68 matches
-
informaționale în care, cum scria Alvin Toffler, mediul este mesajul, nu are, în cazul culturii noastre, decât 89 aparența unui implant artificial, snob, lipsit de perspective. Căci arta este, se știe, oglinda realității, așa încît (crîng cu nimfă scluptată, amurg învăpăiat, bancă singuratică). 3. (hotelul cu patru stele "Monrepos Castle"; în față, parking cu mașini arătând ca niște bomboane uriașe, policolore - EASTMAN-COLOR: Mercedes, Porsche, una decapotabilă, parcă un Volvo...). N-am visat niciodată să dau mâna cu John Barth. Cândva, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mari domnești... O început moale, cu o ușoară fulguială pe copacul de la geam într-o seară, pe la aprinsul lumânărilor, pe la începutul lui decembrie, și o ținut până către Blagoslovenie. ...Povârnișuri prăpăstioase cu mușchi crescut pe ele, încolo zăpadă, în lumina învăpăiată a serii... Pădure, pădure de jur-împrejur, totul e aspru și de gheață. Un fag bătrân, cu crengi strâmbe, frânte, împunge cerul... Un țipăt de coțofană trece vibrând strident peste zăpadă, și cu larmă, se înalță de pe crengi. În timp ce soarele coboară
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Își bate vioara Ciobi, țiganul din Tătârlaua, și cântă, și cântă, și nu se mai oprește și lumea alunecă În fața Onicăi, nemaiputând să-i Înțeleagă contururile, doar o dungă neagră jos, una albă la mijloc și una sus, subțire și Învăpăiată, și nu se opresc decât atunci când nu mai pot sufla și se duc la fântână și beau apă și-n aer plutește miros de praf și busuioc, iar calul alb din fruntea cetei de lătureni oprită-n fața curții sforăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
singur trecând prin zăpada Înaltă. Simte o căldură mare și când ajunge În vârful dealului e obosit rău și cade În zăpadă și stă acolo. „Mă, copile! Mă, Hanț!” ... și vede În jurul lui lanul de iarbă Înaltă plin de flori Învăpăiate, se uită cu drag la ele și le Întreabă: „Ce-au făcut miroasele?” Și iarba Îi răspunde cu foșnet de vânt, cu sunet mângâietor de gâze și cu mireasmă aspră de maci și stă așa o vreme nemaisimțindu-și trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
copii și să se apropie uneori de bătrânii ce le oferă firimituri de pâine. De câte ori, șezând retras și solitar pe una dintre băncile verzi din piețișoara aceea, nu văzuse incendiul asfințitului pe un acoperiș, iar uneori, reliefându-se pe aurul învăpăiat al superbei împurpurări, conturul unei pisici negre pe hornul unei case! Și între timp, toamna, ploua cu frunze galbene, lătărețe ca frunzele de viță, asemenea unor mâini mumificate, laminate, peste grădinițele din centru, cu răzoarele și ghivecele lor de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a impus cea mai puțin eufonică dintre cele trei vorbe. Cât privește bușeu și al său locus classicus, vă rezerv o mare surpriză: el nu configurează, cum și-ar putea Închipui un mediocru, tipicul artefact de formă cilindrică și culoare Învăpăiată, care asimilează printr-un orificiu; Înainte de toate, carnețelul ne arată că Ginzberg a preferat accepția de „Întâmplător, fortuit, incompatibil cu un cosmos“. În această garnitură, răposatul rezolvă fără grabă, dar și fără Întrerupere, marea majoritate a necunoscutelor care merită atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dar faptul că-și găsise sfîrșitul În pat cu nevasta patronului său vădea un exagerat simț al datoriei. Era prea lesne de vizualizat ultimele lor momente Împreună, În momentul În care paravanul lăcuit se transformase pe neașteptate Într-un scut Învăpăiat. — Domnule Prentice... (Cabrera Îmi făcu semn s-o iau spre ușă.) Vă sugerez s-o găsiți pe doamna doctor Hamilton. E foarte necăjită, pentru ea e o mare solicitare. Între timp, cred că ați văzut destul... Poate o să discutați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acel moment, ca și În altele, trecute, În care o urmărise cu privirea, o fată frumoasă și abordabilă, senzuală, având, adevărat, o pigmentație a pielii de-a dreptul stranie. Foarte pistruiată, pielea de pe chipul fetei bătea uneori În portocaliu și, Învăpăiată astfel, contrasta teribil cu o pereche de ochi sticliți și, hai să zic, albaștri. Sau cam așa ceva. Când am văzut-o pentru prima oară, mi s-a părut că seamănă cu o actriță, cu Molly Parker. Mă rog, poate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
categorizant: Frunzele lui... eu le-am văzut numai [gălbui, galbene, aurii, luminoase, roșietice, purpurii, întunecate, stinse, brune], eu le-am văzut numai [angajate] în existențiala devenire care le face să parcurgă nuanțele flăcării, să se aprindă, să pâlpâie, să ardă învăpăiate, să apună ca ea] (Ana Blandiana, Calitatea de martor) Am zis că Caragiale e universal R> nu numai [național] (CORV). * un grup adverbial, având drept centru un adverb sau o profrază adverbială: B: tu CÎND faci. // C: NUmai [dimineața] (IVLRA
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
