218 matches
-
de pînză, altădată pudrate discret cu un verde de mucegai, și exemplare al căror chichirez îl dă amintirea vreunei lecții de școală, a vreunei teme de vacanță, a cuiva citind copiilor. Primele poartă ex-libris-uri, celelalte dedicații. Și unele, și altele, întristătoare. Destrămarea vechilor biblioteci și omorîrea, prin înstrăinare, a unor tandrețuri de familie, aniversări cînd mai era șic - ce demodat! - să oferi, spre amintire, o carte. Edițiile princeps poartă, cîteodată, dedicațiile autorilor lor, celelalte, gîndurile unor anonimi, mai mult sau mai
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
Ibrăileanu, Lovinescu, din partea cărora pleacă o adiere de "clasicism", Constantin Călin se desparte, dezolat, de tendința aculturală a contemporaneității, în pagini ce vizează fețe izolate ale acesteia, însă a căror conjugare compune un pe cît de cuprinzător pe atît de întristător tablou. D-sa ne încredințează că detestă kitsch-ul "chiar înainte de-a cunoaște acest cuvînt", avînd "o reținere naturală în fața a tot ce e înzorzonat, paspoalat, paietat, colorat strident".Un asemenea fenomen nu e însă, în cantitatea în care
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
învolburate ale Dunării. Oameni cu fețe plumburii, însetoșați, agățându-se ciucure de cumpăna unei fântâni, care nu mai aducea la lumină decât noroi, oameni sălbăticiți, oameni-spectre, cu figuri cadaverice ca cei din gara Nadejda. Sunt numai câteva din aspectele profund întristătoare, dramatice, ale războiului. Dar scriitorul nu rămâne la tonul acesta, el tratează materia când grav, când cu un umor negru, când cu duioșie, când cu umorul său tonifiant, bine cunoscut. La un moment dat, prizonierii francezi urmăresc, prind și omoară
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
de critică, de alte volume ordonate cu mult mai sistematic decât simplele colecții de cronici. Că motorul de declanșare a acestor proiecte critice se arată a fi, cel mai adesea, unul decurgând dintr-o serie de imperative academice, e oarecum întristător. Și pentru carte în sine, și - așa-zicând -pentru imagine: o excelentă teză de doctorat nu implică numaidecât o carte - măcar - lizibilă. Și totuși, atunci când o asemenea lucrare are în spate și autoritatea, paradoxală în felul ei, oferită de un
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
excelență, în care moravurile și instituțiile fanariote cunosc o recurență viguroasă. Oricît ne-am strădui să detectăm în simțămîntul de inadaptare acută a lui I. D. Sîrbu o sensibilitate excesivă sau un capriciu, iată că avem o justificare în plus a întristătoarei incomprehensiuni de care a avut parte, printr-un eseu al Sorinei Sorescu, apărut în 1999, unde în altă parte decît la Craiova? Aflăm de acolo că oropsitul prozator ar fi fost un ranchiunos, un egoist, un infatuat, un neserios, un
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
din jurul cursului maiorescian de logică, în care intervin un anume dr. Zotu, acuzator, Eminescu și Slavici, apărători; B. P. Hasdeu și Anghel Demetriescu dovedesc pe larg plagiatul lui Grigore Tocilescu din sinteza istorică Dacia înainte de Romani (1880). Peisajul intelectual e întristător. După cum se poate constata din sumar, Al. Dobrescu lărgește aria de aplicație și de investigație mult dincolo de literatură, ceea ce este un merit incontestabil al cercetării. Autorul însuși recunoaște că aceste cazuri au mai fost semnalate și că, prin urmare, nu
Plagiatul universal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9140_a_10465]
-
Trierul are politica de anticariat a mai tuturor orașelor occidentale. Anume, anticariatul nu este un depozit de cărți hărtănite, unde copii, părinți, profesori și bunici (era publicul-țintă al unui compendiu de gramatică de altădată) caută materialele trebuincioase la prețuri, cîteodată, întristător de mici. Nu. Anticariatele lor își țin rangul, sînt mici magazine specializate în carte de artă, în gravură, în volume legate în piele dintre războaie sau dinainte. Anticarii, niște domni în vîrstă, țin de specia clienților lui Mefisto, oameni care
Orașe anticariat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9299_a_10624]
-
dosarul unor cărți lamentabile ca Drum fără pulbere (1951), Pasărea furtunii (1954), Cronică de la câmpie și Focul nestins (ambele din 1955), pe lângă iertata Cronică de familie. Opera lui Petru Dumitriu merită cu adevărat să fie studiată numai ca un caz întristător de pervertire a unui mare talent. Între cele două versiuni ale Cronicii de familie, prefer varianta scurtă, cea din 1955, cu numai patru capitole mari, reluate (cum spuneam) în varianta lungă din 1956, în trei volume și douăzeci și patru capitole, amplificată
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
