340 matches
-
s-ar zice că plutește printre cearșafuri, iar dacă adulmecă iute și repetat se Împrăștie. Dacă Încearcă să-l rețină, se risipește, Însă reapare mai curând ori mai târziu. E acolo de multă vreme, e totul și se află pretutindeni, Învăluitor și protec tor, totodată cântec de leagăn și Întăritor. Iar În acea noapte, datorită acelei arome sau din cine știe ce altă cauză cu neputință de aflat, visele lui sunt mai limpezi, mai deslușite, de fapt nici nu s-ar zice că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
îndemânare pe capra înaltă a ciudatului atelaj și pleznește din biciul care scoate un zgomot sec în atmosfera nopții geroase. Subțiratecul cântec al zurgălăilor pornește la început sfios, ca să se transforme, pe măsură ce sania începe să zboare, într-o cristalină și învăluitoare melodie. Dora și Dragoș tac, par a fi copleșiți de o vrajă ce s-ar putea rupe odată cu ruperea tăcerii. Sub învelișul cald se instalează o atmosferă misterioasă, din alte timpuri, din alte vremuri. Este ca și cum sania cu aspect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în incinta florilor, voi inventa legea culorilor, voi avea greutatea norilor căci voi dormi. Și nu voi ști... peste cîte mii de zile și de nopți mă voi trezi." Sună frumos, nu? Este ca șoapta dorințelor de taine, senzuale și învăluitoare, ca muzica unui vis, acolo unde puterea este miraculoasă pentru că te poate purta pe tărîmul dorințelor și putințelor. Sună frumos nu doar acest fragment. Și nu doar pentru că este Furtuna. Și nu doar pentru că este Shakespeare. Sună frumos pentru că regizorul
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
este și unul din redutabilii traducători din opera lui Shakespeare, Goethe, Verlaine, din poezia gruzină. Să faci rost de cerneală și să plângi! De februarie să scrii în bocet hohotitor, Cât huruitoarea moină de care fugi A neagră primăvară arde învăluitor. Să faci rost de trăsură. Plătind grivne, vreo șase, Prin zvon de clopot și-a roților bătăi de talere Să te transferi într-acolo, unde ploi tumultoase Decât cerneluri și lacrimi sunt mai sunătoare. Unde, precum pere, prăsade carbonizate, Din
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
aparență și șubred peste poate, rezistent și sfâșiat, nervos și tandru, cu o barbă de mercenar francez, cu o gentuță militară petrecută peste umăr, cu un obraz brăzdat de halucinația fumului de țigară, cu un glas tulburat de excese, recitând învăluitor și exact, spunând alte lucruri pe la te miri care mese și cotloane, ascultat de prieteni cu atenție sau cu plictiseală prost mascată, oferind altora argumente pentru a-l dezavua, instruindu-l aceștia, pe el și pe toți asemenea lui, despre
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
Gheorghe Grigurcu Precum alte dăți, noul volum de versuri al lui Petre Got dorește a se înscrie, pornind de la titlu, în magia blagiană, atît de învăluitoare pentru o bună parte din producția lirică transcarpatină care i-a succedat marelui poet-filosof. Se încheagă astfel o melodie rarefiat dolorică, ce se răspîndește într-un cadru silvestru, cu ușoare trimiteri spre transcendență: „Ca Domnul să intre în sufletul tău
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
în continuă modificare a receptării ei. „Matei Vișniec este numele unei povești de succes. Ca puțini alții, el definește spațiul dramaturgic al ultimelor decenii în România, simultan, impunându- se decisiv în spațiul francofon. Dramaturgul practică o scriitură captivantă, aparent excentrică, învăluitoare, ale cărei mecanisme se cer dezvăluite. Demersul de față își are originea în contextualizările oferite de «etichetele» exegetice puse în circulație în ultimii ani.” Acesta este scopul lucrării cu titlu atât de ademenitor. Daniela Magiaru recitește opera autorului, alunecând între
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
imaginație. Influențat nu numai de venețieni, ci și de Rubens - eboșele artistului flamand, seria de picturi cu scene din viața Mariei de Medicis decorând Palatul Luxembourg -, Watteau a adoptat în pictura sa o tehnică fluidă, liberă și culori mereu calde, învăluitoare. Exegeții artei lui Watteau au acceptat de mult ambiguitatea ca o trăsătură fundamentală a artei sale. A defini o pictură drept „fête galante” nu înseamnă de fel a-i desluși subiectul și semnificația. De cele mai multe ori nu știm de ce sunt
Watteau, poetul by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6564_a_7889]
-
