540 matches
-
trecând înaintea salei unde era mortul au putut să arunce ce de pe urmă cătătură asupra celui de care se înmândrează veacul nostru. Deasupra ușii salei se cete scoase din cartea sa numită Erman și Dorotea. Trecătorule! a morții vezi icoana întristată, Filozoful nici creștinul nu se tem d'a ei săgeată, Pe acel la trai îndeamnă și la dreaptă făptuire, Iar acestuia-n necazuri ea-i liman de mântuire. Amândoi prin moarte învață Și căință ș-altă viață! În sală se
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
publicării edițiilor Scrieri de Tudor Arghezi și Opere de Ion Agârbiceanu. Dar mi s-a părut că nu se cuvenea să răspund la întrebarea gravă " A cui este literatura română?", cu anecdote, oricât de amuzante. Am plecat, după sfârșitul întâlnirii, întristat și convins că la întrebarea pusă de redacția României literare "A cui este literatura română?", răspunsul corect este: a succesorilor abuzivi ai scriitorilor, a editorilor lipsiți de competență profesională și a plagiatorilor de ediții. Deocamdată...
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
cunoscut mai din apropiere, ne-am împrietenit (nădăjduiesc) în zilele moralmente toride ale Pieții Universității și ale colaborării la Dreptatea literară, creația noastră comună împreună cu poetul Petre Stoica. O între-bare naivă: mai sînt realizabile idealurile de atunci? Și o întrebare întristată: ți se înfățișează un om de formatul politic-moral-intelectual al președintelui de azi al României, dl. Traian Băsescu, cel slujit de "angajarea" cîtorva intelectuali de vază, chiar ceea ce dorim? - Săptămânile, lunile - în fapt vreo doi ani și mai bine - pentru mine
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
vadă până la capăt. Cu timpul, fisura se transformă într-o crăpătură, căscându-se pe zi ce trece. Bajnorică, vai de steaua lui, făcuse niște fălci ca genunchii de capră și mai erau și bivolițele alea cu uitături de diavolițe vădane, întristate și lacome, bărbătoase și cu bărbile încleiate de bale și nămol, și tot într-o sâsâială neîndurătoare își legănau capetele romboidale pe sub ușa lui Bajnorică și pe la ferestre, iar de-acum nimic nu-i mai cădea bine și doar un
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
trimitem, sfetnice, că pentru noi îi trimitem, nu pentru alții. Și te sfătuiesc să nu-mi strici cheful, pentru că, știi tu... odată mă mut în jâlțul cel negru și chem gâdea! LINGUȘITORUL: Măria Ta, domnița Liana a rămas uitată și-ntristată și așteaptă să-ți întorci ochii către dânsa. PRICINĂ: N-o uităm, sfetnice al doilea, n-o uităm. S-auzim, domniță Liana, care ți-ar fi alesul? LIANA: Măria Ta și tată, fiindcă binevoiești să mă întrebi, îndrăznesc să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
albastru. Lingușitorul se repede să-l sprijine, gest de refuz al împăratului) Dați de știre c-am început să mă supăr iarăși. LINGUȘITORUL (trece la ușa din dreapta. Strigă): Măria Sa a început să se supere. Temeți-vă capetele și arătați obraz întristat! (În plan îndepărtat, crainicul repetă porunca) PRICINĂ: Așa. Acuma ia dă-te mai încoace, preaiubită fată a mea mezină, să ne înțelegem din cuvinte. N-ai auzit tu pe surorile tale mai mari cu ce fel de dragoste mă iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
obținute prin muncă, pe de o parte, și, totodată, discurs despre dărnicie, pe de altă parte. Reținem: „Cât de mare poate deveni și cât de mult poate cântări puținul pe care mai mulți oameni împreună îl oferă unora lipsiți și întristați! Acolo, unde este unire și lucrurile se fac cu dragoste, mână de la mână, puțin cu puțin, se fac lucrări cu adevărat mărețe. ...Dumnezeu răsplătește mila și dărnicia omului și aici pe pământ, și sus la cer. Zgârcenia, însă, este pedepsită
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se născuse imediat în sufletul meu. Nu o mai simțisem nicicând altădată. Hotărâsem să nu mai amân, ci să mă apuc imediat. Dar, când să încep, nu găseam nimic din cele de trebuință. Dorința și ardoarea mea s-au potolit. Întristată, m-am așezat din nou pe pat. Cineva parcă-mi șoptea: - Nu te neliniști și nu-ți fă griji, vei începe de mâine, sau din altă zi! A trecut o zi, a mai trecut și alta, au mai trecut și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de pe fețele și din sufletele acestor doi părinți tineri, suferință care, parcă nici nu a mai fost. Cât de mare poate deveni și cât de mult poate cântări puținul pe care mai mulți oameni împreună îl oferă unora lipsiți și întristați! Acolo, unde