587 matches
-
la schimb de material, manopera nu este inclusă în preț. ( A. Z.) Mașinile second-hand, o afacere tot mai proastă Dacă acum câțiva ani, mare parte din mașinile vechi ale occidentalilor ajungeau în țările foste comuniste, unde exista un parc auto învechit atât din punct de vedere tehnic, cât și moral, această tendință a luat sfârșit. Și aceasta s-a petrecut odată cu reglementările care au fost aduse în ceea ce privește înmatricularea autovehiculelor, în conformitate cu normele europene în vigoare. Dar nu înseamnă că piața de autoturisme
Agenda2006-26-06-economic () [Corola-journal/Journalistic/285095_a_286424]
-
III), auz/tăcere - „Tăcerea se aude cum s-a spălat cu apă” (Sinaia, IV), sau personifică - „Tăcerea doarme cu genunchii-n gură -/ cu mâna pleoapă s-a trezit -/ a spintecat-o trenul, ori îi pare/ că sângele din jur e învechit?” (Un tren de marfă), ori extinde simbolul într-un spațiu apropiat (casa) însoțit de elemente expresioniste - „În casa de tăcere cu iederi și urzici,/ plină cu somn de bufniți cârne, cu ochii mici,/ nimeni nu știe toamna când a intrat
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
și predate unităților de Miliție, care nu au fost reclamate de cei în drept în decurs de trei luni de la predare; e) Bunurile mobile de orice fel, aparținînd instituțiilor bugetare care nu mai corespund sarcinilor sau scopului instituției, s-au învechit, ori au devenit inutile, daca nu se transmit potrivit dispozițiunilor Decretului Nr. 326 din 1949 ; ... f) Bunurile aflate la întreprinderile și organizațiunile economice de transport pe C.F.R., fluviale și maritime, precum și la Administrația Postelor și Telecomunicațiilor, care nu au fost
DECRET nr. 111 din 14 iulie 1951 privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, fără mo��tenitori sau fără stapin, precum şi a unor bunuri care nu mai folosesc instituţiilor bugetare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106122_a_107451]
-
este cu adevărat mare, în măsura în care acel cineva gândește și la binele celorlalți! Când cineva ne dă târcoale, o face nu pentru că ne vrea neapărat răul, dar pentru că, pesemne, s-a săturat să tot vorbească de unul singur... Când istoria se învechește și capătă parfum și buchet de vin vechi, începe a deveni legendă... Călătorind în adâncuri de pământ ori de cer, vei da cu siguranță de mulți alții curioși ca tine, semn că tainele acestui univers sunt ale tuturor... Când nu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
bani. Pentru a intra în posesia ei fie trebuia să transfere o sumă substanțial mai mică într-un anumit cont, fie trebuia să trimită suma în credit pe numărul de telefon după care a fost sunată. Metoda însă s-a învechit și a fost înlocuită cu una care pare scoasă dintr-un scenariu american scris prost. Totuși, metoda învechită a arătat că sunt mulți care pot fi păcăliți, mai ales acum când escrocii apelează la sentimentele și emoțiile oamenilor. Escrocii apelează
Escrocherie la telefon: "Plătește, dacă vrei ca fiul tău să nu înfunde pușcăria!" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80282_a_81607]
-
care-și filtrează umorile prin experiența și codurile citadinului: "dacă într-o noapte uzina electrică s-ar defecta/ orașul s-ar lumina împărătește/ cu lumina cărnii tale/ ca vinul vechi în pivnițele neguroase/ stă în trupul tău lumina și se învechește// sînii tăi fabuloși de dinamită și azur -/ un binecuvîntat uragan ce spulberă/ femeile cenușii domestice/ la ei se închină și tații și fiii/ ei atrag pe strada aceasta provincială/ marea marea marea" (Cîntec pentru femeia frumoasă din oraș). Legat de
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
fost în repetate rânduri acuzat, de aceleași voci populare indignate, de permisivitate exagerată, toleranță față de vorbirea incultă etc. În DOOM 2005, regula este formulată clar, dar se invocă și dimensiunea istorică a fenomenului: "Formele fără -ră- la indicativ mai-mult-ca-perfect sunt învechite/populare" (p. XCVII); noutatea formulării se marchează, ca de obicei, printr-un semn special (semnul exclamării). Într-adevăr, în vechiul DOOM (din 1982), în conjugarea verbelor se recomanda forma cu -ră-, dar era acceptată ca variantă literrară liberă și cea
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
ea ca de joben și de galoși, mai curtată de "cronici". Politețea, fiindcă despre ea vorbesc, s-a învățat și se învață - chiar dacă avem un Ghid al nesimțitului - din destule îndreptare. Sînt, în afara marilor capodopere, poate singurele cărți care se învechesc frumos. Poți vedea, ținînd în fața lor o oglindă îngăduitoare, cum se schimbă eticheta, ce-au de zis bunicii despre apucăturile nepoților, care-o să facă, la vremea lor, norma pe stil nou. O asemenea carte, în format de manual de-
