134 matches
-
unei descendențe se împuținează pe măsură ce timpul trece și constatăm dispariția progresivă a libertății și autonomiei noastre în activitățile de cuplu și familiale. Grija pentru sine, singurul obiectiv al filosofului, devine imposibilă când suntem confiscați de grija pentru altul. Aceste plăceri întrezărite - a fi la braț cu o femeie frumoasă, a cunoaște bucuriile unei iubiri ce se înfiripă - dispar repede, odată cu apariția neplăcerilor aferente bucuriilor vieții conjugale și ale procreării. Aceste false plăceri procură o satisfacție de suprafață, momentană și aparentă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dorului său fotografia. Și lacrima sărată lucra asupra chipulului de pe hârtia lucioasă... Timpul trece. Curand se face anul de când n-o mai are pe Buni. El duce mai departe suferința, lăsând râușoare de lacrimi pe chipul drag din fotografie, abia întrezărit. Asta, până-ntr-o zi... Cum veni o primăvară tare prietenoasă, ieși afară. Se așeză pe banca de sub cireșul din coasta casei. Cu poza în mâna stângă și cu o jordea în dreapta, sta nemișcat șoptind duioasa chemare: Buni! Buni!... Ochii
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
clipoceau slinos - tot mai adânc: ploua mărunt și fără oprire - cu noroaie și nefericire nu era - pretutindeni - decât exasperarea - apoi nepăsarea posacă - a unei mocirle fără sfârșit am trecut printr-un crâng - și nici azi n-am ieșit dintre coșmarurile întrezărite - între două pășiri năclăite - și un gând de îngenunchere cu totul - între noroaiele fără fund ale apei *** TEATRUL LUI DUMNEZEU soarele-aprinzi - zilnic - conștiincios dar miasma sălii la fel de rea-i - mereu - și-l stingi - pe seară - economicos: a mai trecut o
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
speranță și pornește în căutarea visului propriu pe care-l convertește în visul celuilalt. Și astfel, visând împreună, trec peste orice obstacol într-o arcă salvatoare, gata pregătiți pentru a străbate oceanul lumesc, cu veșnicia drept cunună, spre țărmul abia întrezărit de la celălalt capăt. Visul, în viziunea poetei, simbolizează viața însăși. Tonul elegiac din poezia „Început de iarnă” - prefigurează vârstele scurse pe nesimțite. Poemul are nostalgia unui lied, muzicalitatea și incantația sonetului și un aer de plăcută oboseală lirică. Ori, mai
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
de stele risipite printre stâncile vieții... Praful amintirilor îl suflă pretutindeni umblă în veșmintele-i gri, irosind minute grele și lăsând cearcăne adânci să atârne de priviri pierdute în zare, ce caută să se agațe de ultime fire de lumină întrezărite, ce apar la fereastra sufletului, încercând să o străbată din răsputeri... Masca speranței își întinde mâna din ce în ce mai mult, căutând să își facă loc, aducând sub chipu-i suav gânduri plecate din zori la cules de boabe de rouă, scăldate în
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
că toată povestea rămâne cvasinecunoscută celorlalte personaje ale cărții, protagoniștii ei fiind constrânși de împovărătoare conveniențe sociale să păstreze deplină discreție în privința relației dintre dânșii. Iubirea e precedată de așteptare. Așteptarea de a purcede pe un drum cu sfârșitul niciodată întrezărit. Apropierea iubirii e presimțită, iar iubitul, din neant parcă ivit, e o prezență ambiguă, o entitate cu virtuți de dansator, ascunzându-și partenera în brațele „nici groase, nici subțiri”: „În felul meu te așteptam. Aș fi vrut să mă iei
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
-n lumini și penumbre : O siluetă albă coboară tiptil printre arbori buimaci. * Urmează, la un al doilea nivel, “chipul” lucrurilor, ideea lor, suportul lor inteligibil. Ceea ce se contemplă acum, în instantaneitatea intuiției, este sigiliul rațiunii divine din fapturi - bănuit, abia întrezărit, surprins cu bucurie și înfiorare: Cerul atât de senin - de nesuportat. Și noi - numai umbre. Sau: Cu vârfuri spre cer - câte case tot atâtea troițe. În fine, ca o iluminare: După mine - numai cuvintele. Aș vrea să fiu ceea ce sunt
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > TIMPUL MEU, UN MUNTE ÎN NOR Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Privește-l cum trece, rece Printre noi, o umbră De amiază abia întrezărita În oglindă - timpul, Un moșneag gârbovit, vagabond Prin abur, un contur cu nurii goi Atâtea secole a râs de noi Acum alunecă în cascadă, în păr Timorat, îmi adoarme pe umăr, un măr Fără șarpe, fără păcat Îl scot de pe