este unire și lucrurile se fac cu dragoste, mână de la mână, puțin cu puțin, se fac lucrări cu adevărat mărețe. Această surpriză, Ana și Gheorghe nu au uitat-o niciodată. Mereu și-au amintit de ea și de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mărețe. Această surpriză, Ana și Gheorghe nu au uitat-o niciodată. Mereu și-au amintit de ea și de acei care au avut această bunătate și dragoste de a face un bine și dorința de a-l bucura pe cel întristat. De câte ori în viață li se ivește și lor această posibilitate, o fac cu mare plăcere, știind ce înseamnă lucrul acesta pentru cel aflat în nevoi. Tot ce are un om, de fapt, este doar ceea ce dă. Nimic din ceea ce ai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și însuflețite. Nici un cărbune nu-și mai arăta licărirea ochiului viu de lumină. Lunca părea cuprinsă de tristețe fără foștii ei locatari ce o însuflețiseră cu cântecele și dansurile lor atâtea zile și nopți. Avocatul Mocanu făcu drumul de întoarcere întristat, de parcă pierduse ceva neprețuit. Știa bine că noaptea aceea, cu toate ale ei, nu mai putea fi niciodată reeditată. Era ca o poveste ruptă din multe alte povești ale lumii, care nu se sfârșesc niciodată, precum mările și oceanele, cerul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Alixe. Dumnezeule, plângea? —Alixe, ești bine? Nu de mine e vorba. E S-s-s-ÎhÎSanford. A murit. —Îngrozitor. Habar nu avusesem că Alixe era așa de apropiată de el. Părea la pământ. —Dumnezeule, Alixe, Îmi pare rău să aud asta. Pari foarte Întristată, am adăugat eu. —Su-u-u-unt, urlă ea. Părea isterică. —Atâta e-e-e-goism! Să moară! În felul ăsta! Cu două zile Înainte de balul meu minunat! De-ar fi murit și el sâmbătă. În felul ăsta aș fi putut și eu să țin petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de floricele, nici de Snickers, nici de nimic, de fapt. Și nici În librărie nu-mi mai petreceam prea mult timp. Mă deprima, iar Shine Îmi făcea greață. Mă mulțumeam să-mi tîrșîi picioarele fără rost, cu sufletul greu și Întristat. Nu era genul de durere În care te vaiți și-ți rupi părul din cap. Mai degrabă, era un soi de plictiseală copleșitoare. Eram Împovărat de plictiseală. Viața mă plictisea, literatura mă plictisea, chiar și moartea mă plictisea. Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de la muncitorii de la țevi. Mai lungiți puțin, cu viața de apoi, știi Sfinția Ta... Și ne socotim la urmă, cât o fi, atâta dăm. Ce să facem dacă leprele alea s-au îmbătat și-au adormit la umbră? - Îndoliată și întristată adunare, moartea ne îndurerează, dar nu trebuie să fie motiv de durere, pentru că nu e decât sfârșitul vieții pământești. Când sufletul iese din trup, se rupe de legăturile pământești și se-nalță la ceriuri, intră în viața de după, cea veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nisip, în curtea lor. - Hai, fiule! Urc pe bordură lângă coșciug, n-am avut vreme să-l văd mai bine pe Costache, un bătrânel mărunțel, cu fața rotundă, așa mi s-a părut la biserică. Îmi dreg glasul. - Onorată și întristată adunare, încep cu o voce de conferință. Când cineva drag pleacă dintre noi, lăsându-ne un gol în suflet, se cuvine să ne gândim, mai mult ca oricând, la cele sufletești - îmi fac intrarea. Ce este, oare, viața omului? Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu principele din Rairatea ne-ar fi asigurat secole de pace și de armonie, precum și pe câteva dintre cele mai frumoase fiice ale poporului nostru, care deja trebuie să fi fost siluite fără milă... Se auzi oftatul a doi părinți întristați și, după o nouă pauză, pentru ca aceștia să-și revină, Hiro Tavaeárii continua cu glas stins: Avem în fața două opțiuni: prima, să ne resemnam, să ne reconstruim casele și să încercăm să dăm uitării ce s-a-ntâmplat, convinși fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rămași pe uscat ar fi îndrăznit să facă avansuri uneia dintre ele, ar fi fost alungat de pe insulă, căci și ei aveau obligația să apere, la rândul lor, onoarea celor plecați. Tapú Tetuanúi îngenunche pentru a primi binecuvântarea mândrului, dar întristatului sau tata, în timp ce mama lui plângea fără reținere. După ce o îmbrățișa, merse să-și ia rămas-bun de la frumoasă Maiana, care părea o zeița, cu centura ei cu trei noduri și cu coronița de flori pe cap. Se priviră fără nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cameră e liniște. Toți trei se gândesc cu neliniște la ziua de mâine. Irina stă cu ursulețul ei în brațe, Alin se învârte nervos prin cameră, iar Adrian repetă obsedant: ,, Mâine e ziua mamei ...”