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
zi tot mai mult. Într-o zi, moșul îi zise soției: - Paraschivă, știi ce vreau să-ți spun eu? - Nu știu, zise mătușa Paraschiva. - M-am gândit eu că vine iarna și frigul e aproape, dar pufoaica mea s-a învechit atât de mult, că nu mai ies cu ea din iarnă. Ce zici dacă mă duc să-mi cumpăr una nouă de la târg? o întrebă el. - Ce să zic? E veche, săraca, d-apoi și are oleacă de ani, de când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și care semăna cu acea biserică, pe care Sfântul Grigore Dialogul o compara cu „o luntre veche sfărâmată de furtună, în care intră apa din toate părțile, fiindcă scândurile ei sunt putrede și roase de zilnicele talazuri”. Singură și tristă, învechită de timp, de ploi și ninsori, biserica semăna cu un cerșetor ce nu-și ia ochii lui, rugători și triști, de la mâna trecătorului, așteptând în orice clipă un gest de milostenie din partea lui. Părăsită și uitată de mulți, cu zidurile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
e totuși tatăl tău", spunea ea amuzată, tu trebuie să fi auzit de teoriile freudiene când copilul își neagă tatăl, după unele teorii mai radicale eu pot chiar să-l ucid, uneori îmi vine să-l ucid, este atât de învechit, de scârbit de lumea asta, se uită la tine cu o privire albă de parcă nici nu ai exista, asta mă scoate din minți, atunci îmi vine să bag cuțitul în el, poate este un extraterestru, se va scurge o zeamă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Bâza, un joc recunoscut astăzi ca fiind al doilea sport național după oină, care nu ne era deloc străină. Capra nouă, săritura cu elan și bătaie peste cel pedepsit să stea capră, însoțită de o strigătură: „capra nouă s-a-nvechit și e bună de sărit!”. Tapi, o variantă provincială a șotronului, care ne oferea un bun antrenament fizic pentru picioare și echilibrul corpului. Alte jocuri distractive îndrăgite de noi, astăzi pe cale de dispariție, le practicam în cadru organizat la stadionul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și întreținerea lor (femeia de serviciu, materiale consumabile de întreținere a curățeniei, igienizări, becuri și alte materiale electrice și de feronerie etc.).La acestea se adaugă și cheltuielile cu serviciile prestate de către firmele din afară pentru repararea, înlocuirea unor instalații învechite cu altele noi, moderne, etc.. Este vorba despre diferite servicii în beneficiul proprietarilor, a căror contravaloare nu este facturată de către firmele prestatoare direct proprietarilor, ci asociației de proprietari cu care au încheiat contractul de prestări de servicii. 9.Ce reprezintă
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
deși era dintr-un sat uitat de lume din munții Vrancei și că devenise urban, Victor comandă numai delicatese. Însoți toate mâncărurile cu băuturi tari, extrafine, cu un vin roșu preferat de el, un Chianti dumnezeiesc, terminând cu o șampanie învechită în vinotecile Burgundiei. În cele două ore cât durase masa, Olgăi, care gustase spornic din aceste licori îmbietoare, i se cam împăinjeniseră ochii. În zadar îi șterse de câteva ori cu batista, obiectele, oamenii pluteau într-o ceață destul de densă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pline de praf”. Chiar așa, jun(c) a tatii?! Sigur că e bine să experimentăm , evident, plecînd de la multimedia se pot descoperi limbaje artistice pline de o oarecare prospețime...dar chiar să denigrezi teatrele de stat, in corpore, pentru că-s Învechite, mi se pare exagerat. Pentru că, la urma urmei, Carmen Vidu nu are (Încă) la bursa valorilor, cota unor Ciulei, Pintilie, Șerban, Măniuțiu, Purcărete, Tompa, Darie, Dabija ș. a. prăfuiți care au avut ghinionul să lucreze În bătrînicioasele teatre de stat... Și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de a lua taurul de coarne și a da cu el de pământ, fie ce-o fi), vom avea câteva surprize plăcute. Criticul caustic și chițibușar se dovedește, adesea, un meseriaș al analizei de text, un cititor pertinent, profesionist, puțin învechit sub raportul concepției despre roman, dar întru totul creditabil în mai multe comentarii. Făcând abstracție de textul encomiastic despre Geo Bogza, care sună rău, de elogiile revărsate asupra romanului Prins de Petru Popescu, ca și de alte câteva fragmente, analizele
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
