9,278 matches
-
mai rușinoase acte de justiție din întreaga istorie a României. Nici unul din abuzurile ce stăteau la îndemâna funcției nu i-au scăpat: recursurile în anulare au devenit, sub oblăduirea sa, veritabile gesturi se scamator, menite să scoată petele de pe cele mai întunecate conștiințe ivite pe pământul României. Dacă furia Președintelui ar fi fost acompaniată măcar de-o demitere spectaculoasă, poate-poate-ar fi fost o șansă să credem în autenticitatea revoltei prezidențiale. Așa, nu e decât un punct bifat din obișnuitele ore de dirigenție
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
îl iau pe al său. À la bonne heure! Să ne gâtuim invidia care poate activa funest anevrisme, deschide pervers ulcere, porni interminabile migrene, îndura ficatul, usca rinichii, obtura o periferică vinișoară a creierului - și orice s-ar petrece în întunecatul nostru eu să afișăm seninătate: nu suntem singuri, rulăm la un loc cu întreaga literatură română. Solidari, monolitici. Până la urmă, ea e de vină. Cât îl privește pe A. P., să deplângem cu măsură prăbușirea poetului - riscul de a mai scrie
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
adevărul pe care îl pretind poeți precum Celan îl constrînge pe cititor „să pătrundă în orizontul celui care scrie”, să se „supună” textului în care este fixată voința „de a depune mărturie despre ceva anume”. Deoarece poemele transcriu o realitate „întunecată”, „oribilă” și, mediată de „viziunea arhisubiectivă” a lui Celan, o enigmatizează, lectura necesită deseori informații pentru a înțelege „gradul” și „modul” transfigurării poetice, în așa fel încît sensul rezultă prin chiar analiza acestui „transfer”. Pentru a parveni la nucleul de
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
de bandiții de drumul mare, dar a căror prezență, în loc să ne liniștească, ne silea să ne închidem în încăperile noastre, am avut norocul să nimerim într-un han convenabil, frecventat doar de negustori în trecere. Bucuria ne-a fost însă întunecată cînd hangiul ne-a adus la cunoștință niște zvonuri dinspre Konya, cum că orașul ar fi căzut pradă ciumei, iar porțile sale ar fi închise călătorilor. Oricît de neliniștitoare, aceste zvonuri au avut meritul de a mă apropia de ai
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
a răspuns bărbatul, dacă vom putea măcar să mergem pe urmele lor, vom fi salvați. Așa au făcut, ascultând și alergând, în timp ce umbrele asfințitului creșteau. Până ce vocile nu s-au mai auzit și s-a lăsat noaptea, o noapte deasă și întunecată. Luna încă nu răsărise. Din toate părțile îi înconjurau umbre, zgomote, murmure pe care ei le confundau cu siluete, persoane, voci. Dar erau doar bezne, trunchiuri de copaci, vreascuri trosnind, foșnet de frunze. Ne-am rătăcit? a întrebat femeia. Nu
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
de joacă pentru copiii de pe cinci, șase ulițe... Și stăteam acolo și ciuleam urechile, iar dacă de emoție nu auzeam nimic, îi întrebam pe ceilalți copii. Apoi fugeam acasă și dădeam vestea. Așa că am și amintiri luminoase, însă domină cele întunecate, nu știu cum o să le luminez. D.P.: Extrapolînd, de la relația cu tatăl, oare relația ta cu Dumnezeu s-a mai ameliorat, și ea, între timp? M.P.: Cum să-ți spun, astea sînt așa, ca spațiul mioritic: ondulatorii. Cînd mai bune, cînd mai
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
sunt arhanghelii: campionii cunoașterii. Îmi spun unii, câteodată, că romanele mele ar fi, parcă, scrise de altcineva. Sigur că sunt! Pentru că pe umărul meu drept stă îngerul care mă îndrumă. - Dar ce ne facem cu aceia care ascultă de îngerul întunecat, de pe umărul stâng? - Aceia nu rămân în literatură, sunt uitați repede. Cei care au, însă, asistența transcendentală după ei, rămân. Pentru asta nu trebuie neapărat să fii erou, să duci steagul la revoluție, nu trebuie să fii moral. În literatură
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
tei în centru; caldarâmul cu viața lui - fetele la plimbare (cu aroganța lor), câinii vagabonzi, chioșcurile - totul se petrece afară în stradă. Bisericile. Magda Cârneci mi-a spus odată că motivul pentru care bisericile ortodoxe sunt așa de mici și întunecate - ca pântecele matern - este că-l întruchipează pe Dumnezeul ortodox, care e acolo în ele, iubește și apără pe credincioși: spre deosebire de Dumnezeul catolic, gotic, care trebuie înduioșat prin rugăciune, rugăminți. Îmi place sentimentul de siguranță pe care mi-l dau
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
