104 matches
-
179-180, am interpretat poemul Clopotul (1955), din vol. Clepsidra, drept o astfel de ivire a sensului ca trup poetal al auto-revelării Vieții, ca logos al inimii rostitor în lucrarea Cuvântului a cărui transcendență urcă lăuntric. 60 Mai multă noapte, vol. Întrezăriri; Inscripție pe o foaie căzută (1940), vol. Veghe, în op. cit., pp. 86, 137. 61 Cf. Noul vânător și Privind cum cresc copiii, vol. Urcuș; Cincizeci de ani, vol. Întrezăriri, în op. cit., pp. 18, 35, 66. 62 Greutatea nu e aici
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Cuvântului a cărui transcendență urcă lăuntric. 60 Mai multă noapte, vol. Întrezăriri; Inscripție pe o foaie căzută (1940), vol. Veghe, în op. cit., pp. 86, 137. 61 Cf. Noul vânător și Privind cum cresc copiii, vol. Urcuș; Cincizeci de ani, vol. Întrezăriri, în op. cit., pp. 18, 35, 66. 62 Greutatea nu e aici cea care, precum la S. Weil, determină coborârea, ci o formă specială de zbor, căci - spune poetul - "căderea din înalturi e tot zbor" (Zbor, 1956, vol. Clepsidra, în op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin această nemișcare toate lucrurile sunt mișcate" (Predica 48), apud Alain de Libera, La mystique rhénane. D'Albert le Grand à Maître Eckhart, Seuil, Paris, 1994, pp. 272, 252-253. Fondul acesta este un străfund, "fund de viață netrecut" (Taumaturgul, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 106) prin care se trece pentru a putea urca: " Când moartea cu suflu de leu,/ Zidirea-ți voind să înfrunte,/ Mă spulberă-n apele crunte,/ Și-acolo, netrebnic, cad greu,/ Cad la fund.../ "Fundul sunt Eu"" (Inscripție
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei vieți în care nu există culmi, eroism și năluci donchișotești nu prin altceva decît prin vămile date de suferința spirituală. "Căci numai suferința este creatoare adică purificatoare; ea adaugă farmec și inedit vieții, îi dă aripi și culmi spre întrezăriri de noi orizonturi. Singură ea este afirmare, fiindcă numai prin ea te simți mai aproape de viață în genere, de viața care palpită în întreaga umanitate. Nu suferința fizică ce torturează cîrpe omenești de amante în lupanare, ci suferința spirituală, neliniștea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
IX a dintre Disputationes metaphisicae, cea care poartă titlul De falsitate, și la care Descartes se referă direct, așa cum știm, atunci cînd discută cu Arnauld despre falsitatea materială a ideilor.) Teza pe care Suarez vrea să o susțină permite deja întrezărirea lui Descartes: potrivit lui Suarez eroarea este întotdeauna voluntară, căci numai adevărul produce în spirit un asentiment invincibil. Necesitatea acestui asentiment sau acest asentiment necesar este o marcă sigură a adevărului. Împotriva acestei teze, Suarez construiește o obiecție sub formă de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
țară, pentru Volodin legătura cu străinătatea reprezintă un factor care contribuie la descifrarea realității sovietice, îl ajută să vadă dezinformarea din ziare și să înțeleagă că este "înconjurat numai de minciună". Soljenițîn utilizează aceeași schemă, pe care a construit și întrezăririle de adevăr în cazul lui Iakonov. Simetrică rememorării în centrul căreia se află directorul șarașkăi Marfino este călătoria într-o zi de august a lui Volodin la țară, undeva prin satele Rusiei, împreună cu Klara Makarîghina. Ei coboară într-o haltă
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
De-a lungul întregii liturghii, multă iubire și evlavie din belșug și lacrimi, iar această evlavie și această iubire sfârșeau cu totul în Preasfânta Treime; șam oficiatț fără a avea cunoașteri sau viziuni deslușite ale celor trei Persoane, ci șdoarț întrezărire sau înfățișare a Preasfintei Treimi. De asemenea, în răstimpuri simțeam același lucru, sfârșind în Isus, ca și cum m-aș fi aflat la umbra Lui, ca și cum ar fi fost călăuza mea, însă fără a mi se împuțina harul Preasfintei Treimi, ci dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
colegului său I. Valerian într-un interviu apărut în coloanele revistei «Viața literară» din 13 mai 1926. «Caracterul personal al liricii sale, schițat în Pârgă (1921), va ajunge la strălucire prin Poeme cu îngeri (1927), Destin (1933), Urcuș (1937) și Întrezăriri (1939), care vor include de altfel și imaginea propriului manierism», notează Marian Popa în Dicționar de literatură română contemporană, 1977. Autorul însuși, V.V. , rememora, în 1914 debutase în Convorbiri Literare nr. 4 cu poeziile Urare și Din a vremilor risipă
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
sale lui N.M. Condiescu, prietenul său, acum președinte al Comitetului de conducere a Asociației scriitorilor: La 5 iulie 1937 îi scrie aceluiași: În 1937 îi apare Urcuș, al șaselea volum de poezie (Ed. Fundațiilor) iar în 1939 al șaptelea, volumul Întrezăriri, tot la Editura Fundațiilor. La 1 decembrie 1940 i se aprobă demisia din funcțiile de medic. Începuse să se pregătească pentru pensionare. În 1940, la 23 mai, alături de Mihail Codreanu, Ion Minulescu și alți confrați, este numit în comisia specială
