97 matches
-
facă cutare lucru, că vei fi de față la Judecată. Sigur că are o mare influență asupra lor și o mare putere de a pricepe dacă este sincer sau nu, recunoscător ori ba, pentru marea șansă și marele privilegiu, al înveșnicirii, în comuniunea cea sfântă, cu El!.... - Acestea fiind zise, vă mulțumesc foarte frumos, Preacuvioase Părinte Arhimandrit, pentru aceste zile binecuvântate aici și pentru aceste convorbiri duhovnicești, deosebite, dorindu-vă să aveți parte, în continuare, de multă sănătate, de mult spor
PRO MEMORIA – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/357835_a_359164]
-
care îi sufocă fiindul până la palidul ce „În culori închise, și amețit la pas, - / Dus de frumos, de mai bine / Demult, într-o toamnă, s-a stins un glas” (Nervi de toamnă). Plumbul sugerează sfârșitul însă nu asuprirea eului prin înveșnicirea greutății sale, pentru că eul se detașează de materia ce se descompune, pornind o cale a meditației profunde. Universul este întunecat de egoul materializat, pentru suflet el este o lumină a creației, a meditației profunde doar prin idei. Cuvintele dispar doar
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
falșilor profeți, precum și credința propovăduită de El! Iar Iuda, conștient de rolul pe care și l-a asumat, a acceptat ca numele lui să fie acoperit de rușine și dispreț, pentru ca astfel - prin jertfa liber asumată! - el să contribuie la înveșnicirea numelui Mântuitorului. Este și acesta un Iuda la fel de plauzibil ca cel de veacuri acceptat și mult prea mult detestat... N.B. Avem în spate două milenii de creștinism canonic. Dar putem fi noi siguri că venirea lui Iisus în zilele noastre
NEDREPTĂŢIREA LUI IUDA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345218_a_346547]
-
în prezentul nostru. O insuportabila tăcere pe care suntem datori să o spargem. Nimeni nu ne poate contesta trecutul, demnitatea, mândria și onoarea. Pentru că ele au fost câștigate cu moarte și sânge. Iar cei care au plătit prețul înnobilării și înveșnicirii Maramureșului sunt adevărații lui cetățeni. Cetățenii de onoare al acestui colț de țară pe care suntem datori în fața lui Dumnezeu și a oamenilor să-i cinstim pentru că, cinstindu-i pe ei, ne înălțam noi, pentru că amintindu-i pe ei, asigurăm
APEL PENTRU CINSTIREA MEMORIEI UNOR FOŞTI DEŢINUŢI POLITICI ROMÂNI de VICTOR RONCEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340569_a_341898]
-
a împărtășit în ultimii 17 ani la Mănăstirea Recea, și mai ales, despre Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie, cu alte cuvinte, de prezența permanentă și pururea a Mântuitorului nostru Iisus Hristos - Euharistic în viața noastră - ca fiind condiție indispensabilă mântuirii și înveșnicirii noastre cu Domnul!... Știind, din propria-mi experiență, că fiecare întâlnire cu Părintele Arhimandrit Ioan Iovan a fost un prilej de mare înălțare sufletească și de sărbătoare, asemeni întâlnirilor învățăceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA ŞAPTE ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1587 din 06 mai [Corola-blog/BlogPost/344069_a_345398]
-
ivește nicio greutate în lămurirea sursei educației pe care a primit-o, și ce sâmbure a crăpat ca să izbucnească la soarele scenei un lujer înrădăcinat în umbra zidului pe care-l îmbracă în răcoarea frunzei și-l identifică în mitul înveșnicirii iederei urcătoare! Nu e nicio bătaie de cap în a intui ce educație a primit Tudor Chirilă în familia sa, având părinți pe gazetarul sportiv Ioan Chirilă și pe actrița, regizoarea și producătoarea Iarina Demian. Este ireversibil doveditor faptul că
TUDOR CHIRILĂ. TREPTE DE TEMPORALITATE ÎN EFECTUL MUZICAL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343204_a_344533]
-