profesorul de la facultate Darvari (p. 174-176), cel care îi va deveni în final soț; intrarea în "politica de curve" a activiștilor de partid (p. 213-215) și refuzul violent de a accepta avansurile unuia dintre ei, refuz care îi va schimba întristător viața (p. 246-249) etc. Sunt numeroase scenele antologice la nivelul senzorialității și al senzualității. E chiar de notat, ca o caracteristică stilistică frapantă, frecvența enumerărilor și a juxtapunerilor. Inventarul substantival, verbal, adjectival, sintagmatic realizează un cumul luxuriant de realități secvențiale
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
dintotdeauna, prielnic înfloririi ideilor extreme. Care rodesc doar când intră în conjuncție cu un guru. Iar generația lor s-a procopsit cu două asemenea figuri cât se poate de carismatice - "Căpitanul" și Nae Ionescu - care au fascinat-o, distorsionând grav întristător de multe destine. Dintre cei trei Acteriani, doar Jeni n-a marșat. Haig s-a implicat și a plătit disproporționat, cu viața, iar Arșavir a cochetat cu "Mișcarea" în ipostază de simpatizant. Suficient însă pentru a plăti și el, mai
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
poate că era timpul s-o facă în mod direct, fără medierea eseului sau haina ficțională a prozei. Posibil să nu fi fost eu persoana cea mai potrivită, interlocutorul nimerit. Din prima clipă, Octavian Paler a respins categoric această variantă întristătoare, răspunzându-mi cu o generozitate și o căldură care, literalmente, m-au topit. N-a fost nevoie de pledoarii și "diplomație", de tatonări, reveniri și preparative speciale. Ne-am descoperit, dintr-odată, pe aceeași frecvență de undă: un clasic în
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
N-am scris ca să fiu Number 1.// Atunci de ce le-am scris?/ Cât rău era în mine?" (Cel bun, cel rău, cel urât). Răul acela avea densitate și complexitate poetică; pe când "binele" de azi e turnat în texte de o întristătoare platitudine. Ducându-și fetița la circ, la teatrul de păpuși sau în parc, tatăl este de lăudat. Dar poetul, el, pare paralizat: "M-am dus cu Zveruța la circ/ ea s-a bucurat, a râs, a aplaudat,/ mie tot circul
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
de actorie? De fapt, ar fi utile și niște caiete...de spectator (ie), nu!? Într-o anchetă intitulată, destul de neplăcut, pentru mine, De ce nu merg la teatru?, un critic literar pe care-l simpatizez (deci, nu-i dau numele) răspunde Întristător : „ ...Genul e prăfuit și, mai mult, imposibil de modernizat. Întrucît toți știu sau simt instinctiv asta, toți plusează În chip grotesc : actorii răcnesc, se cabotinizează. Regizorii se opintesc să salveze spectacolele prin valuri de metafore scenice. Spectatorii, prefăcîndu-se Încîntați, aplaudă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și dispăruse. Nici semnele de punctuație nu rămăseseră. Dar bunicul păstrase literatura. Nici un îngheț din lume nu poate distruge literatura. în camera strâmtă de sub brazii înalți, lângă pianul mecanic care, cu anii, se dezacordase - în plus, unele acorduri erau acum întristător de neterminate, pentru că unele note dispăruseră - acolo, în aburii moi de la bucătărie, bunicul mă conducea în lumea plină de libertate, imaginație, căldură și autenticitate a literaturii. în memoria lui se afla, după cum am spus, întreaga literatură a lumii. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
rusă, astfel încât în locul expeditivului "OK" se poate auzi calmul "harașo". Pe străzi, cei mai mulți dintre tineri, chiar și îndrăgostiții, vorbesc în limba rusă (ceea ce nu e de disprețuit, întrucât rusa e limba lui Tolstoi și a lui Dostoievski, dar e foarte întristător, întrucât ne aflăm în spațiul limbii române, care la rândul ei e limba lui Eminescu și a lui Caragiale). Vânzătoarele de la magazine îți răspund invariabil în limba rusă și, când constată că nu ești rusofon, își comută vorbirea, sâcâite, pe
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
se poate de apăsata: "Aproape toate spovestile despre viața lui Faulknert pot fi exagerări sau plăsmuiri, cu o singură excepție - dependența lui de alcool, care a durat până la plecarea dintre cei vii. Felul în care bea, inclusiv la chefuri, era întristător. N-a fost nimic eroic sau maiestuos în excesele lui singuratice, care s-au încheiat adeseori cu tratamente spitalicești" - citat în Parini, 2004: 80). Deocamdată, Faulkner îi uimește pe toți cu vitalitatea lui. Călătorește în Franța, în Italia, în Anglia
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
marfă, mixt, de persoane, accelerat, fulger puțin înainte de 1900. (În treacăt fie zis, trenul de persoane mergea în urmă cu un secol cu 40- 50 km/oră, acceleratul cu 50-60, fulgerul cu 60-80; articolul de ziar din 2011 indică un întristător regres: „astfel, trenurile tip Regio vor merge cu o viteză medie de cel puțin 30 km/h, cele de tip InterRegio cu 45 km/h, iar cele Intercity cu cel puțin 55-60 km/h”). Trenul de persoane (categorie generică restrânsă
