190 matches
-
Autorului De-ncepi să bați la porți stărine, Să rătăcești printre cuvinte, E semn că dragostea nu vine, Din graiu-ți dulce și fierbinte. De-auzi în vene cum lupul urlă, Iar strigătul îți este mut, E semn că mersu-ți se înturnă, Spre orizont necunoscut. De-ncepi să-ți chemi ca altă dată, Pașii de horă-n ritm de nai, E semn că vatra-ți este darâmată Și că țară nu mai ai. Oricât ai vrea să te prefaci, Că nu plângi
ŢARĂ NU MAI AI de MARIA COZMA în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361952_a_363281]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > NISIPUL DIN CLEPSIDRĂ Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului Nisipul din clepsidră Emilian Oniciuc- 14.08.2016 Timpul leneș se întoarnă În clepsidra de cristal... Nu ne anunță printr-o goarnă Când zdrobiți vom fii de mal... Avem rugăciuni albastre, Și duminici efemere, În chiliile sihastre, Bântuite de himere...! Ne lăsăm purtați de valuri... Ce ne-alintă în furtună Înspumați de
NISIPUL DIN CLEPSIDRĂ de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365197_a_366526]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CE FRUMOS... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 647 din 08 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului ce frumos... Ce frumos se face noapte, Ce frumos se face toamnă, Ce frumos visele mele În trecuturi mă întoarnă. Ce frumos mai sună frunza, Ce frumos mai bate vântul, Trec cucoarele pe zare, Iar prin inimă, cuvântul. De când mie îmi sunt eu, Umbra mea trece prin tine, Tu ești propriul meu zeu În metope bizantine. Cântă toamna dulce vaer
CE FRUMOS... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364909_a_366238]
-
fie anii plini de rod bogat, să fiu stăpân pe soartă,nu argat sau rob împotmolit în resemnare. Aș vrea să fiu iubit și să iubesc întotdeauna sincer și firesc. E-atât de minunat E-atât de minunat să mă întorn în tinerețea mea,când dulce corn mă cheamă și în suflet blând răsună trezind în mine splendide-amintiri când alergam prin primele iubiri din care alungam orice furtună. E-atât de minunat să nu mai plâng și sub povara vremii să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
-l usucă,Spinul crește și-l astupă.America,mult departe,Țarăde străinătate,Dolaru’cât îi de mare,Îl plătim cu grè sudoareMii și sute de voinici,Își sting zilele-n făbrici.Frunzuliță de secarăA vini o vreme iarăși ne-om înturna în țarăCă nu-i raiu’ pă pământNuma unde te-ai născut...De-ar fi trăznit DumnezăuOblu’n muntele Brașău,Talpa leagănului meuSă n-o mai legene nime...Om fără norocca mine!-------------------------------(de la spițerie) - farmaciști Referitor la alte naționalități,să menționez
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]
-
soare, erai cer, erai lumină printre astre, te văd prin serile apuse peste noi când număram toți plopii de pe drum, când ne jucam de-a dragostea în doi. ......................................... s-au adunat pe cer atâția nori, furtuni și vijelii ne-au înturnat, eram prieteni și eram dușmani, când ne-ntânleam o luam de la-nceput. iubirea e o boală ancestrală, bolnavi de ea s-au dus atâția-n lume, câțiva nebuni au vrut să o adune în cânturi orfice și în poeme ca dante
REFLECŢII TÂRZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351749_a_353078]
-
zări senine, Mai dă-mi un colț numai al meu în care mierlele să-mi spună atâtea cântece de dor ce-n mine n-au dorit s-apună, Iar din izvorul fermecat mai adă-mi trup de căprioare și îmi întoarnă din înalt plecate aripi călătoare. Pe toate, zână, ți le cer cu-a sufletului vorbă vie, pe tine însă te-aș lua să-mi fii, alăturea, soție. Leonid IACOB Referință Bibliografică: rugă priimăverii / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RUGĂ PRIIMĂVERII de LEONID IACOB în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345562_a_346891]
-
altă toamnă, ruginita. Și că s-ajungi, din nou la soare La primăvară, cea rănită Se trece-ntâi, o iarnă grea Cătând, o pâine aburinda. Că pe un ax, se tot rotește Un taler, care-nșiruiește Număr de ani, ce se întoarnă Îtr-un amurg, târziu de toamnă! Referință Bibliografica: AMURG DE TOAMNĂ / Stan Virgil : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2125, Anul VI, 25 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
AMURG DE TOAMNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370001_a_371330]