modalitățile de jertfă vie, deoarece tu dedici un timp al tău pentru a te ruga. Regăsirea tainică în rugăciune a celor doi prieteni este necesară, precum respirația. Rugaciunea particulară, dar mai ales cea în comun reprezintă trăinicia prieteniei adevărate și înveșnicirea ei în Împarația lui Dumnezeu. De fapt, legătura tainică, în rugăciune, cu Dumnezeu este singura prietenie adevărată! Așadar, Petru și Pavel, autorii și apostolii credinței creștine autentice, au fost în același timp, doi prieteni adevărați, doi stâlpi de bază ai
PRIETENII ADEVĂRAŢI AI LUI HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378863_a_380192]
-
versurile Titinei Nica Țene apare dorința dureroasă de a reface universul copilăriei, al lumii în care se simțea în siguranță, în vecinătate cu cerul, printre obiectele ce purtau fiecare un nume,unde nu se putea rătăci. Conștiința poetica, nevoia de înveșnicire , o arată în poezia “Pagina de carte”: “Doamne, ajută-mă să pot/ să fiu pagina de carte,/într-un suflet de copil,/ să mă ducă mai departe”(pag.98 ). Titina Nica Țene va rămâne, sigur, în inimile cititorilor și mici
NOSTALGIA ÎNTOARCERII , POEZII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379325_a_380654]
-
românesc și copacul genezei noastre. Harul cântecelor Mariei Ciobanu, artista cea cu veselia ochilor și lacrimile sufletului, colaborează roditor și pozitiv cu starea de spirit a unui neam, într-o răscruce de veacuri și milenii. Din această colaborare transpare spre înveșnicirea folclorului, fizionomia cântărilor pe care se zidesc inima și dragostea oltenească! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Fizionomia cântărilor pe care se zidesc inima și dragostea oltenească / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1282
FIZIONOMIA CÂNTĂRILOR PE CARE SE ZIDESC INIMA ŞI DRAGOSTEA OLTENEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374372_a_375701]
-
și viața în toate formele ei reale și imaginare: „Doamne! Mi-ai făcut Altar/ din Cuvânt!/ Am scris poemele tristeții,/ dar lumina ce-mi trimiți în silabe/ mă-nfășoară, în Paradis mă duce./ O ! Ce pașnică Lumină!/ O clipă de înveșnicire mi-ai dat și slova curge / pe ale mele degete./ Aud respirația ierbii, văd mugurii pocnind,/ aud muzica divină,/ mireasma florilor mă-mbracă,/ metafora mi-e soră,/ beau din tainicul izvor./ Poetul a plecat! Poetul a revenit!” (Lumina pașnică). Paula
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
și istorică încercată și reușită a etnicului românesc. Problema și ideea de identitate este abordată de către el în mod analitic și din mai multe puncte de vedere, insistând asupra tensiunii: mutilare, deteriorare, degradare versus dăinuire și eternizare ori permanentizare și înveșnicire, apoi exterminare și excludere versus tăria și icluziunea credinței creștine. Națiunea și neamul ori poporul în cuprinsul acestui discurs sunt una și împreună, sinergetice, fac o valoare supremă pentru noi, dar care poate fi, cum sugerează el, fără orgoliu, o
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
facă cutare lucru, că vei fi de față la Judecată. Sigur că are o mare influență asupra lor și o mare putere de a pricepe dacă este sincer sau nu, recunoscător ori ba, pentru marea șansă și marele privilegiu, al înveșnicirii, în comuniunea cea sfântă, cu El!.... - Acestea fiind zise, vă mulțumesc foarte frumos, Preacuvioase Părinte Arhimandrit, pentru aceste zile binecuvântate aici și pentru aceste convorbiri duhovnicești, deosebite, dorindu-vă să aveți parte, în continuare, de multă sănătate, de mult spor
CONSTANŢA, ACUM LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA SA LA DOMNUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371158_a_372487]
-
omul își lucrează mântuirea. Biserica are o atitudine critică, dar în același timp constructivă și iubitoare față de lume, astfel încât ea niciodată nu este împotriva acesteia, ci pentru ea, este în și deasupra lumii. Ea are drept scop și țintă finală înveșnicirea lumii cu Mântuitorul Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu - În Împărăția Sa, prin dragoste desăvârșită, și nicidecum pieirea sau distrugerea ei. “Prin aceasta ea nu își pierde atributele sale, nu se “cosmicizează”, ci coboară în lume pentru a o ridica și
