1,080 matches
-
Paștelor Pășim în zilele sfântului și marelui post al Paștilor. Înaintea noastră se zărește Crucea de pe Golgota. Hristos merge la Ierusalim să se dea spre răstignire. Biserica îndeamnă pe fiii ei să intre pe calea cea strâmtă a pocăinței, a întristării, a lacrimilor, a postului. Sf. Maxim Mărturisitorul, în una din cărțile sale, are o cugetare adâncă. El susține că începutul tuturor patimilor, izvorul tuturor păcatelor, este iubirea nerațională de trup. Din această iubire de trup se nasc poftele cele rele
Agenda2004-8-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282105_a_283434]
-
poate susține pînă la capăt. Le lipsește de funcționalitate. Corespunzătoare, aparent, scopului lor, acestea se înfățișează aidoma săbiilor de scrima, cu tăișul bont: "Eu sînt domnișoara Teroare,/ femeia cu cele mai lungi picioare!" (Pe furiș). Sau: "Tu, scoate-mă din întristare/ cu dinții nopților impare,/ tu, sororală, amazoana/ adu-mi colac de-nmormîntare/ orbită principeselor avare" (Lucianogramă 8), unde pornirea vehemență se pietrifica în ornament. Sau următorul impuls suicidar, de îndată temperat prin factorul idilic: "Puls al clipei cu venele tăiate./ Iarbă
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
poate chiar voi salva lumea..." (ibidem). Așadar, satira e înzestrată cu un rol soteriologic, e drept, grevat de semnul eventualității, izvorînd din indecizia morală a subiectului. De reținut circumstanța că autorul nu se mulțumește a vitupera fondul așa-zicînd istoric al întristărilor d-sale, adică regimul totalitar ("Pe cînd mai toți se jucau în fața lui Dumnezeu cu viața,/ făcînd din cuvinte proprietate de stat,/ sclave vîndute unor utopii de import,/ ca-ntr-un carnaval continuu fără sărbători"), numărîndu-se printre cei ce-și
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
sale de simbolist răzvrătit. Răzvrătit, dar imediat capabil de căința: "Iertare! Sînt că orice om:/ M-am îndoit de-a ta putere/ Am rîs de sfintele mistere/ Ce sînt în fiecare atom./ Sînt ticălosul peste care/ Dacă se lasă-o întristare/ De toți se crede prigonit/ Dar, Doamne nu m-ai părăsit/ Sînt un om că orice om - iertare"(Psalmi moderni). Un temperament modern, contradictoriu, ce se cuvine judecat cu subtilitate, si înapoiă cărei măști crispate de orgoliu distingi cîteodată și
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
cînd, iată, vine vestea tragică a decesului poetului cu har care a fost Vlaicu Barna. Regretînd mult pierderea unuia dintre distinșii noștri colegi, public, după acest trist eveniment, cronică pregătită să-l bucure la apariție. Acum își propune să exprime întristarea. Ajuns la vîrsta senectuții, poetul Vlaicu Barna (născut în 1913 într-un sat din Apuseni) a socotit - înțelept - că a sosit vremea amintirilor. O zicală hazlie ne încredințează că își scriu memoriile de obicei cei ce nu mai au memorie
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
ne ferecam în noi înșine, nu pentru a ne bucura de ceva, nu pentru a savură ceva, cum s-ar crede după nepăsătorul fluierat al adormitului și aparent înseninatul sau chip, ci mai curînd, dimpotrivă, pentru a ne cufunda în întristare, pentru a ne linge rănile? Întrebarea e parțial retorica, in ce mă privește. Este una importantă, însă, pentru că stă la temelia unor filozofii sofisticate ale melancoliei, concepute în timp de gînditori precum Robert Burton, Kierkegaard, ori Proust, ca să pomenesc doar
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
de disperare, neagră melancolie, ura față de aproape, nostalgie după cele lumești, după copilărie și casa părinților, si mai ales de un dor nespus de ducă. Chilia în care își duce zilele devine insuportabila, apăsătoare temnița, instrumentul însuși al plictiselii și întristării. Monahul e ispitit să fugă, să își găsească alt sălaș, să vagabondeze trupește, ca să folosesc expresia Ieromonahului Gabriel Bunge, ars pe dinăuntru de un demon al schimbării și nestatorniciei. Pentru avva Evagrie Ponticul, akedia este unul dintre cele opt gînduri
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
să își găsească alt sălaș, să vagabondeze trupește, ca să folosesc expresia Ieromonahului Gabriel Bunge, ars pe dinăuntru de un demon al schimbării și nestatorniciei. Pentru avva Evagrie Ponticul, akedia este unul dintre cele opt gînduri păcătoase, alături de desfrînare, mînie, lăcomie, întristare, slavă deșarta, mîndrie și pofta pîntecului. Mai tîrziu avea să dispară de pe listă, cum aflăm din comentariul lui Cristian Bădilită la Tratatul practic al lui Evagrie Ponticul, apărut la Editură Polirom în 1997. Pornind de la comentariile lui Origen asupra akediei