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
după coperta celor dintâi ediții ș.a. Dacă rigoarea selecției și autenticitatea surselor utilizate nu pot fi puse la îndoială în scrierile lui P., conștiinciozitatea istoricului literar fiind împinsă către limita ultimelor detalii, interpretarea pe care o dă unor situații permite întrezărirea compromisurilor față de perspectiva istoriografică oficială. Cel mai relevant este felul excesiv în care documentele existente sunt „citite” pentru a demonstra că Eminescu purta o mare prietenie „clasei țărănești” și că se îndrăgostise de Veronica Micle tocmai pentru că aceasta provenea dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
și formale parțial, ale limbii române cu lexicul altor zone lingvistice marchează cu totul altceva decât sursa de împrumut a cuvintelor românești. Aceste coincidențe sunt văzute de insolitul gânditor ca dovadă a unui trecut îndepărtat comun, ceea ce însemna o vagă întrezărire a continuității globale a materialului lingvistic. N. Densusianu lărgește viziunea asupra trecutului limbii române prin înlocuirea arborelui genealogic indoeuropean cu arborele genealogic pelasg, care s-a ramificat pe spațiul euro-afroasiatic, acoperind și peninsula italică, unde latina cultă rămâne suspendată ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Descifrarea intuitivă propusă de noi acestor "parabole" nu anulează, ci, dimpotrivă, urmărește să stimuleze simțul critic al cititorului și să încurajeze viziunea personală a acestuia. Numai prin convergența acestor reflecții multiple este posibilă reconstituirea trecutului și, în cele din urmă, întrezărirea Adevărului ascuns în palimpsestul adevărurilor istorice. Capitolul 1 Întâlnirea teologiei cu istoria "Pașii lui Dumnezeu calcă duduind magnific prin întreaga istorie". (Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și romanism) 1.1. Câteva precizări conceptuale (teologia istoriei, Heilsgeschichte, kairos, eshaton) Așa cum sugerează și titlul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
carte, se compune dintr-o serie de „fragmente de jurnal” ce completează semnificativ observațiile din editorialele publicate anterior, fixând retrospectiv momentele exilului pe care și l-a asumat autorul. Întrebuințând același procedeu de valorizare a însemnărilor zilnice, selecția operată pentru Întrezăriri (1998) dă naștere la o carte înscrisă tot „în zodia exilului”. La rândul ei, antologia de texte La răscruce. Gânduri spuse la Radio Europa Liberă și în „Jurnalul literar” (1996) conservă editorialele ce au urmat evenimentelor consemnate în primul volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
supravegherea de către Securitate și rechizitoriul la care S.-S. a fost supus. SCRIERI: Pe urmele revoluției, București, 1991; În zodia exilului, București, 1994; La răscruce. Gânduri spuse la Radio Europa Liberă și în „Jurnalul literar”, București, 1996; În zodia exilului. Întrezăriri, București, 1998; Vremea încercuirii, I-II, București, 2001-2002. Repere bibliografice: Miruna Nicolae, Născut în zodia exilului, RL, 1994, 32; Constantin Cubleșan, „În zodia exilului”, TR, 1994, 41; Mircea Muthu, Exilul unui jurnal, TR, 1995, 4; Gheorghe Grigurcu, Sub zodia exilului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
RL, 1994, 32; Constantin Cubleșan, „În zodia exilului”, TR, 1994, 41; Mircea Muthu, Exilul unui jurnal, TR, 1995, 4; Gheorghe Grigurcu, Sub zodia exilului și a credinței, JL, 1995, 1-4; Barbu Cioculescu, Mărturia unei conștiințe, JL, 1997, 49-52; Ruxandra Cesereanu, „Întrezăriri”, ST, 1998, 10; „Vremea încercuirii” (dialog între Pavel Chihaia și Nicolae Stroescu-Stânișoară), JL, 2002, 5-10; Dorin Liviu Bâtfoi, Vremea faptelor, RL, 2002, 43; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Convorbiri prin timp, București, 2003, 178-202; Manolescu, Enciclopedia, 641-642; Săndulescu, Memorialiști, 277-280. N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
vârf în melancolia ratată, căci poetul disimulează tensiunea într-un fel stenic, iar evanescența lumii fenomenale este la el doar o replică a focului rece interior. Secțiunea de aur (1973) aduce poezia rigorii: căutarea, blagiană, și-a găsit liman în întrezărirea ordinii estetice superioare, orfic solară. Lângă „părelnicul foc”, trop al iluziei transfigurate în ordine și „joc secund” la acest poeta artifex, „un alexandrin” în esență (Petru Poantă), stă oglinda. Volumul Întâlnire în oglindă (1978) marchează evadarea din sugestia panteistă spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