Tren accelerat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5712_a_7037]
-
furnizarea apei, a curentului electric și a gazelor, transportul feroviar și cel public urban, serviciul medical de urgență etc., etc. Proba unei ierni crâncene e o probă grea. În opinia Cronicarului, la multe capitole avem notă mică, dar cel mai întristător este felul cum arată străzile, acum, după ninsoare, în marile orașe și în București, o capitală europeană doar cu numele. E un chin să te deplasezi dintr-un loc în altul, în mașină sau pe jos: trotuare și carosabil impracticabile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
a face economie de cuvinte într-o vreme în care cuvintele se risipesc prea adesea într- o vînturare sterilă, într-un zadarnic simulacru al plăsmuirii poetice. Se află implicat în pasiunea lui George Drăghescu pentru concentrare un protest împotriva acestei întristătoare inflații. Util, întrucît nu o dată pierdem simțul măsurii, acea disciplină a mijloacelor care face cu putință atingerea unui țel. Bîjbîim în negura dezordinii verbelor care nu se mai leagă nici într-un chip rațional, nici în cel, paradoxal, al dicteului
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
un joc de culori vii în fața cenușiului apăsător, în cinica să neclintire? Prezumam că asemenea simțăminte îl încearcă și pe Bujor Nedelcovici. Fără a-l opri să-și reia comentariile așternute în deceniul anterior, ba dimpotrivă coroborîndu-le cu notă unei întristătoare actualizări. Socotea d-sa atunci (și cum ar putea socoti, azi, altminteri?) că putem distinge două categorii de intelectuali. Una compusă din cărturarii cu adevarat independenți de conjuncturi, „puțini, izolați, tracasați, dezamăgiți, nevoiți să depună eforturi imense pentru a-și
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
polemica asupra libertății de expresie și a libertății presei este în esență o controversă asupra necesității de a spune sau nu minciuni”. Tot din acest text se desprind și alte concluzii, pe cât de interesante și de plauzibile, pe atât de întristătoare pentru filologi. Pornind de la observația că în sistemele totalitare științele umaniste, artele și literatura sunt reduse la tăcere, pe când științele exacte, ingineria și tehnica au un statut privilegiat, Orwell afirmă că: „Pentru moment, statul totalitar îi tolerează pe oamenii de
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
Baletului Operei Naționale București este, în continuare, unul de calitate, dar ansamblul de băieți are în acest moment un nivel foarte scăzut, cu totul nesatisfă cător pentru exigențele celei mai mari companii de Operă de la noi din țară, fapt deosebit de întristător, care ar trebui să constituie o preocupare de prim ordin pentru cei care o conduc. În acest context, nu aș fi simțit îndemnul de a revedea spectacolul Don Quijote, dar am dorit să îi urmăresc pe doi dintre cei mai buni
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
la Palatul Copiilor. Oamenii aceia în costume ciudate, care mureau unii în brațele altora cântând, i-au făcut să plângă până și pe ei - lei tineri, din jungla Bucureștiului, căliți în lupta zilnică pentru ciosvârtă. Acolo, la concertul cu final întristător, a început partea frumoasă a vieții lui Mihai Botoșan și a fraților săi. Ori oamenii de la Fundație au dat peste dânșii și i-au poftit la cămin, ori ei i-au văzut și s-au predat - Mihai nu-și mai
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4427_a_5752]
-
ocupă în amănunt de polemica purtată de Paul Cernat și Daniel Cristea-Enache chiar în anul de grație 2008. Ambii susțin vocal, mai prudent sau mai vehement, „marea literatură”, bazată pe „marile teme” și „marile mize”, remarcă autorul studiului. Evident, e întristător pentru Ion Manolescu să-și vadă profețiile infirmate cu atâta naturalețe. (Fiindcă de profeții și nu de altceva e vorba în articolul citat. Autorul e explicit acolo în a-și afirma încrederea în noile generații de critici.) Dar se abține
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
dreaptă dinastia și a oferi României liniștea de care are nevoie. Este uluitor, gândindu-ne ce lideri a avut țara noastră după 1947, ce nivel cultural și ce simț al răspunderii față de națiune avea monarhia română în 1926. Și e întristătoare ingratitudinea cu care tratăm și azi această instituție. Textul Reginei Maria ne deschide o fereastră către viața cotidiană a suveranilor noștri și ne livrează o lecție morală și politică: aceea că, pentru a conduce o națiune, cultura personală este obligatorie
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]