librăriile ș.a.), se încheagă imaginea mai amplă, de o anume prospețime, a unei culturi, cu dinamismul propriu și cu protagoniștii ei - de la primii, ingenui, stihuitori și de la bătrânii cronicari, de la sârguincioșii traducători și pedanții pedagogi „luminători”, de la trubadurii melancolici sau învăpăiații pașoptiști până la acei cărturari și poeți care, precum Ion Heliade-Rădulescu, ajung să încunune strădaniile unor generații anterioare și deschid perspective mai înalte cugetării literare, aureolată prin gândirea eminesciană. O viziune mobilă, dialectică susține acest studiu, unde, ca într-o dioramă
VOLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
și Teodor Mazilu, București, Editura pentru Literatura Universală, 1963. Larni, Martti, Prea frumoasa porcăriță sau Amintirile autentice și obiective ale consilierei economice Minna Karsson-Kananen scrise de ea insăși, traducere de Dan Demetrescu, București, Editura Univers, 1972. Linnankoski, Johannes, Cîntec despre învăpăiata floare roșie, traducere (din limba germană) de Petru Manoliu, prefață și tabel cronologic de George Sbârcea, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969. Lönnrot, Elias, Kalevala, țară de viteji, traducere de Barbu Brezianu, prefață de Ion Marin Sadoveanu, București, Editura Gorjan
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
realizată de Raul Joil. Alte romane traduse în limba română au fost Hiltu și Rangar, Ihmiset suviyössä (Oameni în noaptea de vară). Alți romancieri de la începutul secolului XX, amintiți de Marilena Aldea, sunt Johannes Linnankoski (Laulu tulipunaisesta kukasta - Cântec despre învăpăiata floare roșie) și Maila Talvio. Cf. Ibidem, pp. 73-82. 738 Printre "Purtătorii de Foc" s-au numărat și prozatorii Olavi Paavolainen, cu romanul său de proză de călătorie Nykyaikaa etsimässä ( În căutarea timpului prezent), Unto Seppänen, Mika Waltari, care este
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
că-mi șoptea mie m-a făcut să roșesc atât de puternic, încât n-am putut să zic numărul, deși l-am înțeles în întregime, am rămas în continuare tăcut, cu mâinile ridicate, cocoțat pe coșul de gunoi, cu obrajii învăpăiați, și atunci nea Klidész a spus că dacă eu nu și nu, atunci fie și-așa, el mi-a oferit o șansă, și zicând asta, mi-a zâmbit, și a tras un șut în coșul de sub mine, și atunci a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
profesor": veghea ore în șir cu ochii lipiți de fereastră asupra grădiniței de trandafiri și alte flori mai mici, deoarece creșteau în umbra celor dintâi. De-a dreptul admirabil era gestul pe care-l făcea zilnic, chiar și la lumina învăpăiată a lunii, de a număra bobocii gata să izbucnească în râsul lor galben de flori catifelate și parfumate, desprinse parcă din soare. Dacă îndrăznea cineva să se apropie de ei, primea binemeritata admonestare, succedată de un ecou prelung, avertisment adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
clasă de 30 de elevi, au primit cravata „roșie de pionier”, în cadrul unei ceremonii solemne, urmată de o mică serbare. Cu această ocazie am învățat versuri pe care mi le amintesc și azi: Cu suflet oțelit și cuget treaz, Cinstesc învăpăiata ei culoare, E înroșită-n sângele viteaz, Vărsat în lupte de clasa muncitoare. Noi, pionierii, mergeam prin sat, cu cravata roșie la gât și ne salutam cu cuvintele Salut voios de pionier ! Eram mândri că suntem pionieri. Mai târziu am
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
cânticele sale în care se concentra visul, gândul și dorința fiecărui individ a rupt coaja ce acoperea gura vulcanului, lăsând astfel ieșire liberă patimilor strânse la un loc. Și pentru acest lucru toți tinerii s-au cuprins de acel pesimism învăpăiat, la unii de ocazie; de aceea toți au început să scrie, să cugete, să vorbească în aceeași limbă dulce ca și el...” Este un „studiu” despre viața și opera lui Eminescu scris imediat după moartea poetului unde, în privința bolii sale
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cu un foc de pistol. Explozia apocaliptică distruge cârdul care lansează un strigăt colectiv de furie înainte de a muri. Chinuit de presimțiri sumbre, Clay încearcă să-i determine pe ceilalți să plece din Gaiten și să lase în urmă carnajul învăpăiat. Dar ei decid să amâne plecarea deoarece rectorul era prea bătrân pentru a călători iar Jordan nu voia să plece fără el. În timpul nopții, rectorul îi mărturisește lui Clay că vrea să se sinucidă pentru a-l elibera pe Jordan
Mobilul (roman) () [Corola-website/Science/304310_a_305639]
-
cultivator devotat al teologiei populare tradiționale românești. A contribuit la răspândire prin cuvânt și imagine a unei importante literaturi de factură tradițional moral-religioasă, dar și laică. Prin lucrarea minții și a mâinilor sale, a întreținut - așa cum a spus Alexandru Beldiman - „învăpăiata dragoste către procopsirea nemului românesc”. Picu Pătruț a fost autorul unei vaste creații poetice (din cauza pierderii unor manuscrise, numărul volumelor redactate nu este cunoscut), numite viersuri sau verșuri. A fost influențat la început de scriitori populari ai timpului precum Ion
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]