. Darul copiilor Cei trei nepoți stau întristați pe prisma încăpătoare a casei bunicilor. Gândul lor e dus parcă departe. În familia lor se petrece un lucru important: se împlinesc în curând cincizeci de ani de la căsătoria bunicilor. Deodată, Adrian se trezește din visare: ,,Bunicului îi place să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-n sufletele copiilor noștri pilda jertfei Tale care ne duse la biruință! De-a pururi, fii slăvit Tu, Eroul Necunoscut și Arhanghel al națiunii românești! (Flacăra Sacră, IV, 6, 1937, pp. 1-2) Discurs la moartea Elisei Conta Mult îndurerată familie! Întristată adunare! Iașul, cetatea intelectualității românești, păstrătoarea bunelor tradiții, leagănul adevăraților boieri de baștină și izvor neîntrecut de credință și patriotism, a îmbrăcat astăzi haina cernită a durerii și jelește cu toată sinceritatea pe vrednica ei fiică, pe Elisa Conta, sora
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru prunci sugari; îl administrează până la sfârșitul vieții sale și îi testează întreaga avere, ca să fie pildă pentru generațiile viitoare și veșnică pomenire a celei ce între noi a fost, dar noi n-an cunoscut-o îndeajuns. Mult îndurerată familie! Întristată adunare! Ca să vadă, cât de mare a fost această nobilă femeie, care moare la respectabila vârstă de 87 de ani; cât de ordonată a fost în viață și cât de mult a respectat conveniențele sociale, cum și tradiția, încă dinainte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994, p. 584. 5 Ca odinioară în Betleem, Hristos vine tainic astăzi la noi și prin chipurile smerite ale oamenilor fără adăpost, ale copiilor și bătrânilor abandonați, ale săracilor și bolnavilor, ale oamenilor singuri și întristați, flămânzi și neaju torați. Prin urmare, mai ales în aceste zile, să urmăm îndemnul „colindului sfânt și bun”: „Și-acum te las, fii sănătos/ Și vesel de Crăciun,/ Dar nu uita, când ești voios,/ Române, să fii bun”. Să‐i
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
de o furtună văratică și zâmbetul complice al unui pungaș de iarmaroc." (p. 50); , Am udat amândouă lujerul prieteniei - cu fapte bune, cu sinceritate, uneori cu lacrimi." (p. 61); ,Constancia îi privise minute în șir, cu un fel de căpoșenie întristată" (p. 64); ,Doliul? O goangă fără noimă. Jelirea norei? O pierdere de vreme." (p. 82); , Peste bătălii și castele, peste alianțe și trădări, peste toate merindele îngrămădite în tolba vieții stăteau dragostea și priceperea de-a i te dărui până la
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
este izvor de pace, de lumină și bucurie, care ne cheamă să adunăm în suflet pace și bucurie și multă iubire smerită și milostivă și să le arătăm în jurul nostru mai ales celor bolnavi, săraci, celor singuri, celor îndoliați și întristați. Îar în aceste zile să arătăm ajutorul nostru frățesc și celor care suferă din cauza inundațiilor. Să ducem cu noi bucuria Învierii, speranța înoirii vieții noastre și să premărim pe Dumnezeu prin Lumina lui Hristos cel răstignit și înviat", a declarat
Paște 2014. Patriarhul Daniel către credincioși: Omul nu a fost creat pentru moarte, ci pentru viață veșnică by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79262_a_80587]
-
începători ai literaturii moderne românești cu mare concesie protocronică se poate vorbi. Mai e încă până la înnoirile de inspirație romantică. Chiar și Cârlova începe cu traduceri din neogreacă (Musaios) și cunoaște bine pe preromantici, fatalmente de mâna a doua. Păstorul întristat este consecința acestei "intertextualități", Gessner-Florian în adaptare valahă și la ingenuitatea structurală-adolescentină. Pastorala, melancolică desigur, are grație orfică și, în spiritul epocii, jeluitoare: "De multe versuri spuse cu jale / Uimite toate stau împrejur: / Râul oprise apa din cale, / Vântul tăcuse
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
de o anticipare a postmodernismului, așa cum socotește Eugen Negrici, tot astfel cum nu se pune în nici un caz problema includerii lui Ioan Prale (versificator original sau/și caz patologic) în aceeași categorie cu promotorii textualismului: "Cu și mai mare amuzament întristat - scrie criticul -, îmi amintesc că am citit o afirmație a lui Mircea Cărtărescu, după care Prale este... postmodern. Aferim!" (p. 53) Se non e vero, e ben trovato, s-ar putea zice (sau și una, și alta). Însă respectabilul critic
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]