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
privește în oglindă că un Narcis îmbătrînit, sau ca un Dorian Gray cuprins de groază în fața portretului sau: vede urîtul, decăderea, dezastrul, ravagiile unui timp despotic. Adică mai multă și mai grea dezvrăjire. Și akedia și dezvrăjirea se manifestă că întristare și plictiseală, dar ceea ce scoate la iveală alăturarea lor, după părerea mea, nu ne spun, explicit, nici tratatele despre melancolie, nici cele despre ennui. Dacă ar fi privim akedia cu ochi lumești, laici, poate chiar de psihanalist amator, am putea
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
cănd că șerpii vrea s-alinte, Când ,ca să-și bată joc ,mă minte, Cănd sfarmî-al gândului avânt, Cănd frige ,arde ,ca o flacă; E-a fericirii mele racla, Și-a moartelor nădejdi mormânt!.. Tamara La ce să știu a ta-ntristare? De ce te tânguiești așa? Tu ai greșit... Demonul În față-ți ,oare? Tamara Să nu ne-audă cineva! Demonul Sântem doar noi. Tamara Dar Domnul ,sfanțul? Demonul Spre noi n-o să privească el, Căci uită , pentru cer, pământul! Tamara Dar
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
sunt mântuirea ta!/ N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea;/ nu mai este nici o vlagă în oasele mele./ Rănile-mi miroasă greu și sunt pline de coptură!/ Sunt gârbovit, peste măsură de istovit;/ toată ziua umblu plin de întristare!/ Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele/ și n-a mai rămas nimic sănătos în mine!" Procedeul este folosit sistematic, în întreaga carte. Fiecare poem are un fel de umbră a lui, mistică. într-o dispoziție sufletească sumbră, poetul se
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
are două magazii, una cu minte și una cu bani: în cea cu minte are un păzitor și în cea cu bani n-are deloc, de aceea sunt mai mulți bogați decît învățați". Tot în aceeași cărticică: Două lucruri aduc întristare, cînd vezi pe prietenul mîhnit și pe vrăjmașul vesel". În secțiunea "bogăție și sărăcie", aflăm aceste pilde pline de duh înțelept: "Ce deosebire este de la un bogat pînă la un sărac. Ăl bogat aleargă unde să cheltuiască și cel sărac
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
limită, că o poveste de iubire se poate ivi acolo unde nu există neapărat un cuplu concret, ci doar personaje solitare și cu o imaginație febrilă, fiecare căutînd, așteptînd și inventînd propria sa pereche. Romanul lui Yasunari Kawabata, Frumusețe și întristare, splendid tradus de Sorin Mărculescu, conține o astfel de poveste de iubire, ai cărei eroi trăiesc sentimentele prin procură, preluîndu-le din literatură sau din narațiunile vieților altora. Un livresc extrem al trăirilor, reținute, controlate de un anumit temperament stilistic, cel
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
Keiko este cea care trăiește iubirea în termenii lui Finkielkraut și Bruckner, ca amintire a ceea ce nu a trăit niciodată, memorie a unei experiențe care o invadează în pofida voinței ei, transformînd-o în victimă și deopotrivă în răufăcătoare. Aparent, Frumusețe și întristare este un roman al geloziei și răzbunării: în numele unei iubiri ilegale și vinovate se comit crime, se distrug destine, se macină mărunt, în cotidian, vieți și se pun la cale trădări mai mari decît cea inițială. Kawabata înțelege gelozia mai
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
și amanta), și ca reconciliere între cele două iubite de acum, Otoko și Keiko. Deși mă tem că mai curînd însăși miza filozofică a cărții rămîne cumva confuză și neîmplinită: această cheie interpretativă definită tocmai de titlu, ca frumusețe și întristare. Cînd am prezentat romanul Pușca de vînătoare al lui Yasushi Inoue am fost frapată de o anumită imobilitate a personajelor, amorțite parcă într-un univers al singurătății, un univers eminamente trist și frumos. Dar la Kawabata această frumusețe tristă a
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
se transforme și în tristețe frumoasă. Keiko rătăcește prin memoria celorlalte personaje din roman, dar rătăcirea ei e convulsivă și disperată, ea nu devine niciodată calmă și asumată. Cu alte cuvinte, nu devine niciodată blîndă nostalgie. Yasunari Kawabata, Frumusețe și întristare, traducere de Sorin Mărculescu, Editura Humanitas, București 2000, 204 pagini, preț nemenționat.