-
A-ncercat omu’ s-o prindă, Aruncând la ea din tindă, Cu chetroaie și cu sape, Din cioc pruna ca să scape. Și văzând că ist demers, A rămas fără succes, A rugat-o atunci în toane, Măcar sâmburele să-l întoarne!... Nu pruna era problema, Ci sâmburele crea dilema: Că-i sămânță pentru pom Și altul s-ajunge domn! Și de-atunci din cea pricină, Fără nici o altă vină, Cine-i neam din Rădășeni, „Perjar” e și-n Fălticeni! Și d-
PERJARUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370299_a_371628]
-
un sloi, să-mi cânte când ceilalți cu toți mă-njură, din plin să lumineze ea pentru-amândoi. Să mă suporte când sunt beat că porcii, să-ndrepte tot ce zilnic strâmb, ca un nebun, eșecul în câștig să mi-l întoarne, să-mi spună "te iubesc" când eu mascări îi spun. Și-apoi, cănd brusc înțelegând voi merge s-o strâng în brațe îngrozit de-al meu păcat și pentru tot, plângând, să-i cer iertare, să-mi spună "lasă, nu
IERTAREA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368242_a_369571]
-
ele în paltoane Mulți poeți cu multe toane Care stau ca pe coloane Și par doar fragile cloane. Vi se pare de bonton Vers de ăsta monoton Fără rime, sens și ton Care geme-n unicorn Când din doruri mă întorn Necăjit, fără palton ? Pe stele visez că fur Peștele care-i impur, Poeziei spun: bonjour Când fricos mă uit în jur. Pe paltonul meu mă jur Tot ce-am scris e calambur Ce abia de stă în ...fund. Referință Bibliografică
CALAMBUR (POEZIILOR CE SUNĂ DIN COADĂ ) de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354568_a_355897]
-
te înmoaie Când cu sărutări te-nseamnă Ca de ceară picurată Pe curburile-ți plăpânde; Tu, fecioară preacurată, Sărutări să-mi dai flămânde. Buzele-ți de dulce pruncă, Ude, moi să mă parcurgă În extazul care jur că Ți-l întorn în pori să-ți curgă... Demoniță inferrnală, Faci ce faci și-n vrajă cadu-ți, Ești pedeapsa mea carnală În plăceri de rai în iadu-ți Doar cu desfătarea pielii Ce în veci aș săruta-o, Și în nervii mei, rebelii, Aș
DESFĂCÂNDU-ŢI COAPSELE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352758_a_354087]
-
al visului, ne însoțesc pământeana pribegie: „Burniță noaptea peste sat,/ Rumegă boii luceferi,/ Doru-i pe uliți plecat,/ Somnu-i de miere-n cei teferi// Trece prin somnu-mi un car,/ Boii au ciucuri în coarne,/ Scârțâie drumul amar/ Vrând înapoi să-l întoarne.// Grele poveri de iubiri/ Puse-s în saci de uitare,/ Macină nori amintiri,/ Vraja îmi umple pahare.// Osia carului greu/ Ține pe ea veșnicia,/ Colo de-a pururi mi-s eu/ Noaptea visându-mi pruncia.” „Melancolie” se numește această poezie
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
să se despoaie, Model să-i fie, într-un cadru nou, Pe Leonardo l-a văzut la baie, Și-așa,-mbrăcată.... a rămas tablou. Moise de Michelangelo Găsind tăblița cu porunci pe munte A dat degrab' cu ea să se întoarne, Dar când s-a pipăit atent pe frunte, Era târziu, deja-i pusese coarne. O doamnă ce urma să se despoaie,Model să-i fie, într-un cadru nou,Pe Leonardo l-a văzut la baie,Și-așa,-mbrăcată.... a
GALERIA DE ARTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344601_a_345930]
-
O doamnă ce urma să se despoaie,Model să-i fie, într-un cadru nou,Pe Leonardo l-a văzut la baie,Și-așa,-mbrăcată.... a rămas tablou.Găsind tăblița cu porunci pe munteA dat degrab' cu ea să se întoarne,Dar când s-a pipăit atent pe frunte,Era târziu, deja-i pusese coarne. Venus din Millo Îndrăgostit pe veci de-al său model, Nevrând deloc s-o ia cu anasâna, Un sculptor, refuzat în chip și fel, De două
GALERIA DE ARTĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344601_a_345930]
-
ah, iscoadă!” Elementul fără de care omul nu poate trăi este sarea. Nu întâmplător, Apostolii au fost numiți „sarea pământului”, având în vedere misiunea lor. În Evanghelia Tăcerii sarea dobândește conotații stilistice: „Â se uită la mine pieziș, inima sa dorul întoarnă. E o literă făr' de care nu te pot iubi, sarea pământului e-o dulce rană!” O construcție oximoronică, prin care se exprimă un proces inițiatic îi relevă cititorului noi sensuri: „Gustul amar al fericirii mă-nvinge! Sarea sărutului doare
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