CÂTEVA PUNCTE DE VEDERE CU PRIVIRE LA RELAŢIA DINTRE STAT ŞI BISERICĂ ÎN CADRUL DISCURSULUI SOCIAL – ISTORIC, ÎN CONTEXTUL ADERĂRII ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 26 din [Corola-blog/BlogPost/344972_a_346301]
-
PERSONALITĂȚI ROMÂNE ȘI FAPTELE LOR. Operă de mare subtilitate, Dicționarul pune în lumină Oameni care au esențializat momentul existenței lor prin acel CEVA care merită a fi știut, văzut, simțit, nu numai în contemporaneitate, cât mai ales în Veșnicia și Înveșnicirea acestui neam. Hărăzit de Domnul prin valorile sale. În toate domeniile vieții -artă, religie, știință sau orice altă exprimare a Frumosului materializat în Opere durabile. Prin dăruire, dragoste, căutări, perseverență, performanțe, sacrificii. Prezentând Lumii un Neam și o Țară. Și
O ENCICLOPEDIE CU IZ DE VEŞNICIE, ARTICOL DE VIORICA POPESCU ŞI MARIANA POPA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347512_a_348841]
-
omul își lucrează mântuirea. Biserica are o atitudine critică, dar în același timp constructivă și iubitoare față de lume, astfel încât ea niciodată nu este împotriva acesteia, ci pentru ea, este în și deasupra lumii. Ea are drept scop și țintă finală înveșnicirea lumii cu Mântuitorul Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu - În Împărăția Sa, cu aportul dragostei desăvârșite, și nicidecum pieirea sau distrugerea ei. “Prin aceasta ea nu își pierde atributele sale, nu se “cosmicizează”, ci coboară în lume pentru a o ridica
CÂTEVA PUNCTE DE VEDERE CU PRIVIRE LA RELAŢIA DINTRE STAT – BISERICĂ, ÎN ROMÂNIA, ÎN CADRUL DISCURSULUI SOCIAL – ISTORIC, CONTEMPORAN, PRECUM ŞI ÎN CONTEXTUL REVIZUIRII CONSTITUŢIEI... de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/346230_a_347559]
-
Teodor Dume ne avertizează că „unele suferințe / au ieșit din matcă / tăcere / curând voi ieși și eu”. Această „plecare cu reîntoarcere imposibilă” este durerea cea mai teribilă din spatele cărnii. Dar chiar și această durere are un remediu care constă în înveșnicirea clipelor cele mai frumoase prin poezie. Iar cei care vor citi această poezie, vor deveni, la rândul lor, nemuritori. Ionuț Caragea 28 noiembrie 2016, Oradea Referință Bibliografică: Durerea din spatele cărnii, de teodor dume / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DUREREA DIN SPATELE CĂRNII, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374193_a_375522]
-
veșnicie. Revenirea marelui eveniment ne Înviorează și ne trezește din amorțirea existențială. Repetiția se face nu În perspectiva Întronării trecutului, fie el și memorabil, ci din dorul neostoit al profilării unui viitor Întremător, creator, vertebrat de fiorul Înălțării și al Înveșnicirii noastre. E o formă subtilă și definitivă de solidarizare cu transcendentul, cu devenirea absolută. Sărbătoarea presupune ieșire din sine, expansiune socială, difuziune de atitudini și simțire, coparticipare și comuniune. Adorând aceleași valori, oamenii se Întâlnesc și se regăsesc, dând o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
arome, ca din potir de crin.” Când victoria asupra devenirii nu poate fi obținută prin această esențializare și abstractizare, pierderea eului în substanța anonimă e preferată trecerii individuale, căci această transmutare în ordinea imanentului e percepută ca stare potențială de înveșnicire prin reîntrupare în sevele vegetale sau în lanțul infinit al speței: „Ard vitele, sub aburi, sosite de la muncă / cu iarba-n pântec. Mama așteaptă-mpărtășanii / de lapte, prin strămoșii ce se re-ntorc în prunci. // Leuconoe, iată cât de fecunzi trec
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
