1,026 matches
-
sfânt Când de pe munți, cu-al ei ulcior, Gruzina, ca un vis al vieții, Scoboară zvelta la izvor, Atunci, pe creștete zburlite Purtându-și neaua de cleștar, Înalte piscuri zimțuite Se zugrăvesc pe cerul clar, Și-n asfințitul străveziu Se înveșmântă-n purpuriu; Deasupra lor măreț inrumpe Și sparge norii de atlaz, Cu alb turban și straie scumpe, Kazbekul, domn peste Caucaz. V Dar inima Tamarei plină-i De gânduri grele, si străină-i De-al bucuriilor senin. Ea vede lumea
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
Sava Henția, și "Cusătoreasa" lui Nicolae Vermont. "Pierrot" este unul dintre cele mai reușite portrete din creația pictorului Ștefan Luchian, definitoriu pentru armonia dintre surprinderea specificului psihologic al personajului și echilibrul limbajului plastic. Subiectul, un personaj din commedia dell'arte, înveșmântat în cunoscutul port alb, îi prilejuiește autorului o virtuoasa lecție picturală. Lucrarea este estimată la 140.000 - 150.000 de euro, datorită calităților artistice intrinseci și rarității unei asemenea piese pe piața de artă. ”Pescarul și muza” a lui Tonitza
"Maeştri ai picturii româneşti” la Muzeul Brukenthal by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21986_a_23311]
-
sfîrșesc blestemîndu-ne că nu le-am luat de neveste, iar nevestele noastre că de ce le-am luat". Pe deasupra scrupulelor morale, plutește mentalitatea egotică a Don Juan-ului înnăscut, același dincolo de "mode și timp". La mare cinste se află tertipurile ce se înveșmîntă în forme cît mai apropiate de onorabilitate. E de relevat caracterul pragmatic, "raționalizarea" aventurii, care poate fi dirijată sau stopată în numele "prieteniei". În felul acesta e admirată, precum o mare "descurcăreață", celebra Ninon de Lenclos, înfățișată prin mijlocirea unor citate
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
în doliu,/ pentru că aceasta este ultima Serbie/ cu sârbi vii în ea...". Chipul mamei apare cu obstinație, la fel de constant ca cel al lui Isus, cu care ajunge chiar să se contopească într-o imagine de început al lumii: "Tânărul Isus, înveșmântat în alb și întors cu spatele, aruncă în sus un copilaș pregătit să se nască. Copilul se bucură și râde cu toată ființa." Ca și colegii săi într-ale scrisului - I. Roman și D. Ilana - Liubița Raichici nu calcă pentru
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
este acuzat ca fiind autorul moral al acestei epidemii în calitate de apologet al sinuciderii în cartea sa. Al doilea caz este cel al lui Ulise, naufragiat gol pe țărmul Insulei Feacilor, cules de acolo de prințesa Nausica, adus la curte și înveșmântat de regele Alcinous, care dă o petrecere în cinstea lui, deși Ulise nu-și dăduse în vileag numele. La acea petrecere este adus și un aed orb, Demodocos, care cântă faptele de arme ale eroului de la Troia, Ulise. Această pagină
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
a unui temperament de luptător, ci dintr-o sensibilitate provocată, dintr-o fibră contemplativă contrariată de "ideologemele triviale" și de servitorii acestora. Menit "diplomației lirice" (sintagmă ce-o folosește în legătură cu Horia Stamatu), a trebuit, în pofida firii sale intime, să se înveșmînte în armură și să înalțe spada. Dintre filele viforoase ale opoziției la o perioadă inicvă, nălucește o carte scrisă doar în parte, "o carte de dragoste, o semantică trăită a vecinătății". Puțini din criticii noștri - un Perpessicius, un Vladimir Streinu
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
măcelarul guiță de plăcere/ lipindu-și degetele scurte și butucănoase de acest/ macrocosmos al ei./ binecuvîntează, doamne, carmangeria/ în care o pot întîlni seară de seară/ cu cîtă criminală plăcere cu cîtă/ perversă dorință" (dumnezeu binecuvîntează carmangeria). Ca un Macedonski înveșmîntat în haine (post)moderne, Paul Vinicius se dedă la alcătuirea unor "idile brutale": "căpățînă de miel și aguridă pe tipsia/ flămîndă a zilei în care m-am surprins/ căutîndu-ți gura printre consoane.// această înșiruire nedemnă de cuvinte/ nu face decît
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
ce, refuzînd confruntarea cu Lumea, se dedică mărturiei eului, interceptat direct în microuniversul său, în care pur și simplu "doare sîngele de viață". Viziunea fantast-anecdotică devine o viziune a subiectului ce se asumă fără adjuvante ocolitoare. Acum, Mariana Bojan se înveșmîntă în penitenta Haină de cînepă (titlul celui de-al doilea ciclu). Dacă în Phantastikon poeta coopera fertil cu pictorița, plăsmuind frenetice tablouri ludice, iscînd un turbion carnavalesc al unei satire contrase în imaginar, în textele mai noi d-sa se
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