serios de a face teatru, preocupat, fără fițe și demonstrații bombastice, fără ideea periculoasă că „acum sau niciodată". Un tînăr regizor și cîțiva actori adevărați. Anna Jankovics este o actriță carnală, debordantă, plină de tehnică dar și de un farmec învăluitor, pe care personajul său, „Doamna cu voal", îl lasă să se reverse spre publicul admirativ. Stăpînă pe mijloace, pe hazul personajului și al său personal, Anna Jankovics, invitată de la Budapesta în această distribuție, interpretează un rol cu tușă felliniană, un
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
și poet alăturea dorm...”. Atașat liricii tradiționale, căutând să redea, printr-o mitologie a obârșiilor, a rădăcinilor mitice ale lucrurilor, conturul unui peisaj subiectiv, Eugeniu Nistor este atras mai ales de irizările melancoliei, care conferă paletei sale lirice un aspect învăluitor, marcat de valențele sugestiei și ale impresiei aurorale. Un poem reprezentativ, în acest sens, se intitulează Exod: „Dar noi priveam cocorii zburând prin anotimpuri,/ ca-ntr-un miracol cerul plutea în sens invers,/ peste imense lacuri cutreieram noi singuri - / iluzie
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
a lui Mircea Ivănescu față de literatură și, implicit, față de literați. Aproape nici unul dintre scriitorii la care, accidental, ajunge să se refere nu iese cu hainele călcate la dungă. Nici urmă de virulență, însă. Maliția lui Mircea Ivănescu e una ceremonioasă, învăluitoare. (Ceea ce în unele cazuri o și face destul de greu sesizabilă). După chipul și asemănarea poeziei sale. Primul pe listă, dar, firește, cu o importanță doar pasageră, e Stelian Tănase: „se prezintă ca un tip așa, unsuros, care îi surâde lui
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
din unele versuri. Irizările memoriei transcrise de Ion Horea în recentul său volum Scribul (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011) reflectă sugestivitatea unui imaginar poetic care își conservă în articulațiile versurilor asumarea adevărurilor tradiției și ale istoriei, într-o tonalitate discretă și învăluitoare, fără exhibări ale eului sau inflamări retorice: „Eu nu sunt decât scribul. Voci oculte/ Îmi spun să le-nsemnez și să vă las/ Din câte-au fost pe vremuri, mult mai multe,/ Măcar din urma lor care-a rămas,/ Poate va
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
recuperări calm-obstinate ale rădăcinii (...) fără nostalgii, fiindcă nu se îndepărtează niciodată de locul poetic al câmpiei mureșene și nici de timpul nu neapărat al amintirii, cât al activării asidue a unei stări quasi-paradisiace”. Versurile lui Ion Horea, cu ritmica lor învăluitoare, cu arhitectura lor fluidă și cadența riguroasă, reconstituie o întreagă lume, a tradiției, a rădăcinilor simbolice, a istoriei și a unei mitologii personale în care satul, hotarul sunt repere încărcate de nostalgie și sensibilitate ale geografiei transilvane.
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
pe listă, Gabriela Gheorghișor (Premiul pentru exegeza romanului pentru Mircea Horia Simionescu. Dezvrăjirea și fetișizarea literaturii). După atâtea incursiuni prin „subteranele” romanului, grație proiectului filialei Alba-Hunedoara a USR, Vârstele poeziei, Gabriel Chifu ne-a purtat și pe aripile poeziei, citind învăluitor câteva poeme din cel mai recent volum al său, Însemnări din ținutul misterios. Lectura poetică a fost dublată de o lectură critică a lui Nicolae Manolescu, acesta ținând, practic, un curs despre „metamorfozele poeziei” contemporane și, concomitent, ale gustului poetic
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
Cazul lui Ion Mureșan, care a debutat în același an și la aceeași editură (Cartea Românească) mi se pare, dintre toate, cel mai elocvent. Cartea sa de iarnă abundă în sofisme. Începând chiar cu primul poem, Glasul, plin de precauții învăluitoare, dornice să creeze confuzie și să fascineze prin retorică: „Nu vorbesc în numele voluptății dar lucrurile le ating/ cum coapse de femeie aș atinge.” Avem aici, cu formula aristotelică binecunoscută, o veritabilă „respingere”. Altundeva, și mai clar, același Mureșan atinge apogeul
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
fost și mai sunt privite străduințele mele. Opera d[umneavoa]stră, în apogeul ei luminos, întrece putința mea da o judeca, ceea ce pot spune, fără ezitare, este că ori de câte ori am avut în față scrisul dșumneavoaț stră, m-a emoționat marea, învăluitoarea dragoste, respectuoasă și castă, cu care analizați creația literară. Vă rog să-mi îngăduiți, iubite maestre, ca odată cu mulțumirile mele pentru darul făcut, să răspund acestei bucurii trimițându-vă câteva flori într-un cadru, pentru camera d[umneavoa]stră de
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