că mă gândisem la acest „caz“ și ajunsesem la concluzia că... Ei bine, lucrurile stăteau În felul următor: femeia din fotografia primită de la Wickert mi-a fost prietenă. Desigur, nu eram sută la sută convins; la urma urmei, poza era Învechită și poroasă. Dar dacă Înfățișa persoana la care mă gândeam, atunci da, ne Întâlnisem mai demult. Da, știu. Trebuia să spun asta mai devreme. Dar mai bine mai târziu, decât niciodată, nu? Se numea Wilms, Dora Wilms. Locuia În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
soția lui... — Intră. Maiorul Petkovici stătea la birou, cu fața spre ușă. Era scund, subțirel, cu trăsături ascuțite, și purta pince-nez. Probabil că exista o câtime de sânge străin În familia lui, căci avea părul blond. Citea o carte nemțească Învechită despre strategia militară și-și hrănea câinele cu bucățele de cârnat. Ninici se uită cu invidie la focul care duduia. — Ei, ce este? Întrebă maiorul iritat, ca un dascăl deranjat În timp ce corecta temele elevilor săi. — A sunat șeful poliției, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
instrucțiuni detaliate pentru un prânz În trei, care să fie servit fierbinte În camera maiorului la unu și jumătate „ Ia aminte, dumneata ești responsabil!“, se spunea În Încheiere. Când Ninici părăsi Încăperea, maiorul Petkovici citea iarăși cartea lui nemțească și Învechită despre strategie și Își hrănea câinele cu bucăți de cârnat. 2. Coral Musker adormise mult Înainte ca trenul să ajungă la Budapesta. Când Myatt Își extrase un braț amorțit de sub capul ei, tânăra se trezi Într-o dimineață cenușie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de multe ori și-a schimbat drumul și gîndul din cauza lui. O pornea către Cramă, să mai dea o raită prin acareturile ce începuseră să se părăginească, ăsta era un motiv de îngrijorare profundă în Vladia, cum de totul se învechea, se strica, devenea de nefolosit peste noapte, încît oamenilor le era silă să se mai atingă de teascuri, de budane, de împletiturile de nuiele, de cercurile de butoi proaspăt aduse de la Comana și după nici două săptămîni arătau ruginite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
anumite lucruri pe care nu le-au dus pînă la sfîrșit) sau pentru că aveau de gînd, numai de gînd, să făptuiască, și atunci au început cu sfîrșitul. Ca să-și dea curaj, s-au ascuns. Cu intuiția lui de copoi bătrân, învechit în rele și în slujbă, și-a zis că mai degrabă este vorba de cea de-a doua situație, bătrâneii n-aveau de cine să se ascundă, de cine să se teamă, altfel nu s-ar fi interesat de poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuia să născocească un motiv oarecare, să amâne acea despărțire. E o zi minunată, îi spuse, aș fi bucuroasă dacă m-ați însoți pe o terasă, la cofetăria din parc. N-am fost niciodată acolo, mă cramponez de niște sisteme învechite de educație, cu toate că, la anii mei, ar trebui să-mi permit să intru în orice loc fără dificultăți de nici un ordin. O femeie bătrână ca mine n-ar trebui să-și facă asemenea probleme, de etichetă, mai ales astăzi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ridicat ulcica: ― Apoi, boieri dumneavoastră, faceți-ne cinstea de a gusta din acest vin uitat În fundul pivniței de când m-am Întors de pe front și Încă mai trăia tata. Parcă Dumnezeu mi-a șoptit: „Petrică, băiete, lasă vinul acesta să se Învechească... Cine știe când i-a veni rândul?”... Și, mulțumită Celui de Sus, i-a venit sorocul! Să ne trăiască toți cei dragi și... să lăsăm să cadă un strop pentru cei alături de care am luptat și care au căzut acolo
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când se așeză lângă mine. Can I buy you a drink? No, thank you. I insist. Fine, then. Mă tachina, fără a forța nota, și mi-am amintit cum a început totul: chestia asta chiar era incitantă, și nu se învechea nicicând. Petrecem din nou timp împreună. Când mă lua de mână, când îmi zâmbea, orice gest al lui sau al meu făcut însemna o prima dată, o înnoire neîncetată, însemna enorm. Tot nu ne lăsam viețile în mâinile celuilalt, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu avea un îndepărtat trecut de familie ca proprietar. Cînd plecaseră turcii bogați după Convenția prin care Dobrogea a revenit României Mici, Caludi tatăl le cumpărase pămînturile pe mai nimic, dar cu acte. Apoi i-a venit ideea să-și învechească proprietatea fiindcă în actele turcești ale orașului era menționat un Caludi care construise primul turn al geamiei. Dom Caludi nu știa de această operațiune, dar nici nu era prea convins de vechimea alor săi într-un vechi tîrg turcesc. Iar
Dom Caludi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8063_a_9388]