au adus laurii unui succes postum. Contextul nefavorabil al debutului sub semnul corifeilor tradiționalismului, va îngreuna încă din start decolarea poetului spre zona de originalitate, în cele din urmă dobândită prin volumul "Poeme cu îngeri" (1927), urmat de "Destin", "Urcuș", "Întrezăriri", cărți axate pe tema destinului, al artistului și al omului. Ortodoxist, pastelist, eticist, mitologizant, poetul nu va exclude totuși celebrarea farmecelor anatomice ale femeii iubite într-o sublimată și totuși mistuitoare posesiune: "Te dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
poți să nu te gîndești că nu știa Voiculescu cîtă dreptate avea să aibă! Chiotele de piatră vor face cîndva, nu peste mult, literatură. Poate că nicăieri mai bine nu se-ntîlnește acest volum tîrziu (îi vor urma, dintre antume, doar Întrezăririle-le, în 1939) cu silfii modernității decît în Imn sufletului, o polemică - deși e departe de Voiculescu asemenea cuvînt... - cu bolovanii: "Unde n'ajung piatră, nici braț bont,/ Peste vastul vânt svârlit avuzuri,/ Să culeagă 'naltele auzuri/ Ochi zămislitori de
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
podul haltei, ea urcîndu-se înaintea mea. Podul mă atrăgea prin funiile de ceapă atîrnate de grinzi, ca și șuncile afumate... îmi închipuiam că aș putea locui acolo, singur, cu provizii din belșug, ani de zile... - De ce atunci când vorbiți despre primele ,,întrezăriri" ale anatomiei feminine vă referiți îndeosebi la Profira și nu la mamă, cum ar fi firesc? - Din cauza jenii! În manuscrise e altfel... - Înainte de a învăța - în studenția dvs. de medicinist - anatomia feminină, ce reprezentări fanteziste ale acesteia aveați? Le-ați
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
Istoria are alte ritmuri, vechimea cărților nu mai poate vorbi, trecutul însuși pare o ciudățenie. Și, totuși, țin să le împărtășesc, pentru că, acolo, în tainițele dulapurilor cu cărți interzise din Biblioteca LVA, destinul meu a prins a se lumina spre întrezărire și împlinire.
Un liceu, o bibliotecă... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8276_a_9601]
-
nu de puține ori lipsește), divagațiile abundă, dar în final nu ai sentimentul că ți-ai irosit timpul citind o asemenea carte. E drept că nu poți folosi, la rîndu-ți, decît mici fragmente, mai degrabă sugestii decît idei, sau eventual întrezăriri de idei, fulgurații care aproape se pierd în textura densă a scriiturii autoarei, dar nu ezit s-o declar pe Elaine Scarry una dintre cei mai originali și pasionanți scriitori ai vremii noastre. Un critic american compara experiența lecturii textelor
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
trei premianți va fi fiind poetul V. Voiculescu, atît de bine cunoscut de toți. Întîmplarea (care figurează printre amintirile lui Dinu Pillat) este de tot bizară, dacă ne gîndim că pînă la acea dată autorul Poemelor cu îngeri și al Întrezăririlor își făcuse deja un nume, fusese onorat cu premii semnificative și funcționase pînă în 1945 ca referent literar și director al emisiunilor literare radio. Oricum, chiar dacă faptul cu pricina este săvîrșit din simplu amuzament (atitudine ce nu-i stă deloc
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
o viziune care să-ți înlăture îndoielile, te bazezi pe viziunea altora: pe cea a înaintașilor. Prin urmare, pentru intelectualul născut la Tîrgu Jiu în 1925, a cărui tinerețe s-a petrecut în București în regim de strecurare subterană, ținta întrezăririlor a fost dublă: credința creștină și etosul național. Chiar și cariera de la Europa Liberă a fost o prelungire a acestor întrezăriri. Fără să-și dea seama de la început, a ajuns să facă exact munca ce-i venea în întîmpinarea imboldurilor
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
la Tîrgu Jiu în 1925, a cărui tinerețe s-a petrecut în București în regim de strecurare subterană, ținta întrezăririlor a fost dublă: credința creștină și etosul național. Chiar și cariera de la Europa Liberă a fost o prelungire a acestor întrezăriri. Fără să-și dea seama de la început, a ajuns să facă exact munca ce-i venea în întîmpinarea imboldurilor: să fie în contact cu românii și cu viața lor cultural politică, și nu oricînd, ci în anii comunismului, și nu
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
mereu asociat cu imaginea directorului Departamentului Românesc de la Europa Liberă, nici o altă perspectivă neavînd trecere pe lîngă această efigie înțepenită în memoria colectivă. Și totuși autorul de cărți Stroescu- Stînișoară (cărți predominant memorialistice, la fel ca cele două volume de Întrezăriri, apărute anul trecut la ICR) e un luminos interlocutor de timbru confesiv: o natură vie cu înclinație monologală, un stenic de esență contemplativă arătînd vădite porniri spre lumea duhului creștin. Dar ce surprinde la el, cînd îl ai în față
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]