și invers. Funia, departe de a da sentimentul trăiniciei, îngrădește libertatea de mișcare și de conștiință, întrucât e împletită sub formă de bici, căpăstru, leagăn, centură, pripon, ștreang și laț. Finalul piesei sugerează schimbarea acestor stări determinate de contradicția dintre înveșnicirea răului social și libertatea conștiinței morale a individului. Din moment ce asupriții și asupritorii își împrumută doar măștile de la caz la caz, frica și supunerea rămân, în esență, aceleași stări fundamentale, metamorfozându-se, în contexte istorice diferite, doar formele lor de manifestare
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
Theodosie, viitorul voievod în general, este „proiectat” în duhul înfăptuirii „omului desăvârșit și întreg”. Între atributele lui, mintea este izolată și plasată într-o poziție esențială, căci de prestațiile ce dovedesc înțelepciune depinde achiziționarea „numelui celui bun” și, ca urmare, înveșnicirea, realizabilă pe pământ prin succesori, prin memoria comunității. Formele de manifestare ale acestei dorite înțelepciuni politice se subordonează, toate, programului de instruire a viitorului conducător în tainele guvernării, acea formazione alla vita civile pe care o propuneau tratatele umaniste de
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
a prietenului prof. Vasile Fetescu care - mărturisea sincer, că a fost un cadou puțin dorit, într-o familie cu mulți copii, dar și cu și mai multe greutăți și nevoi, dar tocmai acest cadou puțin dorit avea să contribuie la înveșnicirea familiei, prin prestigioasa activitate profesională și scriitoricească. Nebănuite sunt căile destinului unor oameni! L-am felicitat urându-i noi succese în activitatea de scriitor implicat activ în viața societății noastre. Aceleași urări mi-au fost transmise de către prestigiosul meu interlocutor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
De când Eva a trezit pe Adam din somnul inutilei perfecțiuni, urmașele ei continuă opera de dezmorțire și până astăzi ele ne ademenesc în neființă. Privirea lor nedeslușită, amețeala aeriană din chemările lor nesigure rămîne-vor străine înțelegerii noastre tulburi? Viața-i înveșnicirea clipei de teamă nemângâiată în care Adam, proaspăt izgonit din rai, și-a dat seama de nemăsuratul pierderii și de nesfârșitul pierzaniei ce-l așteaptă. Nu reedităm cu toții - în cursul viețuirii - iluminarea deznădăjduită a acelei nemiloase clipe? Moștenirea primului om
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Anastasie Sinaitul ori la Ioan Damaschinul și perpetuat pe teme varii (la Novalis, Hölderlin, Carducci, Stefan George, Paul Claudel), imnul tinde, pretutindeni, spre atipic și monumental. Suveran pe ste "murmure" (zice Ioan Alexandru, referindu-se la oda pindarică), imnul este "înveșnicirea sărbătorii, încercarea de a păstra sărbătoarea în cuvânt ca vuietul mării în cochilia măruntă..." (Spre poezia bizantină). La originea imnelor sale stă consecvent o inepuizabilă iubire. Menținându-se în notă apologetică, imnul e totodată confesiune, evocare, meditație, formă de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
domnul Ștefan cel Mare, / Să fii viteaz la război, / S-aperi țara de nevoi. / Nani, nani, puiul meu, / Tare drag te mai am eu, / Să fii `nalt, să fii frumos, / Ca un soare luminos!"149 Repetiția paralelistică pune în evidență înveșnicirea trăirilor lăuntrice, planul exterior ipostaziind transfigurările interioare ale umanului: "Lung e drumul la Rarău, / Dar mai lung e dorul meu; Drumul suie și coboară, / Al dorului mă omoară. Mare-i muntele Rarău, / Dar mai mare-i dorul meu; Dorul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dă capu la albit, / Și fața la-mbătrânit."179 Natura, ca refugiu existențial, tămăduiește și dezleagă firea umană din chingile sortirii. Repetițiile, care pun în prim plan legătura de sânge dintre om și natură, se transformă într-o unealtă ontologică a înveșnicirii destinului uman: "Dragă mi-i frunza, iarba, / Că-mi ascultă inima / Și se-ngânnă cu dânsa / Cu doru, cu dragostea; / Dragă mi-i iarba și frunza, / Că-mi alin doru cu dânsa. / Cât este iarba și frunza / Nu mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]