o cunoaștere dinlăuntru a culturii autohtone. Obiectivitatea și subiectivitatea actului critic se împletesc aici și se echilibrează. Comentariile se sprijină pe surse istorice sigure, riguros consemnate. Textul se menține la o elegantă ținută intelectuală, chiar și când parcurge etape istorice întunecate. Spirit deschis la cultura de pretutindeni, Valentina Sandu-Dediu judecă muzica produsă la români în corelația sau simultan cu muzica semnificativă ivită oriunde în lume. Pe această cale a reușit să evidențieze răspunsurile compozitorilor din România la solicitările spiritului universal din
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
Vărul meu Rafaël Sauras a murit demult, știu asta, și totuși îl întâlnesc deodată pe o stradă pustie și îl întreb uimit: "Ce faci aici?" El răspunde trist: "Trec pe aici în fiecare zi." Brusc, mă trezesc într-o casă întunecată și răvășită, plină de păianjeni, în care îl văd intrând pe Rafaël. Îl strig, dar nu-mi răspunde. Ies, și pe aceeași stradă pustie o strig acum pe mama și o întreb: "Mamă, mamă, ce faci aici pierdută printre umbre
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
sale de postav bleumarin, o potrivise într-un minuscul zăvor, deschisese, dăduse deoparte un clopot strălucitor de alamă și, din dosul lui, trăgând încet, cu menajamente sacerdotale, pe două șine delicate ce ieșeau din perete, scosese la iveală micul portret întunecat al unui bărbat ce ține, între degetul mare și arătător, un inel. Eram prea tulburat să mai pot scoate o vorbă. O țineam de mână pe bunica, în timp ce ea, prin lornion, fixa de aproape, cu luare aminte, chipul bărbatului cu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
fost lacrimile prea abundente ale bătrânelor doamne, mai că și-ar fi dat și el drumul, ceea ce-l făcea să se simtă părăsit, lepădat, fusese dispariția fetei din basmele lui Grimm. Abia se așezaseră pe fotoliile de pluș din salonul întunecat, când apăruse o subretă într-o rochie neagră de atlaz cu un mic șorț în față și o bonetă albă, anunțând-o pe Frau Sibyle că Herr Doktor o solicită în cabinet. Iar fata, scuzându-se, spunând că merge să
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
într-atât de departe, peste atâtea meleaguri te ducea privirea. Dus parcă de mână de Sibyle, am început să-l cutreier pornind pe cărarea ce mergea spre o moară, o zidire de piatră cenușie, ca o cetățuie ridicată deasupra apelor întunecate ale unui pârâu. Scăpată de sub casă, bătută de o roată mare, neagră, de lemn, apa se scurgea apoi și pierea într-o latură a tabloului, printre sălcii. În spatele morii, un drum mai lat făcea ocolișuri în sus spre un sat
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
În halatul său alb, Herr Doktor Ambrosius venea din cabinetul său de consultații. "Este ora șase" - preciza doctorul, ca și cum i-ar reproșa Sibylei că uitase vreo îndatorire. "Ceasornicul acesta întârzie două minute". În partea de jos a tabloului, sub apele întunecate ale pârâului, sub cărările ce duceau spre moară, spre pădure, prin buruieniștea câmpului apărea cadranul alb cu cifre negre al unui ceasornic. Mirosea a spital, mirosul acela nesuferit din pricina căruia leșinase odată când îl duseseră la clinică să-l viziteze
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
bazinul cu apă sărată care licărea ispititor. După câteva zile ploioase, cerul se limpezise, se putea din nou mânca afară. Așteptam să se termine valsurile, polcile, să înceapă Freischütz. Și, iată, arcușurile atacând Uvertura, și aria Agathei, singură în fața nopții întunecate, și coborârea înfricoșătoare prin Cheile Lupului. Tremuram de nerăbdare să văd iar zborul tainic al muzicanților prin văzduhul deasupra parcului și al apei. Și, iată, cei trei cu instrumentele lor lucitoare pe umeri ridicându-se tiptil din orchestră, furișându-se
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Un moralist liric. Unul care știe să se bucure de mireasma portocalelor scumpe, îndată după al Doilea Război, și care totuși, la 10 septembrie 1939, cînd secolul XX începea să-și arate cele mai sumbre din utopii, scria așa: Ah, întunecat ev-mediu, plin de mărețe catedrale, de superbe mînăstiri, de sublime clopotnițe, de impunătoare ceremonii, de aurite manuscrise, de gălăgioase universități, de blînde depravări goliardice, de mari liniști cetățenești, cît regret că nu m-am născut în bezna ta!" O reabilitare
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
atât mai tulburătoare, cu cât cititorul are posibilitatea de a le așeza față în față cu destinul poetului, cu realitatea: "Mi-aduc aminte, în plină noapte trează, de visul nocturn de-acum câteva zile, vis în care străbăteam un labirint întunecat, maroniu, cenușiu, luminat parcă, pe dinăuntru, sub tavanul foarte scund de o lună moale. Eram condus de o persoană blândă care îmi arăta cum e când mori. Când, la capăt, am întâlnit chiar moartea, înmănușată la singura ei mână vizibilă