de alta, cea de-a doua proză, Însemnările unui turist, în care un personaj-narator este, aproape singur, „turist în luna lui noiembrie” într-o stațiune autohtonă. Aici apare și sintagma „turiștii toamnei”, și ea aduce cu sine o întreagă atmosferă învăluitoare și melancolică: „O anumită melancolie, asemeni unei delicate emanații de aburi, se simțea peste tot. Dimineața, rotocoalele de ceață pluteau aproape magic peste râu. Cele mai înalte stânci se învăluiau temporar în somptuoase mantii de nori. Turiștii toamnei erau oarecum
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
de mișcări să îl apropie pe un drum invizibil de țintă. Victoria nu este însă una a abilităților marțiale, ci una a minții, ridicare la puterea reflecției a mișcării. Jumătate din prăjitură cade pe covor, desi nicio clipă în mișcările învăluitoare nu vezi gestul material al atingerii ei. Lucrând cu inefabile, Wong Kar-Wai lasă impresia că totul dobândește sens întrucât a fost prins în definiția unui stil, astfel încât întreaga istorie trăiește că écriture artiste
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
clipei, a fost și poate va mai fi și-a doua oară, așa cum, în zi, florile mov de lîngă geam se desfac neverosimil de serioase și subțiri, strecurînd cu trei petale lila iluzia că-i încă bine, da, e normal, învăluitor de banal... și-ți vine chiar să fredonezi sau să cînți la muzicuța cu butoane, ba nu!, la acordeon (e mai convingător manșonul ăsta ambiguu, dilatîndu-se și comprimîndu-se în toiul dorurilor grave), sau la orgă... a fost și este... Neliniștit
Murmuram o poveste de dragoste by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15216_a_16541]
-
la cei 77 de ani, disputat de pământ și de azur, de nebunie și înțelepciune, de singurătate (,mulți prieteni s-au desprins din rânduri") și dor după ireversibila mitologie personală (deplinătatea vieții în peisajul transilvan). Alternând ritmul unui amplu melos învăluitor și rima versatilă ce amintesc de dramatismul versurilor târzii ale lui Vasile Voiculescu, cu tropul febrilei elegii eufonice tip "mai am un singur dor" sau "stelele-n cer", Ion Horea se lasă pătruns de misterul morții și al credinței. își
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
sufletul cuiva și o viață întreagă și nu-l slăbește decât în moarte sau odată cu nimicirea celui care i-a prins astfel sufletul.” 17. „Ce poți face când cineva nu mai e? Melancolia care năvălește asupra ta e blândă și învăluitoare, puterea ta de a iubi rămâne neatinsă. întrebările care vin ulterior nu au mare putere, chiar dacă afli că ai fost trădat. Ce înseamnă trădarea/. E o formă urâtă de a ți se spune că nu mai ești iubit. Urâtă, desigur
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
două dimensiuni - una în notă ludică, alta, într-o notă gravă. Perspectiva antropomorfizantă din Luna îndrăgostită trimite la legenda Lunii și a Soarelui, însă Olimpia Sava îi dă o notă sprințară pentru ca irizările tensiunii dramatice să dispară în lirismul cald, învăluitor: „O steluță călătoare/ Se îndreaptă către Soare,/ Să-l invite la serată/ Când e bolta înstelată// Ar dori ca el să vină/ Cu o trenă de lumină,/ S-o așeze la picioare/ Lunii. Doamna nopții are// Strălucirea-nlăcrimată/ Că-i de
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
trei volume qpoem sclipirea zilei prima vizită la oftalmolog într-o zonă necunoscută a orașului și indicatorul ambiguu așa ca la o răscruce de viață așteptare măcar de nu-mi uitam tableta confirmarea oftalmologului da da calculatorul o adiere primăvăratică învăluitoare ca o cămașă țesută din șoapte după ce ai făcut dragoste un drum de întoarcere care parcă nu se mai sfârșește și teama că până ajungi acasă și deschizi calculatorul se vor fi scris deja toate poemele lumii Referință Bibliografică: cuvinte
CUVINTE FERECATE PE DINĂUNTRU de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384022_a_385351]
-
tradițional și să o contrapună modernismului anarhic și kitsch ce caracterizează frenezia dezvoltării rurale contemporane. Peisajele sale, născute într-o lumină crepusculara, prezintă mereu natură și satul așa cum au rămas acestea în memoria și în sufletul nostru: pur, cald și învăluitor. M.C.D.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
luăm cu viața și nu vedem esențele... Mai e mult până departe... Așa să le spui: Nu-l plângeți. Corneliu LEU trăiește!”. Face o pauză. Mă cercetează cu ochi scrutători. Zâmbește abia perceptibil, apoi continuă, cu voce de o blândețe învăluitoare, dar fermă. Deosebit de fermă. Ca vocea unui comandant de aeronavă intergalactică: ,,Vezi că, sâmbătă, 19 iulie, vor să mă pomenească. Iar peste două zile, luni, 21 iulie 2015, dacă mai rămâneam pe Pământ, aș fi fost sărbătorit la împlinirea vârstei
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]