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
defini și așeza în raport cu ceilalți și cu universul. Este printre regizorii tineri care a reușit din prima, fără echivoc, dar am simțit întotdeauna că Felix Alexa are puterea interioară care să-l facă să știe exact cîtă frumusețe și cîtă întristare are fiecare spectacol al său. Nunta lui Krecinski este poate cea mai împlinită și mai profundă punere în scenă a sa, în care nimic nu este demonstrativ, în care există rigoare și nebunie, în care deciziile sînt conținute și asumate
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
Luminița Marcu Povestea din Frumusețe și întristare e o poveste cu oameni obișnuiți. Oki e un scriitor trecut de cincizeci de ani care a scris o singură carte de succes, reeditată de mai multe ori, citită de toată lumea, o carte care va rămîne după el și datorită
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
modelul european sau american încît noi, ca cititori, sîntem tentați să vibrăm la un exotism de atmosferă ce ar camufla de fapt adulterul dintotdeauna și de oriunde. Numai că ar fi inexact, cel puțin în cazul lui Kawabata. Frumusețe și întristare nu e un roman japonez în acest sens. Există bineînțeles florile de cireș, există plantațiile de ceai, există o abia perceptibilă obediență a femeii în fața bărbatului, există urme de paternalism exagerat - Oki se opune ca fiul său să se ocupe
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
final sînt mai mult decît folositoare. La asta se adaugă și formatul prietenos al volumelor, coperțile atît de fine și de frumos colorate încît îți vine să le mîngîi și nu în ultimul rînd prețurile accesibile. Yasunari Kawabata, Frumusețe și întristare, în românește de Sorin Mărculescu, Editura Humanitas, 2000, 206 p., f.p.
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
Budai-Deleanu sau I.L. Caragiale. închistarea într-un "românism" scris cu nu știu cîți de R mi s-ar părea chiar un act antipatriotic, pentru că nu ar face decît să ne izoleze, artificial, pe toate planurile. Satira are părțile ei de întristare, așa cum oda sau epopeea nepotrivită au părți de comic penibil... Eu sînt, din acest punct de vedere, de la școala lui Caragiale și, mai presus de toate, de partea literaturii! ... Să răspund însă și unei întrebări care nu mi s-a
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
pregătire a activității sale de la Dada încoace. Să desprind de acolo un scurt poem intitulat Vacanță în provincie: "Trece pe stradă domnul în negru cu fetița! Bucuria cerșetorilor la înserare/ Dar am acasă un Blichinella cu clopoței/ Să-mi distreze întristarea cînd mă-nșeli/ Sufletul e un zidar care se întoarce de la lucru/ Amintire cu miros de farmacie curată/ Spune-mi, servitoare bătrînă, ce era odată ca niciodată/ Și tu verișoară cheamă-mi atenția cînd o să cînte cucul." Toate versurile predadaiste
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
stilistică: "Mi-e tot mai greu să mă simt existînd: un înger închis,/ din greșeală, într-un pătul" (Mi-e tot mai greu). Sau: "Aici, unde numai aburii cailor și întîia ninsoare a iernii/ mai izbutesc să-l scoată din întristare/ pe bărbatul din mine" (Voi muri, știu bine). Sau: "întunericul/ prin care înaintăm cuprinși de pornirile orgiastice/ ale semințelor"( Ușile unui poem). Sau: Și tropotele învelite în pămînt ale cailor: ale frumoșilor cai/ pe care am copilărit" (Și ce să
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
și nici de ucigașul părinților ei. Vedea în asta un verdict al destinului. Edificată, s-a decis să se îndrepte spre Lugoj, la fierăria fiului lui Mina, unde, potrivit promisiunii lui Miloș, o aștepta și bunișoara ei avere. Porni, spre întristarea faraonilor din Vlădeni. Dar mai întîi s-a dus la bătrînul Miloș, aflînd de moartea lui. I-a plăcut să meargă pe jos pînă la Lugoj, unde, într-un tîrg, norocul o ajută să-l cunoască pe Marco, pe care
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
să mor. Bătrînă sînt, săracă și puțină: Puține știu; nici slovele măcar. Aci-n schit, unde vin să iau lumină, Răi văd, pictat cu țíteri la altar, Apoi și-un iad, cu osîndiți pe jar: Ce bucurie - sus, jos - ce-ntristare! La răi fă-mi parte, Maica Doamna, care Întorci greșiții toți, stăriuitor, Sprecugetul credinței, cu-nfocare: În legea asta viețui și-am să mor. BALLADE DE BONNE DOCTRINE,À CEUX DE MAUVAISE VIE* Car ou soies porteur de bulles, Pipeur
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]