Barbu, "Rimbaud", în Versuri și proza, 1984, p. 192. 82 Idem, p. 193. 83 Paul Valéry, în Oeuvres, I, 1968, p. 1253: "La science l'ensemble des recettes et procédés qui réussissent toujours." 84 O astfel de posibilitate este întrevăzuta de Henri Bergson, "L'évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, pp. 503-504: "Rien n'empêche donc d'attribuer aux systèmes que la science isole une durée et, par là, une forme d'existence analogue à la nôtre, si on leș réintègre
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cheiea cea de mare preț cu care se descuie oarecum și ascunsurile viitorului" (pp. v-vi). Ideea istoriei ca "dispozitiv oracular" este înlocuită de înțelegerea istoriei ca deprivată de orice elemente profetice. Din carte oraculară în care viitorul se lasă întrevăzut, trecutul este redefinit ca enigmă, sau chiar contradicție. Ilustrativ în acest sens este citatul din C. Durandin (1998) instaurat ca motto menit să servească drept caveat lector pentru cititorul manualului de Istoria românilor, avertizat asupra faptului că "Istoria românilor este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
insesizabili spre o poetică neconstrânsă de reguli și prejudecăți, nesupusă vreunui program. Poate doar aceluia de a găsi, În mulțimea de sensuri, potențialitatea literaturii așa cum ne-o ilustrează timpul, persoana și subiectivitatea: literaritatea vie, parafraza utopică a unei inexistente teorii, Întrevăzută, Însă, printre rândurile unui discurs insuficient articulat. Sens și lege Limbajul se Întrupează În creație de fiecare dată altfel. Ordonarea operei de artă, compoziția, urmează, la rândul ei, o altă cale. O altă ordine. Între interpretare și știință, adică Între
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]