135 matches
-
simbolică a unei înlocuiri a introspecției (și retrospecției) prin acțiune, ea găsind în lupta cu Helgomar David pentru înlăturarea nedreptăților un exemplu emblematic, ceea ce configurează perspectiva deschisă asupra continuării ciclului romanesc ca pe o abandonare a autoanalizei în favoarea unui activism întrezărit ca o salvare posibilă"26. Eugen Simion subliniază și el prezența tabloului, justificând-o prin aceeași simetrie de destin pe care autorul o sugerează între orbii din tablou și personajul feminin central al romanului. În secvența finală Ioana Olaru încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sunt albe; buza de sus mare; pulpa dreaptă uscățivă; tălpile picioarelor mari; degetul mare rănit și foarte alungit. Acesta este chipul pierzării! Este foarte greu, dacă nu imposibil, să descoperim sensul exact al fiecărui element al descrierii. Pot fi însă întrezărite influențe ale modelelor gladiatorilor antici și poate chiar tratate de fiziognomonie. Este neîndoielnic însă că portretul se construiește în jurul unei idei principale - aceea de a exprima violența ieșită din comun a personajului - și că el amintește, în anumite privințe, de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de la tribuna legislativului de la București ascundea o temere mult mai puternică existentă la nivel politic, și anume aceea potrivit căreia, având forță economică și dobândind și cetățenie română, evreii ar fi devenit o concurență serioasă și în plan politic. Soluția întrezărită în fața acestei posibilități era cât se putea de simplă, dar neconformă cu spiritul Epocii Moderne - îngrădirea pentru evrei a drepturilor politice prin condiționarea acordării cetățeniei românești. Intervențiile din Parlament dădeau acum curs tuturor prejudecăților existente la nivelul societății românești, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
era și titlul Euphorion -, dedicat nu realităților conjuncturale, ci poeziei, iubirii, copilăriei ca vârstă eternă, ființei. Poetul se află într-o continuă jubilație, stare extatică a slăvirii clipei de grație când miracolele vieții, artei și spiritului, ale sacrului se lasă întrezărite sau revelate. Versurile păstrează ecouri din Rilke și din Blaga ori denotă similitudini temperamentale cu V. Voiculescu cel din sonete: „Catapeteasma morții o sprijin pe-un sonet”; „E dură neclintirea rostirii, truda-i sfântă / să-ntruchipezi nefirea-n poezie, / o catedrală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
care își pune marile probleme ale timpului său: cum poate fi eliberată Serbia de structurile socio-politice înapoiate; cum poate ajunge la o liberalizare economică și spirituală în beneficiul poporului; care sunt cele mai eficiente mijloace de comunicare cu Europa. Accesul întrezărit și urmat de Obradović este cel mai bun cu putință, ținând seama de condițiile vitrege ale țării și posibilitățile concrete de ameliorare a lor. În locul serviciului divin preferă să servească poporul. Obradović, marele european al națiunii sârbe, format la școala
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
posibilelor stratificate, concurente, divergente. Un interspațiu viu, fremătător, al ființărilor vagante, suspendate între increatul din care s-au desprins, dar care le ține în plasa hipnoticei origini ce le cheamă, și înscrierea lor creatoare în orizontul unei ființe îndepărtate, abia întrezărite. Smulgerea, izbucnirea, mișcarea schismatică reprezintă actele prin care tot ce începe să ființeze încearcă să iasă din ascunderea originarului: "Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/ Sinteze transparente, de străluciri avide/ Zbucnesc din somnorosul noian originar" (Banchizele)13. Ceea ce iese din
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în respirația spațiului, în proiecțiunea lui de energie"8. Un intermundiu diafan, nevăzut prin sine, euritmia trepidantă în care "armonia țese cu aripa ei, prin firele lumii, o zare măiastră de tonuri"9, transparența brăzdată de forme ale zbaterii, unduiri întrezărite ca într-un vis ce deschide peisajul cerului etern. Nu surprinde faptul că "în transparența de oglindă a nopții", în "diafaneitatea nopții"10, "tremura aripa unor imense paseri diafane" iar zarea țesută de aripi e "un simbol transparent al frumoasei
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ești pe drumul bun,/ Că ai intrat în urme pân'la sânge/ Că ai ajuns la miezul grăitor/ De unde-ncep luminile a curge"63. Drumul prin pustiu duce vederea până la izvorul care își revarsă lumina în orbita goală, la zvonul întrezărit al celor ce încep să fie, sunt pe calea ființării posibile, "un fel de mări grozave ce încă n-au pornit/ Ce sunt făcute doar și-s gata ca să fie"64. Fără să fie, ele nu sunt văzute în ființa