TIMPUL MEU, UN MUNTE ÎN NOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340087_a_341416]
-
marmură, rotund, ba nu formă de pară, șarpe la vânat a crin mirosea, a mir în mintea fiecăruia înflorea... Cineva a aruncat o piatră în apă sau a căzut chiar ea? Mulțimea hipnotizata caută în luciul bănuit, o umbră abia întrezărita, o carte rătăcita în labirint prin albul nunții și negrul din moarte. Pe celalalt mal lacrima statuia zeiței, o lacrima roșie în formă de inimă. El îi pictă pe umăr o carte în formă de stea... Referință Bibliografica: Statuia zeiței
STATUIA ZEIŢEI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377534_a_378863]
-
fata, își zise în sine mamă-sa. Trăsese un paravan, parcă, după trista întâmplare. Dar oricât s-ar fi amăgit fiecare dintre ele, se despărțiră - pentru cât mai rămăsese până dimineața - tăcute, cu umerii apăsați de greutăți știute, de greutăți întrezărite... Întreaga noapte Mira revăzu cu ochii minții anii, cei treizeci și trei de ani de mariaj, dar, mai ales, perioada ce precedase nașterea copilului. După trei ani de la căsătorie pricepuse că menajul scârțâia. Încercase mulțime de stratageme pentru a-și îmbunătăți relația
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
Versuri > Omagiu > CAPITAL Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului Poetului Publius Ovidius Naso Am locuit o metropolă , un vast imperiu De haotic, infect ,vulgar și insolit De poeme, nemîngâiate plângeri, vis întrezărit În ruina unor suflete din flancul hăituit. Am văzut colți de fiară în guri preamărite Ce emanau duhori în milioane de nasuri Inhalatorii icneau de greață dar necinstite Zâmbete le schimonoseau fețele ca’n iazuri Cete de demoni eleganți și
CAPITAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374572_a_375901]
-
cer ațintind cu jind conturul palid al lunii fragilă ca o costiță de miel alunecată-n bolta înghețată și un răstimp numai ca una noi neființe - ființe împărtășim aceeași răsuflare valsând pe pașii visurilor strecurate între noi către magia vag întrezărită până când zvâcnetul scurt al șarpelui - mobil cu clopoței - își șuieră din nou avertizarea undeva cineva mai vrea- o bucată din mine Referință Bibliografică: PULBERI DE VISE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2213, Anul VII, 21 ianuarie 2017
PULBERI DE VISE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371631_a_372960]
-
trecerea acestui prag se face cu multă atenție, efort și cheltuiala. Dacă ne gândim bine, pregătirea psihologică începe din cei mai fragezi ani. Fetițele se visează mirese, isi îmbracă păpușile că mireasele, cu un surâs cu trimitere la o taină întrezărita printre gene, descânta gărgărițele „încotro vei zbura, acolo m-oi mărită”. Ceremonia, fastul, veselia, mâncarea, muzica, totul este făcut să trăiești momente deosebite. De-a lungul anilor s-a dezvoltat o paletă foarte largă de obiceiuri și tradiții legate de
NUNŢILE CANADIENE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346829_a_348158]
-
publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
dincolo de cerul ascuns sub bezna durerii. Citește mai mult Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
nr. 2259 din 08 martie 2017 Toate Articolele Autorului Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
unei descendențe se împuținează pe măsură ce timpul trece și constatăm dispariția progresivă a libertății și autonomiei noastre în activitățile de cuplu și familiale. Grija pentru sine, singurul obiectiv al filosofului, devine imposibilă când suntem confiscați de grija pentru altul. Aceste plăceri întrezărite - a fi la braț cu o femeie frumoasă, a cunoaște bucuriile unei iubiri ce se înfiripă - dispar repede, odată cu apariția neplăcerilor aferente bucuriilor vieții conjugale și ale procreării. Aceste false plăceri procură o satisfacție de suprafață, momentană și aparentă, dar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
parnasianism și simbolism, poezia lui tinde spre modelul clasic, ale cărui semne exterioare le pune în evidență cu o anume ostentație. Antichitatea romană este Mecca lui A., tărâmul spre care îl poartă destinul și imaginația (Viziuni antice). Este tărâmul poeziei, întrezărit, la modul simbolist, într-un absorbant „dincolo de orizont”. Instalat într-o Romă imaginară, poetul face, epicureic, elogiul vieții (Petronius către Eunyce), închină ode principiilor vitale (Isis, Lacrimile Soarelui), amestecând vis și realitate sau plasticizând grațios (Carmina). Recea detașare parnasiană, „teoretizată