extraordinar instrument de informare pentru fizionomia celui mai important cenaclu literar interbelic, cel al "Sburătorului". Și a fost, prin 1947, un gest salvator extraordinar al fostei sale soții, Ecaterina Bălăcioiu, văzîndu-se mereu urmărită și amenințată, într-o zi s-a înveșmîntat la propriu cu aceste caiete sub rochie, depunîndu-le la ambasada Franței la București, de unde au ajuns, la Paris, în mîna fiicei sale, doamna Monica Lovinescu. Au așteptat, acolo, cîteva decenii bune, cînd, din 1990, le-a încredințat, spre publicare, Editurii
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
cazul de față, mai adecvat - este să asculți de vocea poetului caracterizându-și propria operă: "...ceva impersonal și plin, gata să crape de mișcare și viziuni." Într-o Austrie sclipind de luxul sălilor de spectacol, animată de o viață mondenă înveșmântată în borangic, plină de seva rafinată alt Wien, Georg Trakl întrevede, ca și Robert Musil sau Ernst Weiss, o structură deficitară, atacată de artificiu și superficialitate, inaptă să reziste iminentului dezastru al războiului. Din trauma asistării la dezmembrarea realității naționale
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
în sentimente, înțelepți în deosebirea duhurilor, curați în fapte, bogați în bunătate, împodobiți în purtări, modești în înfățișare, sinceri și hotărâți, cu pricepere în ale obștii, mulți dintre ei cu o origine strălucită, cu o smerenie dumnezeiască, cu inima voioasă, înveșmântați cu veșmântul de aur al virtuților, bărbați minunați în toate privințele, întru tot strădalnicii noștri Părinți se prezintă ca personalități de prim rang și de o energie inepuizabilă în toată activitatea și ținuta lor lineară, fie în sinoade, fie în
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
după eliberarea din detenție (când victimei i se interzice să vorbească despre tortúrile la care a fost supusă). Totuși, uneori, confesiunea nu i-ar da nici o satisfacție torționarului, dacă nu ar fi însoțită și stimulată de urletele care trebuie să înveșmânteze ca un halou "adevărul" smuls. Când nu vor să audă țipetele, supliciatorii le sufocă, pentru a împiedica nașterea urletului: sufocarea are loc prin mijlocul cel mai la îndemână (cu mâinile) sau printr-un "dop". Alteori, supliciații sunt drogați, pentru a
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
protipendada Bucureștiului. Așa însă, cu simbolul reginei îmbrăcată în port popular și adăstînd în mijlocul țărăncilor tuciurii, Balcicul devine loc de grație. Cum ne arată pozele din epocă, asprimea rustică e transfigurată pînă la a deveni un peisaj nobil, cu regina înveșmîntată în alb, privind reculeasă la valurile mării. În preajma ei, sălbăticia locului dispare, fiind înlocuită de zveltețea coloanelor. Odată elita găsindu-și totemul, Balcicul își schimbă fața. Dintr-un sat cu cîteva cafenele îmbiind turiștii, Balcicul va deveni o urbe vie
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
Grama nu le percepe nu pentru că îl urăște pe poet, ci pentru că nu e capabil să le recunoască sub haina limbajului poetic. El e obișnuit să le găsească în predici, articole și discursuri seci de gazetă, iar când poetul le înveșmântează în odăjdiile artei, filosoful nu le mai vede și strigă „Împăratul e gol!”. Caz tipic de auto-referențialitate. Și - întrucât Grama e o categorie - de intertextualitate. O a treia constatare: au dreptate cei care susțin că este exagerat a crede că
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
Destinului tău este spulberat de vântul morții unui Timp al norocului de a fi fost în această lume fără de noroc. 458. S-a răsculat Timpul de atâta Iluzie a Vieții încât a plouat numai cu speranțe deșarte peste înțelepciunea ce înveșmânta moartea. 459. Suntem o lacrimă de vis dincolo de noi înșine mereu. 460. Durerea și Destinul sunt cele două dimensiuni ale acestei lumi schimbate de Iluzia Vieții în spațiu și timp. 461. Cine știe câte curcubeie de Timp vor mai trece până am
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
mai culte ale acelui ev de mijloc[35]. 4. Voievozi-țărani sau voievozi-cavaleri? Evul Mediu evocat de Eminescu este și cult și popular, în același timp. Apar figuri mărețe de împărați, regi, prinți, voievozi, cavaleri, deopotrivă de sorginte occidentală și orientală, înveșmântați în mantii împodobite cu pietre scumpe, îmbrăcați în zale, încoronați cu diademe de aur, locuitori ai unor castele de vis, în calești zburătoare, trase de cai de rasă, așa cum unii dintre aceștia, în ciuda titlurilor pompoase, au alură de simpli țărani
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