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
culegerea de povestiri și schițe Poarta, cu o prefață de M. Petroveanu, Velea era un nume literar deja impus. În parte, fenomenul se explică prin starea generală de atunci a literaturii noastre, aflată în faza unui nou început, a unei întrezărite și mult râvnite deschideri de orizont, după lunga trecere prin tunelul dogmatic, din care nu se smulsese cu totul, dar se explică și prin elementele reale de înnoire estetică aduse de proza lui N. Velea, lesne de remarcat pe fondul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să „vadă” și să „ucidă” acel animal, șerpuitor printre ramurile unei păduri tinere, străine, acel „animal” ce este el Însuși. „Ce spui tu despre tine Însuți?...” exclama un filosof presocratic. Și, așa cum se Întâmplă ades Într-o vânătoare, „animalul”, abia Întrezărit și iute, fugace, se pierde ades În frunziș, uneori Îi auzi doar frecarea de arbori sau tufișuri, frunzele uscate ce-l trădează sau vreo pasăre ce izbucnește speriată din ramul ei. Tu, da, tu Însuți te pierzi și nu rareori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de existență și, ca un copil, Îți vine să Întinzi mâna și s-„o” atingi cu vârful degetelor, ca să te convingi... nu, nu atât că „este”, ci că există! Miracolul existenței care sfârșește - sau Începe! - cu miracolul propriei tale ființe, Întrezărite abia, și pentru puține secunde, În acea pulsație a unei viziuni neîncrezătoare În sine, deoarece, cum spuneam, noi, oamenii moderni și „păgâni” am pierdut nespus de multe lucruri, privilegii ale celor ce scriau și deșteptau miturile; nu numai legătura cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Bârsei?", mai sus amintita Monografie a județului Brașov, elaborată de Ion Podea, secretar general al județului, cu sprijinul substanțial al prefecturii acelor timpuri, dă un răspuns, bazat pe o minuțioasă cercetare a documentelor săsești și ungurești: Pericolul turcesc era numai întrezărit, dar cel valah bătea puternic la porțile de răsărit ale Ungariei. Muntenia ajunsese în faza de dezvoltare și organizare când nu mai tolera amestecul Ungariei nici în treburile sale interne, nici în relațiile cu vecinii. Ungurii din Țara Bârsei apar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în fața vreunui minister sau a unei clădiri neidentificate, păzite de milițieni înarmați, în timp ce ne grăbeam să circulăm de teama ochilor ce ar fi putut să vadă că văzuserăm. Omul de pe stradă, cum eram eu, privea pe furiș la acele personaje, întrezărite ca într-o secvență de film polițist. Păstrez încă impresia fugitivă a siluetelor greoaie și îndesate, purtând pălării sau șepci. Aspectul lor de conspiratori avea ceva grotesc și înspăimântător. Cine erau, oare, acești oameni cu mutre de lume interlopă? O
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cu serviciul la Viena, la una din cele mai însemnate cancelarii aulice, nu a constituit un fapt oarecare. Pentru tânărul boier Balș, contactul cu strălucita și puternica societate a cancelariilor Curții a însemnat trecerea într-o lume nouă, necunoscută, abia întrezărită mai înainte, fiind un important pas ascendent în ierarhia administrației de stat. În capitala imperiului, contactul cu diferite instituții și personalități politice și culturale ale vremii i-a oferit posibilitatea cultivării spiritului și a lărgirii orizontului său cultural și politic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
desen. Clara avea un corp bine proporționat și niște forme armonioase și calme, care ascundeau în fiecare celulă o impetuo zitate anevoie reținută și o extraordinară energie. Pielea ei emana o luminozitate transparentă, de un roz palid, ca un abia întrezărit răsărit de soare. în hăul ochilor ei mari și aproape negri te puteai prăbuși amețit dacă îl priveai concentrat și nu te opreai la obstacolul incolor și superficial al ochelarilor. Părul învolburat, aproape negru și el, îi încadra orgolios trăsăturile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vrăjilor. El subliniază caracterul lor înapoiat, dar de o mare bogăție estetică explicând sursa acestor frumuseți. „Versuri cu relief poetice ne dau însă cu deosebire vrăjile, când, vine să vorbească sufletul tânăr cu încântări de sine și tresăriri la viața întrezărită ca un vis, când prin ele se transmit chemări spre cineva așteptat cu drag, ori blesteme care se împotrivesc gândului, izbucniri pasionate care dau vrăjilor ceva din lirismul doinelor" Cea mai mare parte a studiului este consacrată formei și înțelesurilor
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