drag de niciunul. Dumitru al Măriții, așa o chema pe mumă-sa, care să țânea după mine, plecasă melitar și după trei ani când trebuia să să întoarcă, începusă răzbelul cu nemții. Săracu’ de el, nici nu s-a mai înturnat! A murit pin lumea albă și nima nu a aflat, cine și unde l-au îngropat. L-am plâns ca pe frate-meu care și el a fost împușcat la Pui, unde o fi locul ăla, că eu numai atunci
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
câinii? - Eu sunt, Miroane, Nicolae. - La ora asta, măi omule! - Lasă că-ți zic eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul înapoi și pe doctor vorbind, au mai lătrat de câteva ori fără chef și s-au înturnat la picioarele baciului, scuturându-și plictisiți cozile pline cu mărăcinii adunați de pe pășuni. Mogâldeața se apropia din ce în ce mai mult și Miron, pentru orice eventualitate, trimise unul dintre ciobanii săi să-l întâmpine pe doctor și să-l însoțească până la stână. Nu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359935_a_361264]
-
să-ți sărute Și ochii mari, o vreme și-nc-o vreme. Deși capitulăm, învinși de iarnă, De oastea ei, condusă tot de gerul Ce va-ngheța și aeru-n povarnă, Numai pe noi nu poate, efemerul, Căci noi avem ceva ce îl întoarnă: Iubirea caldă, luminând tot cerul. EXOD Se face iarna demiurg și pune Aripi de ger pe umerii de îngeri, În gene un ocean întreg de plângeri Și-n ochi priviri de ceață și genune. Oprit e zborul în tăceri și
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
Pentr-un sărut dogoritor ca soarele nestins Și-aș arde-n foc de focul tău cuprins ... Dac-ai putea, sărut ... (R.N.B.) Din vârf de stânci, uitate în milenii Trecute-n vânt și ploaie spre pierire, Dac-ai putea să îți întorni decenii Sărut de stea să-mi furi din amorțire. Din ape de cristal sau ape foarte tulburi Secate-n sare sau în albiile prea pline, Dac-ai putea să te preschimbi în fluturi Să-mi furi sărut de flori diamantine
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
Celei mai iubite Doamne Am să-i dau regatu-mi liric Și un cal și tot ce am, ne Fi-vor paradis idilic... Noaptea, numai în cămașă, Îi voi strecura în carne Sărutarea-mi pătimașă Ea, cu drag să mi-o întoarne. Lacrimă de dor și buze Să îi fiu și să mă strângă Cea mai tandră dintre muze Și de drag la piept să-mi plângă. Mirul mirelui ce duce-a Crucii plumb de lemn în trupu-mi Miel să-i fiu
CELEI MAI IUBITE DOAMNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340507_a_341836]
-
nedumerire, m-a luat de mână și mi-a spus c-are să-mi dea o mare știre că moartea vine la oricine: și la cel rău, și la cel bun, și-atunci când vine, nu mai poate vre-unul s-o întoarne-n drum. Că moartea ca și nunta este prilej de mare sărbătoare și pregătit să fii s-o-ntâmpini e lucru bun pentru oricare, este intrarea-n viață nouă, la fel cum este cununia, e-un început de mare drum
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
nu se vadă că-n al lui sine plânge în timp ce corbul urii croncănea. Dar când mă resemnasem, am auzit un corn din care cânta trist melancolia și a vibrat deodată în mine poezia cerându-mi ca la ea să mă întorn. Mi-am părăsit mârțoaga și-am luat un cal vânjos spre a zbura cu dânsul printre stele, în care cu fervoare cioplesc visele mele semnându-le cu-orgoliu: Făt-Frumos. Orfeu Am coborât în Hades ca s-o găsesc pe ea
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343288_a_344617]
-
oaie, dar părinții l-au preferat de ginere pe Gligor, om cu munca în vatra satului, nu ca celălalt dus mai tot timpul peste muntele Chițigaia, la pășunat cu oile, de la topirea zăpezilor și până după Sfântul Dumitru, când se înturna în sat cu turma în stabulația de iarnă. Gligor câștiga destul de bine din meseria de fierar și avea de lucru mai tot timpul, fiind singurul meseriaș din zonă. La el veneau toți țăranii din satele megieșe, care aveau nevoie de
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
de moaște ce dobânzi aduce Spre-a ne plăti din timp păcate grele? Al sfinților sipet cu oase-stele Așteaptă-n Athos și spre raiuri duce. Iviru, Vatopedu, strânse-n Cruce, Cu Lavra, Dionisiu-n cercevele Alungă ale Morții cucuvele Și ne întoarnă mințile uituce Spre tot ce-am neglijat întreaga viață, Prinși în deșertăciuni și-apostazii, A dreaptei Sfânt Ioan e-o dimineață Care ne-așează pururea-ntre vii ... Să crezi fierbinte-n Domnul, cin΄ te-nvață? Doar Sfântul Munte, mustul lui
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]