cu bătrânii chemați la judecățile țerănești”»[41]. După opinia lui Iorga de la începutul secolului al XX-lea și nu numai de atunci, primii conducători ai Țării Românești și Moldovei au fost „domni țărani” sau „domni ai țăranilor”, purtându-se și înveșmântându-se aidoma țăranilor. Opinia aceasta vine tot din epoca romantismului, când avusese destui adepți în rândul oamenilor de cultură, literaților și chiar istoricilor. Eminescu nu face, prin urmare, decât să transpună în versuri un „adevăr” al vremii sale, o opinie
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
Și cu seninul dulce se îmbracă iar... Pe pleoape cade-n rouă nemurirea Și se așază-n versuri ca pe un altar. Adie vântul pe fruntea veșniciei Și-aduce-n vers miresmele de flori Un braț de vis pe geana poeziei, O-nveșmântează cu-ai dragostei fiori. Cu haina-i verde plină de miresme, Natura iar plenar sărbătorește viața Cu gingășie scrie iar poeme Cu razele de soare luminându-i fața. Iar noaptea când se lasă ca-n minune, Compune-n ape de
TAINĂ DE PRIMĂVARĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381738_a_383067]
-
înrobit în aprigă dorință Și îmi ești hrană, gând și avatar. Trăiesc o inefabilă mirare: De ce nu fug, dacă nu sunt legat, De ce aleg să stau, în continuare, Prizonier voit și resemnat?!... Când îți scobori iubirea către mine Și-o-nveșmântezi în zâmbetu-ți zeiesc Mi-e bine și-nțeleg eu cel mai bine De ce rămân... E simplu- te iubesc. Chiar dacă lumea zice că-i greșeală, Eu tot mai cred că-n mine te-ai întors C-ai pogorât din lumea ta
AVATARUL MEU de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384266_a_385595]
-
de Mozart, sau Bach, sau nu contează. Pierd printre lumile plăsmuite de alții o oră, ba n-o pierd, o câștig trecându-mi mâna peste zeci de titluri, unele știute altele neștiute. Afară e furnicar de lume, la o terasă înveșmântată în voal transparent se bea bere și se râde, câteva eleve chicotesc împărținduși covrigi calzi cu mac în cealaltă parte a străzii, un adolescent își aprinde o țigară sub privirea necruțătoare a figurii de ghips cocoțată în vârful clădirii de
Vineri după-amiaza [Corola-blog/BlogPost/99867_a_101159]
-
Calea? (Plânge.) Sunt pierdut fără ele. Sunt prizonier la fel ca toți oamenii”. Totul e un simbol, o metaforă a libertății de sine. Pe măsura monologului, Vicu ia chip de copac, de piatră, de stâncă întunecată. La masa de scris, înveșmântat în plapumă spune: “Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că am rătăcit nectarul vieții. Ia creionul și începe să scrie ce rostește.) Într-o lume oarbă poetul picură foc peste stoluri de gheață
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
-l ajută să inventeze stelele. Le schimbă cu laptopul cel nou cumpărat recent de mama. Dar e înșelat de vânzătorul de prafuri, Maur. Vicu, din ce în ce mai disperat că nu-și mai găsește stelele. Se așează pe o bancă în parc, se înveșmântă din noroi, gustă din el, se împotmolește. Se închipuie când cerb înnoroiat, când hipopotam, când rinocer. Oamenii din stradă îl lovesc, îl batjocorăsc, râd de el. Are câte o clipă de luciditate: “Prafurile din noaptea asta au fost o înșelăciune
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Poezie > Credinta > NETĂCEREA PRIVIRII Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului Privirea mea Privirea mea e o pasăre măiastră Ce zboară-n înălțimile de vis Acolo ar vrea-n Lumină să trăiască Înveșmântată-n sacru paradis. În zborul ei rănit de vânturi aspre Și de respingerile oamenilor răi Ea nu se pierde singură în astre Găsește adăpost în ochii Tăi. Și netăcerea rugii e-ncrustată În slove ca și roua-n dimineți Privirea nu
NETĂCEREA PRIVIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380222_a_381551]
-
crescut pân’ la umeri dragostea, până la zenit’’ -, pentru a se încheia prin răspunsul prompt al celui iubit: ,,ți-am cioplit o luntre, draga mea,/ într-un trunchi de copac de santal/ ochii-ți smaralde cerești clipind într-o stea/ trupu-ți înveșmântat e în dantele diafane,/ cristal curat este oceanul inimii tale’’. Paradoxal sau nu, în poemul următor, Mariana Didu face saltul din timpurile biblice tocmai în secolele XX-XXI, murmurând, cu timbru grav de clopot călit în țara magilor, aidoma lui Leonard
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
tot ce-nseamnă mort îi sapă groapa la rădăcina pomulului din tine să plângi cu lacrimi de strigare adapă-te din seva cea din sine tare să sapi apoi adânc cu mâinile iubirii va răsări târziu o ramură de laur înveșmântată-n haina nemuririi când Fiul Sfânt îți va dărui fi.irii coperământ de aripi Îngerul de Aur să zbori peste copaci și codrii verzi de stele și să renaști în ceasul de pe urmă înduioșat de iarba vieții și-a splendorii
POEM HIERATIC XXI AMPRENTA VEŞNICIEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377122_a_378451]