teologhisire merge mai departe în afirmarea caracterului incognoscibil al lui Dumnezeu, întrucât are ca punct de plecare teza că nu se poate susține nici măcar ideea unei simplități ultime divine, căci s-ar presupune o esență, dacă nu cognoscibilă, cel puțin întrezărită cu ajutorul conceptelor analogice. Din perspectiva acestei înțelegeri nu se poate vorbi nici măcar de esența simplă, lipsită de atribute a lui Dumnezeu. Conform tezei incognoscibilității, Dumnezeu nu poate fi numit natură simplă, pentru că asta ar fi infirmat caracterul său absolut incognoscibil
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
-și atinge scopul: limbajul 226. Impresii, intuiții... Experiențe instantanee, tresăriri, trăiri fugace care pun stăpânire pe conștiința. De aceea rămâne, la sfârșitul oricărui bun poem, a unei autentice opere literare, acel "tremur" al spiritului în expectativă, acea "perspectiva ilimitata"227 întrezărita îndepărtat, care cheamă persistent și nelămurit înspre altceva, de fiecare dată înspre încă ceva. Înspre... ce? Care este cuvântul? Kant ajunge să pomenească, abia, "urmărirea unui maximum" pe deasupra hotarelor experienței 228. Unitatea. Întregul. Totalitatea care reliefează fiecare lucru, înțeles nu
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
are nevoie într-adevăr de o amplă risipire în jurul său, de o dilatare în multiplu, si cu cat va reuși această mai bine, cu atât el își va împlini mai stăruitor și mai senin unicitatea, desăvârșirea, liniștea sufletească în fine întrezărita. Căci se va ghici adeseori, prin rămurișul tot mai des al copacului trunchiul întărit, puternic înrădăcinat, parcă anume format să susțină abundență coroanei. Maestrul nu dă sfaturi, ci premeditează o cât mai oportună întâlnire cu sine a discipolului. Dar schimbul
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel de mistică neprotocolară și de pioșenie greoaie, el este un sculptor romanic - un poet al materiei grele și al formelor abia întrezărite, pe a căror fundație urmează să se ridice angulozitățile și broderiile gotice. Deși, în ordine cronologică, cel mai tînăr din marea noastră galerie de sculptori, în perspectiva cronologiei formelor Apostu este cel mai bătrîn, este de o vîrstă cu materia
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
organ și în asta stă o parte din secretul creației sale". (p. 67) Mulți dintre tinerii poeți de azi ar trebui să recitească, cu atenție sporită, aceste fraze. Cu subtilitatea care l-a făcut celebru și cu umorul său abia întrezărit își explică Nicolae Manolescu metoda critică: ,Rămîn ce-am fost: impresionist. Metodele în critică vin și trec, impresiile noastre subiective se dovedesc autentice și vii. Greșite, uneori, dar adevărate. Naive, alteori, dar oneste. Prefer să Ťratezť într-o critică fără
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel de mistică neprotocolară și de pioșenie greoaie, el este un sculptor romanic - un poet al materiei grele și al formelor abia întrezărite, pe a căror fundație urmează să se ridice angulozitățile și broderiile gotice. Deși, în ordine cronologică, cel mai tînăr din marea noastră galerie de sculptori, în perspectiva cronologiei formelor Apostu este cel mai bătrîn, este de o vîrstă cu materia
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
sau măcar acel spațiu cvasisacru în care e posibilă iubirea. Iar pe tărîmul sacrului, ca și al teatrului, translațiile pot fi infinite, deși transgresiunile sînt limitate. Shakespeare caută, cum știm, o muză care să-l inspire, o iubită doar trubaduresc întrezărită și un tînăr actor apt să interpreteze, cu har, roluri feminine, dar să recite și sonetele pe care i le-a dedicat iubitei de departe. Și îi găsește pe toți trei în(tr)una. La fel de revelatoare e și scena care
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
să pretindă a fi bărbat, pentru a-i fi permis să joace un rol de femeie. Prin acest gest de o secundă, ce trimite în atîtea direcții, Viola redevine - acum însă, pentru totdeauna - iubita de departe. Femeia-muză, măritată și inaccesibilă, întrezărită, totuși, sub diverse măști și deghizări. Iar rolul ei, pe scenă, în reprezentațiile viitoare, îl va putea interpreta, cu siguranță, un bărbat. Ce va pretinde că este femeie, care pretinde că este bărbat, pentru a putea pretinde că este femeie
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
funcționeze și să fie utilizat „la rece", ca o mașină. Interdicția, în acest caz, este necesară și salvatoare. Capitolul IV: . Cărțile nescrise Horia-Roman Patapievici dezvoltă, în manieră proiectivă, consecințele ultime ale gândirii lui Ioan Petru Culianu, așa cum se lasă ele întrezărite pornind de la cărțile propuse spre publicare, dar rămase nescrise. Cu acest ultim pas, evaluarea (și valorificarea) contribuțiilor lui Ioan Petru Culianu este completă și deplină. Încă o dată, teoria „ultimului" se verifică. Impresionantă și plină de mâhnire este mărturisirea autorului din
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]