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
unei generații”, al generației celor întorși din război, care, dezamăgiți de starea țării, nu mai cred în democrație: „«Democrația», impudica metresă a finanței, nu poate să ne seducă oricâte farduri de retorică proastă și-ar așterne pe față.” Singura soluție întrezărită este regenerarea morală prin naționalism, prin „încadrarea perfectă în spiritul rasei noastre”, autorul exclamând în încheiere: „Vreți un «Program»? Nu avem! Vreți o energie morală ? Avem.” Atitudinea radical antiliberală a revistei e demonstrată de nenumăratele note și articole antiguvernamentale, ca
HIENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287433_a_288762]
-
sunt albe; buza de sus mare; pulpa dreaptă uscățivă; tălpile picioarelor mari; degetul mare rănit și foarte alungit. Acesta este chipul pierzării! Este foarte greu, dacă nu imposibil, să descoperim sensul exact al fiecărui element al descrierii. Pot fi însă întrezărite influențe ale modelelor gladiatorilor antici și poate chiar tratate de fiziognomonie. Este neîndoielnic însă că portretul se construiește în jurul unei idei principale - aceea de a exprima violența ieșită din comun a personajului - și că el amintește, în anumite privințe, de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
era și titlul Euphorion -, dedicat nu realităților conjuncturale, ci poeziei, iubirii, copilăriei ca vârstă eternă, ființei. Poetul se află într-o continuă jubilație, stare extatică a slăvirii clipei de grație când miracolele vieții, artei și spiritului, ale sacrului se lasă întrezărite sau revelate. Versurile păstrează ecouri din Rilke și din Blaga ori denotă similitudini temperamentale cu V. Voiculescu cel din sonete: „Catapeteasma morții o sprijin pe-un sonet”; „E dură neclintirea rostirii, truda-i sfântă / să-ntruchipezi nefirea-n poezie, / o catedrală
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
anii dictaturii ceaușiste modelează atmosfera și tematica acestor versuri. Alimentația, vestimentația - fie cele din viața de toate zilele, cvasimitizate de dificultatea obținerii lor, fie cele din lumea liberă și prosperă, uimitoare, neverosimile, semne ale unor paradisuri terestre posibile dar inaccesibile, întrezărite fulgurant, contemplate cu un jind impersonalizat, melancolic - dețin un loc important în recuzită. Emblematice sunt câteva personaje cu care eul liric intră în comunicare: în universul casnic, Magdalina - cea „refractară față de poezie” (Eugen Simion), iar în cel public - impiegatul de
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
poetului și numai lui. Fauna pe care o instituie, unicorni fără glas, urși împărați, păsări prefăcute în oameni, greieri cu apucături popești, fete lunatice, șerpi domestici, balauri deprinși să calce stânile, ca să fure lapte albastru, închipuie un tărâm din basme, întrezărit parcă sub sclipiri de rouă diamantină. Peisajul pare cufundat într-o tăcere de biserică și doar ecourile tulnicelor îl străbat câteodată, cu chemările lor melancolice, îndepărtate. Viața se urzește aici după modelul regnului vegetal. Totul dă sentimentul că răsare și
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
care își pune marile probleme ale timpului său: cum poate fi eliberată Serbia de structurile socio-politice înapoiate; cum poate ajunge la o liberalizare economică și spirituală în beneficiul poporului; care sunt cele mai eficiente mijloace de comunicare cu Europa. Accesul întrezărit și urmat de Obradović este cel mai bun cu putință, ținând seama de condițiile vitrege ale țării și posibilitățile concrete de ameliorare a lor. În locul serviciului divin preferă să servească poporul. Obradović, marele european al națiunii sârbe, format la școala
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
pisicii se racordează secret la cel al fusului, al vântului și al astrelor, într-o armonie ce depășește casnicul și terestrul. Plânsul ploii, țârâitul monoton al burlanelor, cântecul vântului în horn împletesc o melopee dialogând cu bacovianul plâns al materiei. Întrezărită o clipă, steaua căzătoare este o strună plesnită a Lirei cosmice, sfârșitul unui cântec în armonia celestă. Poeta preferă grădinii natura sălbatică, buruienile, florile de câmp, aromele amare, amețitoare, otrăvitoare. Izvoarele și gârlele plâng doine necunoscute, în ele se amestecă
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]