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
sus, tot mai sus"; "Azi pot să zbor: aeriene/ Sunt mințile ce le mai am"; "Acesta-i decorul în care aștept/ Din zări, fiorosul centaur:/ Iubitul-călare-pe-cal" (Zburător); Cât strâng la piept, atât mai am/ Din de-altădata-i fălnicie" (Mama); Când pleci, întunecat, de bun rămas,/ Pe tâmplă îmi expiri și mă inspiri/ Ca pe un rug aprins de trandafiri/ Din care furi miresmele pe nas." (Când pleci). Aceasta e poeta comparată de prefațator cu Eminescu (,Se știe că, în genere, un poet
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
imaginile sînt arse. Nimeni pe stradă. Nimeni, nimeni. Cînd, mă trezesc, sub pălăria mea cu boruri mari, cu un zîmbet cald, dintr-o barbă încercată de căldură: profesorul nostru, Emil Iordache, cu care discutam în facultate vrute și nevrute, întotdeauna pe holuri întunecate - și, uneori, prea răcoroase. Nu l-am avut nici la curs, nici la seminar. Cu toate astea, am învățat cîte ceva de la domnia sa. Documentat cu asupra de măsură, hîtru, mereu cu un aer conspirativ, doldora de povești fascinante, Emil Ionescu
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
Seara pe strada Karl Johan, un tablou de dimensiuni semnificativ mai mari. Strada și casele sunt aceleași doar privite din direcție opusă. Clădirile capătă însă o alură amenințătoare. Perspectiva este aproape blocată de un grup de personaje îmbrăcate în culori întunecate, cu ochii măriți, trăsături stranii, neindividualizate ce te duc cu gândul la caractere similare plăsmuite de James Ensor. În locul unui pașnic peisaj urban, ești confruntat cu o atmosferă de neînțelegere și izolare. S-a subliniat nu o dată importanța relației dintre
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
poate mândri cu faptul că a găzduit, în diverse perioade istorice, pe aproape toți deținuții politici din România. Apoi mă invită să arunc o privire în interior. Agitând o lanternă care refuză să funcționeze în ciuma din întuneric, ocolind culoarele întunecate ale Jilavei. Pereții tuturor încăperilor poartă diverse amprente. Unele de la foștii locatari ai închisorii. Altele, sub forma unor dungi negre, indică nivelul inundațiilor din trecut. Fortul se află la o adâncime de -10 metri, într-o zonă unde nivelul pânzei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
Traian Ștef Noul concept Domnule lucrurile acestea s-au mai întîmplat Acuma vii și mă învinovățești pe mine Că înfloresc florile Că-s mai strîmte cingătorile Că unul poartă haine-ntunecate Că altul la poartă bate Că unul plînge altul rîde Că o cupolă se-ncovoaie În raze mai tîrzii De lună Și că nimic din ce se-ntîmplă Nu-i a bună Că ochiul meu nu e rotund destul Îmi spui Cît
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
Gabriel Chifu Acum locuiesc într-un bloc nou, la etajul 5. De la fereastră văd scheletele celorlalte clădiri, neterminate, din „ansamblul rezidențial”, văd gropile de fundație - guri de monstru bolborosind întunecate propoziții fără șir, văd câteva depozite abandonate, luate în stăpânire de câini, văd casele mahalalei, o, mahalaua s-a întins peste tot, până în centru și până în creierele noastre, iar mai încolo văd turla argintie a unei biserici, Piața Obor și
Dumnezeul poeților (un poem epic și autobiografic) by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/3805_a_5130]
-
amândoi. 7. În timpul și în cercul acestei muzici ucigătoare, turbate, demențiale, avertizând despre sex, blue jeans, electronice, explozive, lumină-ntărâtată în jurul și în forma cercului rupt, visul plecării, al trecerii pe lângă paradisul infernal avertizând despre greșeala necesară a drogurilor sufletești. Sângele întunecat al aventurii. Și nimeni sau mult, mult, tot, tot, urlat, cerut în noi. Vrea, vrem, nesățioșilor, o distracție prea liberă, sălbatică, precum un urlet. E cineva străin? Sălbatică ură contra falsului de toată mâna, a trecerii pe lângă dureroasa fericire a
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
cade-n sus Dorințelor să taie gâtul... Nicio uimire, niciun gest De împăcare nu te cheamă? Sunt arhimedic punct celest, Ori melc închis în el de teamă... 1979 OEDIP SINGUR Cu unghiile-nfipte-n ochi mă zbat Cu sânge viu pe fața-ntunecată, Iubirea, ca un bléstem fulgerat, Pe frunte-n miezul nopții mi se-arată. Pârjol în suflet, ghețuri în cuvânt, Sori tineri, din trecut, îmi bat în față, Cu ei de mână, mă trezesc cântând Și toate mările din jur mă
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]